Dansînd cu zeul Shiva

Tendinţele ce caracterizează civilizaţia tehnologică a secolului 21 pun într-o lumină nouă relaţia dintre tradiţie şi modernitate. Perioada industrială s-a definit printr-un simţ acut al prezentului şi o ruptură violentă în raport cu trecutul. Noua lume digitală însă este marcată de un proces contrar. Artistul japonez Masamune Shirow, autor al filmelor de animaţie în stil cyberpunk „Ghost In The Shell” şi „Appleseed”, afirmă, de exemplu, că lumea virtuală se manifestă ca o replică tot mai precisă a realităţii şi pentru a elabora tehnologii  avansate oamenii au nevoie să înţeleagă şi să integreze în noua paradigmă toate aspectele lumii reale, în egală măsură.

Genul muzical Goa trance reprezintă un asemenea model de simbioză dintre tehnologie şi spiritualitate, dintre trecut şi viitor, dintre Occident şi Orient.

Apărut în regiunea Goa din India pe la sfîrşitul anilor ’80, el combină elemente de muzică techno cu tradiţia spirituală hindusă. Melanjul de ritmuri rapide şi polifonii orientale sincopate îşi declanşează adevărata forţă în cadrul marilor concerte techno, care au fost numite iniţial rave party-uri şi constituie un fenomen social internaţional ce nu poate fi ignorat.  De două decenii concertele Goa trance oferă experienţa unor stări de spirit alterate ce resuscitează transele şi comuniunile preistorice pe care umanitatea le-a trăit cu 10.000 şi chiar cu 100.000 de ani în urmă, continuate prin ritualurile dionisiace ale grecilor antici, saturnaliile romane, misterele din Evul Mediu, sau, revenind la filiaţia indiană, libaţiile descrise în scripturile hinduse Veda, în cadrul cărora se consuma sucul din planta sacră Soma. Etnobotanistul Terence McKenna, cel care avea să devină un „profet” al mişcării rave, anunţa de pe la începutul anilor ’90 că secolul 21 va fi marcat de o întoarcere la aceste ritualuri, a căror amintire este înscrisă în genomul uman.

Muzica Goa trance are ca temă puterile supranaturale, revelaţiile mistice şi faptele extraordinare ale zeităţilor şi eroilor din mitologia indiană. Acestea sînt percepute şi exprimate din perspectiva reprezentărilor actualei ere spaţiale, nucleare şi digitale în contextul mutaţiilor ce se produc în natura umană sub influenţa interacţiunii cu mediul tehnologic.

În anii ’60-’70, regiunea Goa a fost destinaţia preferată a tinerilor hippie, un adevărat „paradis terestru”, în care spiritul mişcărilor hippie şi new age s-a păstrat intact pînă în prezent, supravieţuind eşecului generaţiei şaptezeciste. Goa aminteşte de acel tărîm fabulos în care îşi găseşte refugiu colonelul Kurtz în filmul „Apocalypse Now” al lui Francis Ford Coppola.

Începînd cu a doua jumătate a anilor ’80, Goa este vizitată de DJ techno europeni, care organizează concerte în această zonă. Inspirîndu-se de atmosfera regiunii Goa, ei concep primele forme de muzică Goa trance. Apar proiecte muzicale de gen, ca The Infinity Project, Hallucinogen, Prana, Astral Projection, Cosmosis, Transwave, Razors Edge. Se constituie studiouri specializate, ca Dragonfly, TIP, Blue Room Released, Matsuri, care difuzează muzica Goa trance în întreaga lume. Începînd cu 1997, este treptat înlocuită de versiunea sa extremă, genul psychedelic trance, sau psytrance, prin proiecte, ca Tandu, Absolum, Kox Box, Total Eclipse, Dark Nebula sau Serostat. Muzica psytrance se distinge printr‑o linie melodică simplificată şi mizează într-un mai mare grad pe metode electronice de trans­formare a sunetului.

Un bun exemplu de muzică Goa trance este albumul „Accident In Paradise”(1993), al muzicianului şi DJ-ului german Sven Vath, care oferă un amalgam de percuţii tablas, sitare indiene şi didgeridoo-uri aborigene.

Cel mai important reprezentant al scenei Goa şi psytrance rămîne însă grupul britanic Juno Reactor, condus de Ben Watkins. Acesta a început prin a realiza muzică în stil ambient pentru instalaţii audiovizuale, experienţă care l-a ajutat să confere pieselor sale ulterioare un sound fără egal. Muzica grupului Juno Reactor a apărut pe coloana sonoră a unor filme, ca „Mortal Kombat” sau „Matrix”. Piesa „Navras” din finalul trilogiei „Matrix” este, probabil, cea mai ambiţioasă producţie techno realizată vreodată. „Navras” combină ritmuri techno cu flaute şi percuţii orientale, vocaluri indiene, africane, japoneze, o întreagă orchestră simfonică şi un cor care „urlă” în sanskrită textul unei Upanişade celebre: „Condu-mă din întuneric spre lumină/Din iluzie spre adevăr/Din moarte spre nemurire!”.

Iar grupul Eat Static abordează în muzica sa tematici science fiction: tehnologii extraterestre, experienţe genetice şi cibernetice, personaje cu puteri supraomeneşti. Videoclipul piesei „Interceptor” de pe albumul „Science Of The Gods”(1997) descrie o bătălie în spaţiu gen „Războiul Stelelor”, în care nave extraterestre atacă Sistemul de Apărare Planetară a Pămîntului, apoi bombardează ţinte la sol.