Noua literatură

Am primit până acum la redacţie, începând cu decembrie 2006, patru numere ale revistei Noua literatură – o publicaţie format mare, copertă color, paginată cu multă imaginaţie (uneori, în detrimentul lizibilităţii textelor), viu şi inteligent scrisă de tineri, scriitori cu cărţi publicate – unii dintre ei - sau aflaţi în pragul debutului editorial. Aşa cum revista noastră a întârziat să apară în acest an, mărturisim impresiile noastre de lectură începând cu nr. 4, pe februarie, al revistei. Tema centrală a numărului – premiile literare, la noi şi în lume, scriitorul român şi premiile… Scrie Luminiţa Marcu, editorul coordonator al revistei: „…Există practic câteva premii literare şi câţiva inşi care fac parte din câteva jurii, cam aceiaşi. Pot să spun cu ochii închişi cam către ce tânăr cercetător noician va merge un premiu oferit de un juriu de intelectuali humanitasieni sau cam pe cine va prefera un juriu din care face parte Eugen Simion. Excepţiile sunt rare, iar surprizele plăcute, atunci când există, sunt neconvingătoare. Cred că nici unul dintre premiile literare româneşti nu-şi explică clar condiţiile, criteriile şi nu-şi justifică limpede opţiunile”. În paginile de dosar ale revistei sunt enumerate premiile literare din România (cele cunoscute, vizibile), dar şi premiile literare din alte spaţii culturale: spaniol, francez, german, anglo-saxon. Comparaţia ne este, evident, nefavorabilă, dar să sperăm că vom recupera, astfel încât un premiu literar oferit în România să fie jinduit de orice scriitor al lumii.

Interviul revistei îl are drept invitat pe prozatorul Filip Florian, un autor pe val, elogiat, premiat, curtat de edituri din străinătate. Autorul romanului Degete mici spune, între altele, cum a apărut interesul editorilor străini pentru cartea sa: „Pur şi simplu, un fragment de-al meu a fost tradus pentru o lectură publică în germană. Fragmentul i-a plăcut traducătorului, lui Georg Aeskht. A vrut să citească toată cartea, l-a încântat şi, cu de la sine putere, voinţă şi elan, a dus editurii Suhrkamp nişte fragmente ceva mai lungi decât se tradusese iniţial, circa 30-35 de pagini. Cât priveşte istoria cu Harcourt (editură din SUA – n.n.), este meritul total al Simonei Kessler. Ea mi-a telefonat fără să ne fi cunoscut înainte, mi-a spus că-i place cartea, m-a întrebat dacă am vreun fragment în engleză, i-am spus că nu, m-a întrebat dacă mă deranjează dacă s-ar ocupa ea să găsească un om care să traducă un fragment. (…) Ea a găsit şi persoana care a tradus, ea a împărţit mapa în stânga şi-n dreapta şi s-a ajuns la contractul cu Harcourt”.

Cei 12 scriitori invitaţi ai Noii literaturi (invitaţi permanent, de la primul număr) – Cezar Paul-Bădescu,  T.O.Bobe, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Robert Şerban, Lucian Dan Teodorovici – scriu pe diverse teme. Simona Popescu, una dintre cele mai valoroase scriitoare a literaturii române contemporane, pledează – o pledoarie excelentă! - pentru asumarea unei ideologii a artistului („dacă ideologie nu e, nimic nu e!”). Play: „Când vorbim despre artist (din orice domeniu ar fi el), ideologia nu este altceva decât o punere în scenă a creativităţii. Un spectacol fascinant. (…) Altfel, la noi, dacă eşti poet, lumea te vrea liric, dacă eşti prozator, lumea te vrea epic. Dacă ţii jurnal, lumea te vrea intim. Ce atâtea ideologii? Mie îmi plac prozatorii lirici (în felul lui Radu Petrescu) şi poeţii narativi (în felul lui Mircea Ivănescu), jurnalele care sunt creaţie (în felul lui Livius Ciocârlie) şi eseiştii cu sistem (precum Gheorghe Crăciun). Cu toţii, creatori de subtile, emoţionate ideologii”.

Din colectivul redacţional al revistei, alături de Luminiţa Marcu, mai fac parte: Ana Chiriţoiu, Igor Mocanu (editori) şi Mihaela Şchiopu (ArtDirector). Iar dintre colaboratorii permanenţi îi menţionăm pe Mihaela Michailov, Cristina Chevereşan, Alex. Cistelecan şi Răzvan Mihai Năstase.

Un număr consistent şi o revistă, Noua literatură, de citit. (vasile gârneţ)

1