Reacţii imediate

Cântece patriotice

Şedeam într-o seară în faţa televizorului luat pe credit şi zapam, căutând o emisiune mai interesantă. Numai filme de groază, filme lacrimogene şi talk-show-uri cu vedete recente. La un moment dat, am bolovănit ochii. La Moldova 1, nişte cântăreţi tineri, pe care nu-i mai văzusem niciodată, interpretau o melodie cu un text de-a dreptul ciudat. În linii mari, mesajul era acesta: Moldova e o ţară frumoasă, nemaipomenită, merită să trăieşti aici şi nu e cazul s-o părăseşti, să pleci altundeva. Pentru câteva clipe au apărut chipul preşedintelui Voronin şi al premierului Tarlev. Tinerii cântau cu zâmbetul pe buze, cu feţele strălucind de mulţumire, covârşiţi de admiraţie.

Ei bine, mărturisesc că de mult n-am auzit cântece patriotice şi puterea mea de imaginaţie a fost pusă la grea încercare. „Ce-o fi asta?” m-am întrebat descumpănit. „Inconştienţă, demagogie, batjocură sau patriotism naiv?” Sunt tinerii cântăreţi rupţi de realitate? Nu văd că din ţara lor frumoasă, nemaipomenită, oamenii fug de mama focului pentru a supravieţui muncind în Rusia şi Italia?” Am tot dreptul să-i întreb asta, chiar dacă nu am plecat încă în străinătate, pentru că existenţa mea şi a familiei mele nu e nici pe departe mulţumitoare.

Nu ştiu cine e autorul acestui text bizar, nu ştiu cine i-a sfătuit pe tineri să aleagă un asemenea motiv, dar am impresia că melodia cu pricina nu prea are şanse să devină şlagăr. Şi nici să-i convingă pe cetăţenii Moldovei că ţara lor e plină de oportunităţi nu va putea. Ei ştiu foarte bine care sunt oportunităţile autohtone.

Poate o asemenea melodie să-ţi cultive patriotismul? Să fim serioşi! Lecţia de patriotism altfel se învaţă. Iar dacă nu vrem să cântăm despre sentimente, cred că mai agreabil ar fi fost îndemnul să muncim şi să ridicăm ţara din ruine. Dar dacă totul e OK, ce îţi rămâne să faci? Să admiri frumuseţea patriei!

Un preşedinte preocupat

Recent, preşedintele Vladimir Voronin a vizitat Cooperativa Agricolă de Producere Agro-SarGal din satul Sărata Galbenă şi, citez dintr-un comunicat de presă al Preşedinţiei, „i-a îndemnat pe lucrătorii de acolo să manifeste o atitudine mai grijulie faţă de pământ şi de roadă, oricât de neînsemnată ar fi aceasta”. Dintr-un alt comunicat aflu că preşedintele Voronin a fost la Muzeul Naţional de Arte Plastice şi „a solicitat tuturor persoanelor implicate în implementarea proiectului de restaurare a muzeului să manifeste o atitudine foarte serioasă şi responsabilă”.

Nu e prima dată când şeful statului îşi face apariţia într-o instituţie, organizaţie sau întreprindere şi îi îndeamnă pe angajaţi să muncească mai bine sau chiar îi probozeşte. Asemenea ştiri sunt difuzate mereu. Le citeşti şi nu mai ştii ce să crezi. E limpede doar un singur lucru: avem un preşedinte preocupat de toate celea, un preşedinte care identifică mereu şi pretutindeni tot felul de lacune, nereguli, neajunsuri. Restul e supoziţie. Citind aceste ştiri, poţi avea impresia că în Moldova oamenii nu muncesc cu tragere de inimă, fac totul de mântuială. Dar, mă întreb, îi face oare mai harnici şi mai conştiincioşi îndemnul şefului statului? Habar n-am. E posibil să lucreze la fel cum lucrau până la venirea preşedintelui. Uneori, îndemnurile preşedintelui sunt de-a dreptul ciudate. Parcă, pe timp de secetă, omul nu ştie că „trebuie să manifeste o atitudine mai grijulie faţă de pământ?”

Un prieten de-al meu consideră că – prin aceste vizite cu probozeli – preşedintele îşi creează imaginea unui politician omniscient, preocupat de problemele simplilor muritori. Nu ştiu ce să zic. Pe mine altceva mă interesează. N-am aflat niciodată, din comunicatele preşedinţiei, opiniile sau reacţiile celor dojeniţi. Chiar aşa, ce cred cei proboziţi? Îşi recunosc sau nu greşelile?

1