Reacţii imediate

Un fenomen social – „stratanomania ”

Mărturisesc că niciodată nu am ascultat cîntecele duetului Cleopatra şi Pavel Stratan de bună voie. Ele mă însoţesc mereu şi în pofida dorinţei mele. Societatea basarabeană şi-a creat un nou idol, iar eu – în calitatea mea de fiinţă socială – suport consecinţele acestei preferinţe. Cu toate că îmi displace muzica lui Pavel Stratan, aceasta mă agresează mereu în viermuiala Pieţei Centrale, în spaţiile comerciale scăldate într-o lumină orbitoare, în scara obscură a blocului de locuinţe, pretutindeni. Mai toate ziarele şi revistele scriu despre Cleopatra şi Pavel Stratan, mai toate posturile de televiziune ne oferă interviuri cu cele două „vedete”. Deşi fac o revistă a presei la Radio Europa Liberă, am început să citesc ziarele cu un nod în gît de supărare. Nu te poţi ascunde de Cleopatra şi Pavel Stratan! Sînt omniscienţi! Numele sau chipul lor îţi sar în ochi oriunde te-ai afla, e scris cu cretă pe liftul din blocul în care locuieşti, împestriţat cu obscenităţi, te îmbie de pe afişele multicolore din stradă, care anunţă următorul concert.

Într-o seară, Pavel Stratan e invitatul emisiunii „În profunzime” de la PRO-TV şi, cu toate că  nu prea are ce să spună, nu e prea profund, participă timp de o oră la aşa-zisa „dezbatere totală”. Degeaba încerc să-l evit, zapînd, chipul lui trist-meditativ apare constant pe toate posturile. Mai mult, graţie ingeniozităţii debordante a companiei Voxtel, primesc sms-uri care mă îndeamnă să „descarc imagini şi melodii cu Pavel şi Cleopatra Stratan” de pe un oarecare portal. Într-o dimineaţă, părinţii colegilor de clasă ai fiului meu îmi spun, exaltaţi, că micuţa Cleopatra va învăţa în aceeaşi şcoală. În sfîrşit, aflu din presă că, în urma sondajului sociologic on-line „Moldova 2006. Bilanţul anului”, celebrul duet s-a clasat pe locul trei în Topul Personalităţilor Anului 2006, după Vladimir Voronin şi Marian Lupu. Ce să zic? Mă mir că cei doi politicieni încă nu au fost devansaţi de familia Stratan.

„Fenomenul” Pavel Stratan e în mare măsură o creaţie a mass-mediei, care nu se sinchiseşte să promoveze cu surle şi trîmbiţe senzaţionalul ieftin, derizoriul, subcultura. La urma urmei, presa e o afacere, nu? Admit că mass-media trebuie să-i ofere consumatorului ceea ce el doreşte, să coboare la nivelul lui, să-i cultive valorile care se confundă cu kitsch-ul şi elementarul. Numai că la noi nu se face mai mult decît atît. Or, în mod normal, coborîrea la nivelul simplului muritor ar trebui contrabalansată măcar de o fragilă educaţie culturală. Am impresia că invitaţii celor mai multe emisiuni sînt politicieni şi vedete recente care spun prăpăstii, nu oameni de cultură şi intelectuali care formulează idei.

În ceea ce mă priveşte, am înţeles, într-un tîrziu, că pentru a scăpa de ofensiva popularului duet, ar trebui să renunţ la viaţa socială, adică să nu deschid televizorul şi aparatul de radio, să renunţ la telefonul mobil, să nu mai citesc ziare, să nu mai ies din casă.

Simulacre

În aprilie a.c., Procuratura generală a Republicii Moldova a difuzat un comunicat cu un titlu îngrijorător - Mafia terenurilor. Citez din acest comunicat: „Aidoma unei caracatiţe se extinde mafia terenurilor din capitală spre suburbii. Procurorii secţiei investigaţii financiar-economice a Procuraturii au constatat că primarul comunei Stăuceni, în interes personal, a însuşit bunuri publice prin înstrăinarea lor ilegală rudelor. Primarul comunei Stăuceni a diminuat preţul normativ de vînzare-cumpărare al unui teren, cauzînd bugetului public un prejudiciu de 189 mii lei. Pe cazurile date Procuratura Generală a început urmărirea penală în privinţa primarului comunei Stăuceni ”.

Am citit în ultimii ani multe comunicate de acest fel în care diverşi cinovnici erau declaraţi vinovaţi înaintea sentinţei judecătoreşti. Dar şi mai curios era faptul că, deseori, după asemenea acuzaţii grave, nu se mai întîmpla nimic. Adică suspectul continua să muncească ca şi cum nimeni nu l-a învinovăţit, nu protesta, şi nici în instanţa judecătorească nu mai era chemat. După o vreme, oamenii uită de presupusul vinovat, dar rămîn, în schimb, cu impresia că statul luptă zi şi noapte cu corupţia.

Exact peste două săptămîni, am citit în ziarul municipal Capitala un interviu cu primarul comunei Stăuceni şi am avut senzaţia că acesta habar nu are că e urmărit penal. Primarul spune că munceşte cu osîrdie şi trece în revistă realizările impresionante, între care străzile iluminate, drumurile asfaltate, evacuarea rapidă a gunoiului, colectarea la timp a impozitelor. Comuna Stăuceni, aşa cum o descrie primarul, e un loc foarte atrăgător.