Cele mai recente traduceri româneşti în limba cehă

Viaţa culturală din Cehia din ultimele luni a fost bogat impregnată de o prezenţă românească covîrşitoare. Nu mă refer doar la astfel de manifestări culturale cum ar fi Festivalul Internaţional al Scriitorilor din luna mai, la care a participat Elena Ştefoi, sau Bienala Internaţională de Artă Contemporană din iunie, Festivalul Internaţional de Teatru al Regiunilor Europene din Hradec Kralove sau recentul Festival Internaţional de Film de la Karlovy Vary (la care au avut un succes răsunător filmele „4 săptămîni, 3 luni şi două zile” şi „California Dreamin’”), unele semnalate deja în presa culturală din România, ci la trei evenimente editoriale deosebit de semnificative pentru cunoaşterea culturii şi literaturii române în Cehia. Este vorba de traducerea în limba cehă a romanului Simion Liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni de Petre Cimpoeşu, a Memoriilor lui Mircea Eliade şi de publicarea volumului Balada Mioriţa în limba cehă. Semnificaţia acestor traduceri sporeşte cu atît mai mult, cu cît travaliul de a transpune în limba lui Jaroslav Hašek meandrele limbii române se datorează celor doi românişti de la Praga, Jiři Našinec şi Libuše Valentová, autorii celebrului Dicţionar al scriitorilor români, realizat în colaborare cu V. Ciobanu şi V. Gârneţ (care a fost lansat şi la Chişinău în primăvara anului 2003). J. Našinec şi L.Valentová sînt, în acelaşi timp, profesori la Catedra de Limba şi Literatura Română a Universităţii Caroline din Praga, deci pregătesc viitoarele generaţii de traducători ai literaturii române, Catedra convertindu-se în virtutea acestui fapt în principalul „focar” de iradiere a culturii românilor de pretutindeni în Cehia.

Menţionez de la bun început că fiecare apariţie editorială a beneficiat de o lansare bine organizată şi amplu mediatizată în presă şi la televiziune, toate trei transformîndu-se în adevărate evenimente culturale.

Simion Výtažník. Román o andělích a Moldavanech

Romanul lui Petru Cimpoeşu, care în cehă sună Simion Výtažník. Román o andělích a Moldavanech, a fost lansat cu mare fast în cadrul Tîrgului Internaţional de Carte desfăşurat în luna mai la Praga, în prezenţa autorului. De fapt, de un succes asemănător s-a bucurat acum patru ani şi traducerea în cehă a romanului lui A. Busuioc Pactizînd cu Diavolul, care a avut opt recenzii, cîteva emisiuni la radio, iar traducătorului, acelaşi J. Našinec, i s-a decernat o menţiune specială din partea Uniunii traducătorilor din Cehia. Dat fiind că anterior, mai precis la sfîrşitul lui aprilie, Simion Liftnicul fusese desemnată drept carte a anului şi cîştigătoare a Premiului Magnesia Litera (un premiu foarte prestigios care pentru prima dată a fost acordat unui autor străin, adică ne-ceh), tirajul său s-a epuizat foarte repede din librării. Pentru a oferi cititorilor o imagine adecvată a receptării, voi spicui cîteva fragmente din comentariile apărute în presa literară cehă. Astfel, Alice Horáčková nota în Mlada Fronta: „Inspirată din actualitatea românească, povestirea, care se desfăşoară într-un bloc cu 8 etaje, se combină perfect cu calităţile de roman perfect şi de traducere perfectă (Jiři Našinec). În mod inteligent şi autoironic, fără elemente isterice, autorul descrie în mod iscusit tranziţia societăţii româneşti comuniste spre aceea de consum extrem, tranziţie ce seamănă mult cu cea cehă. În acest sens, Simion Liftnicul este, de fapt, un roman românesc, dar în acelaşi timp şi un roman ceh” (23.4.2007).

Iar cunoscutul critic literar Pavel Mandys de la revista Týden, avea să afirme: „Un cititor „laic” (nespecialist) nu are curajul să aprecieze nivelul traducerii, iar nivelul textului este, pur şi simplu, de invidiat. Un roman atît de stratificat şi complex despre viaţa contemporană în literatura cehă a apărut ultima oară în 1994, cînd Jáchym Topol a publicat romanul Sestra (Sora). Citind romanul lui Cimpoeşu, sîntem tentaţi să-l comparăm uneori cu Karel Poláček, alteori cu Thomas Bernhard. Astfel, cu primul, Cimpoeşu ar avea în comun entuziasmul figurinelor (al personajelor) de provincie, cu al doilea, subminarea perfectă şi dispreţuitoare a tuturor capriciilor, miturilor şi iluziilor naţionale. Se pare că problema este asemănătoare în mai multe ţări: cu cît oamenii sînt mai leneşi, mai needucaţi şi mai incapabili (şi ca rezultat în majoritate sînt nemulţumiţi de viaţa lor socială şi privată), cu atît pentru ei are o importanţă mai mare identitatea colectivă şi, mai ales, poporul. Cititorul ceh poate fi recunoscător că această tendinţă, deşi în scădere, dar totuşi încă evidentă, a societăţii postcomuniste, reuşeşte să fie surprinsă cu umor şi măiestrie literară de către un scriitor român, în timp ce nimeni dintre cehi n-a reuşit acest lucru. De fapt, nici nu prea s-a încercat” (2.4.2007).

Oricum, recenziile continuă să apară. Calitatea traducerii, pe care o pot aprecia în special cunoscătorii ambelor limbi, a fost remarcată şi de neobosita Libuše Valentova în două ample comentarii publicate în revistele Respekt (4.6.2007) şi Mosty (3.7.2007). Rezumînd aprecierile Domniei sale, pot spune că L. Valentova, pe lîngă valoarea propriu-zisă incontestabilă a textului original, remarcă faptul că versiunea cehă denotă calităţi excepţionale, fiind citită cu sufletul la gură, fără să-ţi dai seama că este vorba de o traducere.

Paměti

Lansarea volumului Paměti (Memorii) s-a desfăşurat la sfîrşitul lunii mai, în incinta cafenelei literare H&H de pe strada Vyšehradská din centrul Pragăi, fiind organizată de Editura H&H şi Institutul Cultural Român din Praga. Evenimentul a întrunit un public foarte variat: studenţi, scriitori, critici literari, români stabiliţi la Praga, membri ai asociaţiei Cehia-România, pasionaţi cu toţii de opera şi personalitatea lui M. Eliade. La început, L. Valentová, în calitate de şefă a Catedrei de limba şi literatura română a Universităţii Caroline din Praga, a punctat momentele principale ale biografiei lui Eliade şi a prezentat în linii mari opera ştiinţifică şi cea literară a lui Eliade. În acest context, a precizat importanţa apariţiei Memoriilor în limba cehă, mai ales că Mircea Eliade este unul din cei mai traduşi şi mai cunoscuţi autori străini în Cehia şi, cu siguranţă, cel mai tradus autor român.

Actorul Tomáš Turek a citit apoi cîteva fragmente din Memorii, selectate special pentru a stîrni curiozitatea celor care încă nu s-au apropiat de textul lui Eliade, acestea fiind intercalate de secvenţe muzicale, avîndu-i ca protagonişti pe interpreţii Gheorghe Zamfir şi Nicolae Licăreţ.

În continuare, Jiří Našinec a vorbit despre travaliul deloc facil de transpunere în cehă a textului eliadian, despre problemele cu care s-a confruntat pe parcurs, dar şi despre obiectivul pe care l-a urmărit. Astfel, domnia sa a mărturisit că intenţia sa a fost să prezinte cititorului de limba cehă nu doar textul propriu-zis al Memoriilor, ci ceva mult mai mult. Dat fiind că traducerea urma să se adreseze unui public străin, acesta trebuia introdus în perioada respectivă, mai ales în contextul istoric românesc dintre cele două războaie. În acest scop, pe lîngă tradiţionalul Indice de nume, traducătorul a adăugat o prezentare sumară a personalităţilor la care se face referinţă în text, printre care H. Acterian, F. Aderca, M. Sebastian, M. Sadoveanu, I. Slavici, Z. Stancu, L. Blaga, E. Bernea, N. Crainic, G. Călinescu, M. Vulcănescu, dar şi I. Maniu, L. Pătrăşcanu, I. Antonescu, Carol al II, Ana Pauker ş. a. Traducătorul a considerat necesar să includă şi cîteva fotografii – care îl reprezintă pe M. Eliade la diferite vîrste şi în diferite ipostaze, dar şi ale unor personalităţi ale vremii – şi să reproducă o scrisoare pe care M. Eliade i-a expediat-o cu două luni înainte de moarte. În plus, J. Našinec semnează şi o Postfaţă pe care a intitulat-o Krátkozraký intelektuál mezi cholerou a morem (Intelectualul miop între ciumă şi holeră), o foarte incitantă pledoarie pentru cunoaşterea în profunzime a lui Eliade, în care încearcă să-l introducă pe cititorul ceh în atmosfera românească interbelică şi să explice totodată aşa-zisa simpatie a lui Eliade pentru mişcarea legionară.

În final, s-a menţionat că apariţia Memoriilor în limba cehă vine să completeze imaginea de ansamblu a lui Eliade în acest spaţiu cultural, dat fiind că cititorii cehi sînt familiarizaţi de multă vreme cu opera eliadiană. Totuşi, înainte de 1989, întrucît numele lui Eliade se asocia cu istoria religiilor, o disciplină incompatibilă cu regimurile de tip sovietic, traducerile din opera sa au fost sporadice. Primul text, un fragment din Mitul eternei reîntoarceri, a apărut în 1965 în revista Plamen, apoi s-au publicat Domnişoara Cristina (1984), La ţigănci (1985), Şarpele (1986), Maitreyi şi Nuntă în cer (1989) ş. a. După schimbările social-politice din 1989 însă se produce un adevărat boom Eliade. În această perioadă au fost traduse în special studiile sale de istorie a religiilor – Sacru şi profan (1994), Istoria credinţelor şi ideilor religioase (1995-1997), Mefistofel şi androginul (1997), De la Zalmoxis la Genghis-Han (1997), Mituri, vise şi mistere (1998), Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului (1997), Yoga. Nemurire şi libertate (1999), Făurari şi alchimişti (2000), Imagini şi simboluri (2004), Iniţieri, ritualuri, societăţi secrete: naşteri mistice (2004) –, Eliade fiind receptat astăzi în Cehia ca cel mai important şi mai original reprezentant al ştiinţei mondiale a religiilor.

În paralel, a fost transpusă în versiune cehă şi opera sa literară, iar în curs de apariţie se află şi traducerea din franceză a volumului L’Epreuve du labyrinthe, interviuri cu M. Eliade, realizat de Claude-Henri Rocquet.

Revenind la volumul Paměti, se cuvine să precizez că, spre deosebire de originalul românesc, versiunea cehă a apărut în condiţii grafice excelente, fiind o carte legată, cu supracopertă, iar aparatul critic este mult mai amplu. De aceea, se poate afirma cu certitudine că publicarea Memoriilor nu doar că întregeşte imaginea lui M. Eliade în Cehia, ci oferă cititorilor prilejul de a cunoaşte frămîntările unui epoci zbuciumate, ambianţa românească interbelică şi mai ales traseul exemplar al unui mare destin uman.

Şi de această dată evenimentul a fost consemnat în mai multe publicaţii literare din Cehia. De exemplu, Pavel Houser scria în A2. Kulturni tydenik: „Mircea Eliade este cunoscut la noi ca autor de romane, nuvele şi studii de istorie a religiilor. Multitudinea preocupărilor sale transpare şi din volumul de memorii, apărute acum în limba cehă. Acestea descriu viaţa autorului începînd cu adolescenţa, continuă apoi cu experienţa sa indiană şi cu practicile yoga, cu cariera sa universitară şi cea diplomatică, iar reflecţiile sale despre femei se împletesc de minune cu elemente de cosmogonie şi istorie a religiilor (...). Paměti se adresează unui public serios, interesat cu adevărat de viaţa lui M. Eliade“ (A2. Kulturni tydenik, nr. 19, 2007). Iar Jiří Plocek, în eseul Un intelectual în vîrtejul istoriei, apărut în Literární Noviny, preciza următoarele: „Opera savantului şi scriitorului român M. Eliade (1907-1986) atrage atenţia publicului specialist şi al celui laic de mai multe decenii (...). Apariţia Memoriilor are o semnificaţie deosebită, deoarece îi oferă cititorului ceh posibilitatea de a cunoaşte universul eliadian, precum şi reflecţiile omului, scriitorului şi savantului care şi-a trăit viaţa cu o intensitate şi un entuziasm de neimaginat” (Literární Noviny, 21-27.05.2007)

Balada Mioriţa v českých překladech