Zece ani de Polirom sărbătoriţi la Chişinău

Editura Polirom a lansat joi, 28 aprilie, la Biblioteca Municipală “Onisifor Ghibu” din Chişinău, în prezenţa autorilor, cele mai noi volume din colecţia “Ego. Publicistică”: Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova de Vitalie Ciobanu şi Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate de Vasile Gârneţ, două radiografii pătrunzătoare ale Basarabiei de după 1989, şi romanul Tălpi. Şotronul de Nichita Danilov, apărut în colecţia “Fiction Ltd”.

Evenimentul a făcut parte din cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea Editurii Polirom.

Au vorbit despre cele trei cărţi: Silviu Lupescu şi Lidia Bodea, din partea Editurii Polirom, precum şi Liviu Antonesei, Vladimir Beşleagă, Leo Butnaru, Eugen Lungu şi Serafim Saka.

Vitalie Ciobanu,  Anatomia unui faliment geopo­li­tic: Republica Moldova 

„Cartea crono­me­trează agonia unei iluzii: adică a ceea ce s-a vrut Republica Moldova în zorii independenţei sale. Prăbuşirile din ultimii cinci ani – 1999-2004 – asupra cărora mi-am fixat obiectivul, compromiterea rapidă a tuturor valorilor naţionale, declamate solemn la 27 august 1991, până la recăderea acestui stat, un deceniu mai târziu, în braţele unui regim comunist dogmatic şi românofob justifică din plin folosirea cuvântului «faliment».” (Vitalie Ciobanu)

„Vitalie Ciobanu trece în revistă toate feţele incapacităţii desprinderii de vechile structuri sovietice, teza principală a cărţii sale fiind aceea că rătăcirea pe calea unei identităţi inexistente a fost stavila cea mai puternică în găsirea căii democratice. Spre deosebire de ţările baltice care când s-au desprins de  imperiul sovietic s-au reîntors la independenţa de dinainte de Pactul Ribbentrop-Molotov, şi s-au integrat în Europa, în Republica Moldova s-a declanşat „cruciada moldovenistă”, criza de identitate fiind alibiul crizei de legitimitate. Identitatea moldovenească, susţinută de savanţi suspecţi şi de politicieni dubioşi a slujit în special la delimitarea de România şi de identitatea românească, pavând drumul pentru menţinerea ţării în sfera de influenţă a Rusiei.” (Magdalena Boiangiu)

“Articolele înfăţişează drama politică şi morală a statului de dincolo de Prut: autorul e un european exasperat de încetineala şi, finalmente, blocarea reformelor. Excelent diagnostician, Ciobanu propune, spre deosebire de mulţi alţi jurnalişti, şi soluţii. Doar urechi de auzit să fie!” (Mircea Mihăieş)

Vasile Gârneţ, Intelectualul ca diversiune.  Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate.

„Titlul volumului – Intelectualul ca diversiune – fixează poa­te şocant şi, cred, polemic teza potrivit căreia principalul vinovat pentru deriva postsovietică a Basarabiei este intelectualitatea naţională. Pentru că, dincolo de expresiile siropoase şi delirant-artistice care au delectat publicul însetat – la începutul anilor ’90 – de un discurs patriotic bine rostit, s-a ajuns la un rezultat dezastruos: intelectualii au fost învinşi. Iar cel învins, mai ales după ce angajează pe acelaşi traseu, sub faldurile inspiraţiei sale civice, atâta lume, este şi vinovat.” (Vasile Gârneţ)

„Teza lui Vasile Gârneţ – despre responsabilitatea intelectualilor în dezordinea vieţii politice dintre Prut şi Nistru – capătă o rezonanţă deosebită. Deşi nu-şi propune elaborarea unui rechizitoriu cronologic, lectura culegerii de articole oferă imaginea dezordinii şi haosului generate de libertatea din deceniul nouă al secolului trecut. Sarcasmul cu care Vasile Gârneţ descrie agitaţiile sterile ale confraţilor întru scris este pe deplin meritat: conştiinţa democratică, reflexele vieţii democratice nu apar de la sine, reperele lor trebuie formulate cu limpezime, modelul democratic trebuie adoptat întâi de cei care ştiu să-i folosească avantajele şi să-i diminueze disfuncţiile, ori tocmai aceştia – intelectualii din Basarabia – au fost imuni la chemările democraţiei. (...) Pentru intelectuali, cartea lui Gârneţ ar trebui să aibă semnificaţia unui avertisment.” (Mag­dalena Boiangiu)

“Boala de care suferă Vasile Gârneţ se numeşte luciditate. Clarvăzător într-o lume în care se trăieşte precum struţii, autorul aces­tor pamflete acide oferă o deprimantă imagine a societăţii basarabene de astăzi. Volumul conţine şi un admirabil jurnal dedicat culiselor vieţii culturale.” (Mircea Mihăieş)

Nichita Danilov, Tălpi. Şotronul

„Spaţiul în care se desfăşoară acţiunea sau, mai bine zis, prin care navighează Noimann şi Bikinski este Iaşul. Nu este vorba însă despre un Iaşi tradiţional. Oraşul este contorsionat, la fel ca lumea halucinatorie a personajelor care-l bântuie de la un capăt în altul, în căutarea propriei identităţi. În acest sens, aş putea spune că oraşul devine şi el un personaj, la fel de ambiguu ca Noimann şi Bikinski sau alte umbre care-l animă.” (Nichita Danilov)

“Format, după toate indiciile, la şcoala grandioasei proze ruse – de la Dostoievski şi N.V. Gogol până la M. Bulgakov –, Nichita Danilov asimilează, deopotrivă, în discursul romanesc elemente de realism magic marquesian sau de absurd urmuzian şi kafkian, retopite organic.” (Nicolae Oprea)

„Tălpi reprezintă un „roman” autentic şi din unghi structural, nu doar intenţional. Este povestea halucinantă a unei locaţii geografice, o locaţie măcinată de propriile sale tensiuni atavice dintre grandoare şi decadenţă, sublim şi derizoriu, monumentalitate şi ruină, aspiraţie şi posibilitate. Oricine recunoaşte aici, cred eu, Iaşul începutului de mileniu trei.” (Codrin Liviu Cuţitaru)

1