Reacţii imediate - Curiozităţi autohtone

Curiozităţi autohtone

Viaţa e plină de contradicţii bizare şi spaţiul interriveran nu e o excepţie în acest sens. Bunăoară, nu mai ţin minte ce post de televiziune ni l-a arătat deunăzi pe şeful statului, Vladimir Voronin, veselindu-se la o nuntă fastuoasă a unor moldoveni foarte înstăriţi. Era o nuntă cu adevărat impresionantă, deosebită, cu mulţi invitaţi bogaţi şi cu interpreţi faimoşi, care cîştigau pe oră vreo 1500 de euro. Asemenea nunţi nu oricine poate face în Republica Moldova.

Şi care-i problema? ar putea, pe bună dreptate, să mă întrebe vreun cititor. Nu are voie preşedintele să se distreze? Bineînţeles că are, şi dorinţa mea sinceră este ca fiecare dintre noi să devină într-atît de prosper, ca să poată organiza asemenea nunţi frumoase. M-a descumpănit, pur şi simplu, un amănunt. Preşedintele e şi liderul Partidului Comunist, iar partidul lui publică un ziar – Comunistul – în care frecvent sînt făcute cu ou şi cu oţet burghezia mondială şi păturile înstărite ale societăţii. Nu e un secret că ziarul partidului de guvernămînt îmbrăţişează retorica de stînga şi-i critică aspru pe cei îmbogăţiţi în perioada tulbure a tranziţiei. De aceea, mi-a trecut prin minte gîndul că ar fi poate mai firesc să-l vedem pe şeful statului la o nuntă mai modestă, cu nişte săteni amărîţi, stafidiţi, care le dau mirilor, cu strîngere de inimă, cîte două-trei sute de lei. Ar fi în spiritul solidarităţii de clasă. Or, citim iată în presa străină că nepoţica şefului statului e unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova.

Şi mai e ceva. La nunta cu pricina cîntau interpreţii români Luminiţa Anghel şi Marcel Pavel şi am remarcat că şefului statului îi plăcea cum cîntă solii ţării vecine. Mi s-a părut interesant faptul că interpreţii români se distrau împreună cu liderul partidului care îi blamează mereu pe români, pe aşa-numiţii românizatori şi unionişti. Cu adevărat, arta îi uneşte pe oameni.

Isteria falşilor pudibunzi

Un prieten de-al meu s-a dus deunăzi la Filarmonică pentru a vedea un spectacol al unui dramaturg american, un spectacol cu un titlu mai neobişnuit – Monoloagele vaginului. O piesă montată în mai multe ţări şi care se bucură de mare succes. Ei bine, prietenul meu n-a putut vedea spectacolul, pentru că reprezentanţii unor organizaţii creştine autohtone au blocat intrarea în Filarmonică, strigînd în gura mare că piesa cu pricina alimentează decăderea morală a oamenilor, că e pornografică şi plină de obscenităţi. De altfel, şi conducerea Filarmonicii, văzînd că gluma se îngroaşă, a renunţat în ceasul al doisprezecelea la spectacolul cu pricina. Prietenul meu a rămas cu buzele umflate.

Curioase organizaţii creştine avem noi în Republica Moldova. Dacă lucrurile vor continua tot aşa, nu e exclus ca reprezentanţii acestora să devină cei mai importanţi critici literari şi de teatru. E limpede că pudibunzii creştini nu fac distincţia elementară dintre ficţiune şi realitate, dintre artă şi viaţă. Chiar şi aşa însă, ar fi trebuit – înainte să-şi afişeze pudoarea exagerată – să se lămurească ce e cu conţinutul piesei şi cît de periculos este el pentru societate. Or, e suficient să citeşti textul ca să-ţi dai seama că piesa dramaturgului american nu e în contradicţie cu moralitatea. Dimpotrivă, punînd în lumină prejudecăţile unei lumi patriarhale, ne îndeamnă să ne debarasăm de ele, să înlăturăm discriminarea de gen şi să tratăm femeia ca pe o egală a bărbatului. Poate asta e cauza adevărată a revoltei creştinilor? În ceea ce priveşte cuvintele licenţioase, acestea, fiind o componentă a cotidianului, sînt prezente şi în operele laureaţilor Premiului Nobel. Ar trebui să se înţeleagă odată că nu prezenţa sau absenţa înjurăturilor într-un text contează, ci viziunea asupra lumii, ideile autorului. Mă miră şi faptul că Ministerul Culturii se supune docil unor oameni care nu au habar de literatură.