|
gaudeamus 2004
eu îl aştept pe tzone
răsfoiesc cărţile înşirate pe tarabă
şi mă apucă un fel de ciudă
ce ştiu mucoşii ăştia despre cum
învăţam la şcoală din opera poetului-
academician andrei lupan
„fete mari aduc frunzari
da moşneagul duce steagul”
citeam într-un manual din clasa a şasea
şi mă gândeam atunci
uite dacă ne-au eliberat ruşii aşa târziu
ce naivă e
poezia contemporană moldovenească
şi eu aş putea scrie aşa
chiar mai bine decât
academicianul lupan erou al muncii socialiste
laureat al nu mai ţin minte câtor premii
se tot apropie dan sociu
n-a venit tzone cu fratele păduche?
nu - îi răspund
continuând să-mi toc nervii
să fac din ei chiftele
şi să-i arunc
sub masă
semifabricate pentru eventualele
deliruri poetice
toate magazinele din satul meu aveau
nume ruseşti
dar sătenii le ziceau cum vroiau ei
la frăsâna, la artina, la fineta şi la vasâle
numai magazinul de cărţi se chema
oficial luminiţa
de pe pragul lui
urmăream camionul
ce ducea oamenii la muncă la cariera de
piatră şi granit din cosăuţi
pe caroserie avea scris cu litere ruseşti de
jumătate de metru
LIUDI
da noi copiii nu înţelegeam nimic
încurcam cu liubovi
şi râdeam ca proştii
de maşina aia
credeam că e ceva legat de dragoste şi că
oamenii
se pupă non-stop
până ajung la carieră
într-un sfârşit apare tzone
fără păduche
trist
şi ras în cap
morţii mei
morţii mei se pregătesc de sărbători
ca viii
ba chiar mai cu sârg dau din oase
şi cântă la ele cum ar cânta la xilofon
mulţi ani trăiască
naşa gaşiţa
îşi potriveşte perna
umplută cu păr de-al ei proaspăt lăut
mărgelele roşii de coral
pe care i le-a pierdut vară-mea
la carnavalul şcolii
îi cad acum frumos pe clavicule
lui scridon i-au crescut stânjenei şi pelin
din piept
ce carte de piatră a deschis gheorghe
sunt mândră de morţii mei
crucile sculptate
au la loc de cinste în cimitir
ca altădată casele lor cu prispa înaltă
de-un metru
aproape de biserică
şi clopote bat
canafurile în vânt
pe socluri
alimcom
întâi timid
apoi mai violent
cu unghiile
am răscolit pământul
şi mi le-am îngropat
cât de adânc am putut
mi-a spus cineva
nu arunca niciodată unghiile tăiate că
le-or folosi la vrăji
cine?
am râs eu
şi nu de aia le-am pus să-şi
sape mormântul
ci pentru că
mă încurcau
loveau prea tare clapele pianului
când îmi venea uneori pofta să cânt
ceva la presto
la presto cântam
şi ziceam
le îndur pe toate doamne
mănânc şi jăratec uns pe pâine de-un deget
darămite muştar rusesc cu hrean
alimcom s.astea
sunt senzaţiile tari
nu marchizul de sade citit în
clasa a zecea
un ochi sub bancă
altul la tablă
atunci nu-mi închipuiam că
mie oraşul acela îmi va face
atâta rău
încât o să-l urăsc
şi o să fug din
el
nu vroia să mă lase
îşi răsturna în stradă gunoaiele
se lovea cu capul de blocuri
nu pleca
mă tai! mă tai!
urla cu disperare
cădeau sticlele lui peste mine
ascuţite
decojindu-mă
rămâneam numai muşchi
vânjos exemplar de studiu la
anatomia patologică
nu învăţaţi pe voi
ca nătângii
învăţaţi pe mine
se vede mai bine şi
nu doare
ca lenin şi krupskaia
treceam graniţa
duceam în spate
gardul consulatului de pe vlaicu pârcălab
înroşit
ca o stea cu cinci colţuri
iat-o şi pe zoia kosmodemianskaia
a zilelor noastre
s-au dumirit vameşii
haideţi să-i testăm reflexele
să mâncăm în faţa ei o portocală
a zis unul
s-o lovim cu ciocănelul la genunchi
a zis altul
să vedem dacă tresare
s-o ungem cu ulei de floarea-soarelui
nerafinat
şi să-i spintecăm
perna asta
din pene de gâscă
deasupra capului
lăsaţi perna în pace
i-am rugat
e de la mama
n-o spintecaţi vă rog n-o spintecaţi
ţi-am zis să nu luăm nimic cu noi
îmi reproşai
doar gardul
gardul ne vor permite să-l trecem
în spate
aşa ne trebuie
dacă ne-am iubit
doi ani
ilegal
ca lenin şi krupskaia
în coliba de la razliv
fetiţa mea n-a văzut
niciodată marea
fetiţa mea n-a văzut niciodată marea
ea care e un semn de apă şi care
se credea vărsător de aia
că îi venea rău legănată pe roţi
ca pe valuri
în transportul public
aşa că mă simt datoare
cu nişte nisip cu scoici cu o meduză
transparentă
plutind la genunchiul broaştei
acolo unde sarea rămâne
pe firele de păr
ca un fixativ taft
pe-o amintire
mă simt datoare şi procentele cresc
zi de zi
mai lungi şi mai grele decât picioarele ei
când adoarme de-a curmezişul patului
şi căluţii de mare fetuşi zvăpăiaţi
îi zburdă pe sub pleoape
s-a încheiat sezonul
sânilor cu lapte
s-a încheiat sezonul sânilor cu lapte
gata
nu se mai poate
nu se mai poartă
îi simt grei ca pe-o blană de urs în arşiţa
verii
cum plâng cu lacrimi albe de var şi smântână
pe burtă pe şolduri mi se-nşiră părerile
de rău
îi scot acum să-i pun în şifonier
să-i presar cu levănţică şi să-i am din
când în
când mi se face dor de tinereţe
să-i probez cu uşa încuiată şi
să mă privesc în oglindă
veninul
staţi în primul rând ca nişte pocnitori
vă simt răsuflarea pulsul
vă observ părul din nas şi dracii din ochi
v-am aşezat eu aşa
ca să vă pot ajunge
pe sub celebra masă de stejar din care
ghinde coapte crăpate
cad uneori pe parchetul lustruit cu
mastică poc poc şi iar
linişte
ştiu ce ascundeţi în buzunare
discursuri lungi serpentine multicolore şi venin
în sticle mici de sprite
pe care le duceţi din când în când la gură
eu mă lepăd de pantofi într-o doară
îmi întind picioarele
vă ating încet
gâdilând franjurile de mătase ale feţei de masă
cânt apăsat cu degetele fierbinţi pe
genunchii voştri ce vreau eu
aşa până când vă las cu arsuri de gradul
unu doi trei şiiiiiiii
nu mai răbdaţi
scânciţi întâi duios ca nişte ţânci
apoi urlaţi într-un glas ca lupii în haită
uuuuuuuuuuuuuunde-aţi mai pomenit
aşa ceva?
uuuuuuuuun
de vă sare ceara din urechi bârna din ochi
veninul din sticlă
lipicios şi verde necopt veninul vostru
curge ca apa stătută dintr-un butoi
puturos
A4
îşi inventa iubiţii cu atâta har încât
îmi venea s-o cred pe cuvânt
o ţineam de mână mai mult din milă iar
ea îmi povestea încântată
cu lux de amănunte “tot” şi încă
ce frumoasă era
transparentă cămaşa de mătase
chinezească
abdomenul plat şi părul vâlvoi peste
sânii ei de fată mare
atmosfera
camera biblioteca păpuşa de porţelan
haosul din casă
tricoul cu eric clapton
muzica patul imens
parfumul lui franţuzesc
baldachinul
ca-n poveşti toată nebunia ce urma
un film de lung metraj cu bulină roşie
de fapt ştiam că
îl culca doar pe-un cearşaf imaculat A4
şi-acolo se întâmpla
neverosimilul
bold times new roman
fraze întrerupte consoane moi şi vocale
lungite
îl inspira întâi ca pe-un drog cu nările
tremurânde
îl simţea pătrunzându-i în sânge
se întindea şi-l mângâia fără mâini
până îl făcea transparent ca pe-o foiţă
de ţigară
se înfăşura în el
şi
îl fuma îl făcea numai ruj otravă
maybelline nr105 water shine diamonds
cu sclipici
dă volum buzelor
gata ăsta e ultimul
îmi zicea
ţinând degetele încârligate la spate
de ce nu mă crezi?
jur
întorcea hotărâtă pagina
şi
se-apuca
să ticluiască o scrisoare de protest
celei mai tari edituri din bucureşti
am prins un cititor
la colţ de stradă
am prins un cititor la colţ de stradă
l-am tras insistent
de mânecă
l-am privit în ochi şi
i-am zis printre dinţi
măi cititorule
fiară cu unghiile galbene de fum
curvă neruşinată
bestie nesătulă
devorator de maculatură
ochelarist ipohondru
şoarece drogat
inspiră-mă cu nările tale de latex
răstigneşte-mi cuvintele
strânge-mă în pumn
să-ţi intru ca sticla măruntă în carne
să-ţi curgă sângele peste poemul ăsta
- n care am investit
patru litere
p
o
e
şi
m
- am hazardat să-l îmbrac până la gât
să-i pun ciorapi groşi de bumbac şi
căluş la gură
să nu geamă să nu ţipe să nu te
sperie pe tine cititorul meu
iubitul meu amantul meu maşina mea de
făcut poezii
|
Diana Iepure
Inapoi la cuprinsul numarului