La est de Paradis

Cartea vieţii

Ani la rând

citesc Cartea Vieţii,

ca pe o proză

de rezistenţă.

Atât de mult am citit

şi nu mai termin

Povestea omului,

care e veşnică.

Sunt cotropită

de texte curente.

Am citit zeci de tomuri

fără file, fără coperte,

cu personaje

aduse de vreme.

E fascinantă Cartea Vieţii,

constat uneori,

şi-o aşez pe o poliţă

din viitor.

Ero(t)ice

Femeile sunt nişte hoaţe –

fură bărbaţi

din vise frumoase.

Bărbaţii sunt nişte hoţi –

fură femei

din coasta lor.

Veche meteahnă –

de la facerea lumii

încoace.

Punţi

Arhitectul divin

a făurit pentru noi

exotice punţi.

Cele mai vechi,

 pe care le ştiu,

             sunt:

între Dragoste şi Ură,

între Adevăr şi Minciună,

între Viaţă şi Moarte.

Am traversat aceste punţi,

cunosc traseul,

dar de ce iar şi iar

îmi apar?

Trecerea lor e primejdie,

ocolirea e imposibilă.

Când le trec,

parcă am

dinamită sub limbă.

Străzi inedite

E timpul să plec undeva,

dar toate urbele

în care aş vrea să ajung

mi-au zis că drumul e lung.

Mă văd nevoită

să desenez

            bizanţul,

                        roma,

                                    atena –

oraşe de care mi-e dor,

căci au paradisul în sânge.      

Acum sunt aproape

de stelele aprinse,

şi-mi plimb iluzia

pe străzi inedite.

Taine

Înşir tainele afară pe sfoară –

să fie privite de toţi.

Veniţi la casa tainelor albe,

v-aşteaptă opera unui suflet

deschis.

În sufletul tău

nu pot privi,

acolo este-o taină (g)rea,

de care nu se-apropie nimeni.

Te închizi în tine,

cum se închide melcu-n cochilie,

şi ţeşi covorul trufiei.

Ceaiul de la ora cinci

Ceaiul de la ora cinci

e un ceai de care

îmi leg speranţa.

Vin, mă aşez la masa tăcerii,

sunt servită,

din cer se-apleacă un luceafăr

şi mă cutremur.

Ceaiul de la ora cinci

te-a aşteptat un veac în noapte,

apoi s-a făcut nevăzut,

în imensitate.

Grădini patriarhale

În grădina Hesperidelor,

Heracle cu cerul pe umeri

învinge falnic dragonul.

În grădina Ghesimani,

Cristos, cu măslinii pe tâmplă,

trimite spre zări adevărul.

În grădina Paradisului,

muritorul neprihănit

înveşniceşte amorul.

În grădinile suspendate ale Semiramidei,

fratele antic

mimează frumosul.

Apocaliptică

Pe străzile urbei apocaliptice

                        plouă

cu burice goale,

             coapse line,

                         şolduri fine...

E perturbată

            ordinea publică.

Fraţii lui Bachus

            se scaldă în ţuică,

cupa otrăvii

            se plimbă pe buze.

Dragostea e un show compromis,

castitatea  – o modă străveche.

Femeile-s vampe neîmplinite,

bărbaţii au vicii nestăvilite.

Viaţa este o rătăcire,

penitenţa poate să vină

cu trenul de mâine.

Undeva, într-un arbore

Undeva, într-un arbore,

fiecare avem câte o cruce.

Cruci falnice cresc

în salcâmii de pe creasta pădurii.

Când vom muri –

copacii se vor răpune.

Ce va rămâne,

ce va rămâne?

Întâlniri plauzibile

Când mă întâlnesc cu o Pasăre,

îmi pare că voi putea şi eu

zbura undeva.

Când mă întâlnesc cu un Arbore,

îmi pare că voi putea şi eu

înverzi an de an.

Când mă întâlnesc cu o Piatră,

îmi pare că voi putea şi eu

veşnici precum ea.

Lecţie

Tu treci prin viaţă

cu femeia care aleargă spre tine.

Eu trec prin viaţă

cu bărbatul care aleargă spre mine.

Drumurile noastre

niciodată nu se intersectează.

S-a mistuit o iubire,

frumoasă ca o speranţă.

La est de Paradis

Te-am întâlnit la est de Paradis –

erai împovărat de-acelaşi vis.

Erai o umbră, un copac răpus,

pictat într-o tristeţe de apus.

Te-am întâlnit pe drumul cel tăcut

şi trenul cu emoţii n-a trecut.

Universitatea antică

După ce am fost călcată-n picioare,

am făcut un efort

şi am sărutat

talpa acelor picioare.

Am sărutat mâna călăului

care a vrut să mă secere.

Respect o lege,

învăţată la universitatea antică,

unde am fost eminentă.

Floarea de aur

În copilărie,

am fost pe Câmpia Bucuriei.

Floarea de Aur s-a luat după mine

şi m-a urmat până la adânci bătrâneţe.

Ce floare vrăjită,

neobosită.

Balerina

Îmbrac rochia de balerină,

cu gând să ies

pe scena festivă.

Câinele

îmi miroase dorinţa

şi-mi latră piruetele

de luni până vineri.

Sâmbătă încep să mă îndoiesc

de virtuţile vag-artistice.

Duminică dezbrac rochia