Moldova ante portas - realitate politică şi proiecţie intelectuală

Luni, 19 decembrie, la Chişinău, în incinta Institutului „Viitorul” (director Igor Munteanu) a avut loc lansarea volumului Moldova ante portas al sociologului Dan Dungaciu, conferenţiar la facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti şi cercetător principal la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române.

Titlul Moldova ante portas evocă exclamaţia speriată a romanilor, în faţa oştenilor lui Hanibal ajunşi sub zidurile „cetăţii eterne”. Fără a privi Moldova ca pe o nouă oaste invadatoare, sintagma vrea să redea surpriza multor analişti occidentali, care realizau subit că ofensiva spre răsărit a frontierei răsăritene îi aduce într-o tulburătoare proximitate cu spaţii obscure şi de-acum încolo imposibil de neglijat, chiar pentru liniştea Vestului.

„Drumul spre Europa al Chişinăului trece prin Bucureşti, fie că vrem, fie că nu vrem, la Bucureşti, la Chişinău sau aiurea, fie că ne place, fie că nu. Chestiunea nu ţine de gust, ci de realităţi politice şi geopolitice. Dacă se doreşte cu adevărat adeziunea euro-atlantică a R. Moldova, cooperarea Bucureşti-Chişinău este imperioasă şi imposibil de ocultat. A clama adeziuni pro-occidentale şi de o parte şi de alta a Prutului ignorând sistematic legătura dintre cele două capitale probează ipocrizie sau lipsă de adecvare (geo)politică. R. Moldova este la porţile Europei, dar este aşa pentru că este la porţile României. (...) După aproape 15 ani, se pare că la Chişinău s-a înţeles că un drum care se opune Bucureştiului sau vrea să îl ocolească este unul înfundat pentru R. Moldova. Nimic nu s-a obţinut după ani de ridicolă încrâncenare anti-românească, decât sărăcie, creşterea migraţiei sau dependenţa accentuată faţă de Tiras­pol sau de Moscova.” – scrie autorul. Aceste citate oferă un bun exemplu al manierei limpezi şi tranşante în care sunt analizate realităţile celui de-al doilea stat românesc de către cercetătorul de la Bucureşti.

Volumul cuprinde patru compartimente tematice, numite „dosare” – termen ce vrea să sugereze caracterul deschis, neconcluziv al acestor studii, calitatea lor de etapă, de procese în desfăşurare: „dosarul integrării euroatlantice”, „dosarul identitar”, „dosarul Mitropoliei Basarabiei” şi „dosarul transnistrean”. Un ultim capitol este consacrat reconfigurărilor de securitate în bazinul Mării Negre – un spaţiu geostrategic, în care se înscrie şi relaţia România-Moldova, văzută de mulţi, în chip eronat, drept „un lucru în sine”.

Unul din subiectele de bază ale cărţii o reprezintă raportul dintre contexte şi capacitatea elitelor de a profita de ele prin proiecte de anvergură. În sensul acesta poate fi amintit episodul 1990-1991, al unirii ratate între România şi Basarabia. Dan Dungaciu readuce în atenţia publică un document excepţional, emis la 28 iunie 1991 de către Senatul Statelor Unite ale Americii, la iniţiativa republicanilor Jesse Helms şi Larry Presler. Acest act, care a luat forma unei Rezoluţii, recomandă, în baza unor argumente de ordin istoric, guvernului american: 1. să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova şi nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, şi să elaboreze o hotărâre în acest sens; 2. să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia paşnic, dacă o doreşte, reunificarea Moldovei şi nordului Bucovinei cu România, aşa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internaţional şi Principiului 1 al Actului de la Helsinki.” Acest document, ignorat sau chiar boicotat în cele două capitale româneşti, descalifică argumentaţia numeroşilor avocaţi ai separării postsovietice dintre România şi Basarabia, fie ei politicieni sau „patrioţi români inimoşi”, care au încercat, în ultimii 15 ani, să-şi ascundă o agendă politică meschină, „mandatul extern” pe care îl primiseră în acest sens, sau au visat, concupiscent, la mai multe „divanuri boiereşti”, respectiv, la mai multe posturi de preşedinţi, miniştri şi speakeri parlamentari - funcţii pe care proiectul unirii, dublat de cel al democratizării (precizare esenţială!), l-ar fi pus în pericol.

Lansarea volumului Moldova ante portas s-a bucurat de prezenţa unui public numeros: oameni politici, scriitori, analişti, gazetari şi cercetători. Cartea sperăm să aibă parte de o receptare onestă şi competentă, pe potriva calităţii investigaţiilor întreprinse de Dan Dungaciu. Vom reveni la rândul nostru cu alte comentarii, mai aplicate.

Cronicar

1