În Rusia e imposibil să-ţi aperi drepturile

Revista franceză „Le Figaro” (2 iunie 2005) publică un interviu cu popularul scriitor rus Boris Akunin (Grigori Chartişvili), autor de best-seller-uri, care a asistat la procesul companiei „Yukos”, avându-l în centru pe Mihail Hodorkovski. 

Le Figaro: - Are procesul împotriva companiei „Yukos” un substrat politic?

Boris Akunin: - Da, este un lucru evident. Pe de o parte, puterea a vrut să dea o lecţie oligarhilor, să-i pună la punct, pentru ca aceştia să înceteze să se mai împăuneze. Pe de altă parte, a fost dorinţa de a pune stăpânire pe cea mai prosperă companie petrolieră din ţară. Acum această companie este în mâinile unor consilieri credincioşi, apropiaţi Kremlinului.

- Ce sentimente aveţi faţă de personajul principal al acestui proces?

- Cred că acest proces are două personaje principale: Hodorkovski şi Putin, deoarece pentru toţi a fost limpede cine este manipulatorul în acest teatru de păpuşi. Hodorkovski s-a comportat foarte demn, chiar surprinzător pentru cineva cu reputaţia „celui mai bogat om din Rusia”. El ar fi putut foarte bine să plece peste hotare, să cumpere un club de fotbal (vezi Abramovici, n. trad.) sau colecţia de ouă „Faberje” (vezi Viktor Vekselberg, n. trad.), aşa cum au procedat alţi miliardari. El a ales însă să apere, cu riscul vieţii şi al libertăţii, nişte principii şi asta impune întotdeauna respect. În acelaşi timp, eu cred că preşedintele Putin a comis ceva care este mai mult decât o crimă, a comis o greşeală. O greşeală stupidă. Într-o ţară cum e Rusia e imposibil să construieşti „verticala puterii”. Rusia actuală are nevoie de un motor reactiv, nu de un panou de comandă. Dacă Vladimir Putin va persista în această greşeală, foarte curând va fi nevoit, asemeni preşedintelui belarus, să intervină, ca unic şi cel mai competent salvator, în cele mai mici şi neînsemnate probleme ale ţării. Am o presimţire rea: mă tem că Putin o va sfârşi foarte rău. Şi e păcat, pentru că e un om cu destule calităţi.

- De ce a fost nevoie ca în jurul acestui proces să se organizeze şi spectacolul acesta dezagreabil al măsurilor excepţionale de siguranţă?

- Bănuiesc că a fost un exces de zel al consilierilor, care au vrut să-i facă pe plac patronului de la Kremlin.

- Tinerii susţinători ai lui Mihail Hodorkovski îl numesc pe acesta „erou al timpurilor noastre” (gheroi naşego vremeni). Nu credeţi că se exagerează, mai ales că e vorba de o persoană care, în decurs de zece ani, a adunat o avere de 15 miliarde de dolari?

- Nu ştiu, mi-e greu să găsesc un răspuns. Însă istoria unui copil, ochelarist plăpând, care mai întâi devine bogătaş, iar apoi, apărându-şi ideile, pierde totul şi ajunge în închisoare, are o patină epică evidentă. Hodorkovski este un „deţinut politic” în cel mai adevărat sens al termenului. El a fost arestat pentru că conştiinţa sa nu i-a permis să se folosească liniştit, egoist de bogăţiile sale într-o ţară săracă cum este Rusia, dar l-a împins, l-a obligat să iasă la luptă.

- Cum pot judecătorii – într-o ţară care este membru în Consiliul Europei – să participe la un astfel de simulacru de proces?

- În Rusia nu avem o justiţie independentă. Judecătorii sunt nişte funcţionari obişnuiţi, plătiţi foarte prost şi manipulabili politic şi economic.

- Ce aspecte ale realităţilor din Rusia scoate în evidenţă acest proces?

- Încep cu aspectul negativ: vulnera­bilitatea omului în faţa arbitrarului administrativ, imposibilitatea de a-ţi apăra drepturile, chiar dacă eşti o persoană privilegiată, aşa cum a fost Hodorkovski. Pe de altă parte, am văzut de curând pe Internet rezultatele unui sondaj în care oamenii au fost întrebaţi dacă cred că procesul împotriva lui Hodorkovski a fost unul corect, echitabil. Doar 40% din cei chestionaţi au dat un răspuns pozitiv. Doar 40% într-o ţară în care cei bogaţi sunt urâţi, în care evreii sunt priviţi cu suspiciune şi televiziunea e controlată de stat. Am fost plăcut surprins de aceste rezultate. Cu o remarcă: e în tradiţia noastră, în istoria noastră ca cei care ajung în puşcărie să fie compătimiţi.

- De ce Rusia nu reuşeşte – sau aproape că nu reuşeşte – să devină un stat de drept? Chiar Vladimir Putin a promis, solemn şi foarte hotărât, că va instaura „dictatura legii”.

- Eu cred că nici Putin nu este convins că Rusia poate evolua pe o cale democratică. Ideea unei justiţii independente, a unui parlament independent, necontrolat şi manipulat de guvern, ideea că toţi sunt egali în faţa legii i se arată preşedintelui nostru ca o născocire destul de nocivă.

- Ce simţiţi acum, după ce a căzut cortina peste scena tribunalului din Mesciansk, acolo unde a fost judecat Hodorkovski?

- Simt o mare tristeţe. Totul a fost atât de previzibil... Cred că ne aşteaptă de aici încolo încă 5-10 ani de marasm politic. Poate că pentru o ţară nu este un termen atât de mare, însă pentru viaţa unui om este destul de mult. Mai ales atunci când te afli în închisoare.

1