Andrei Codrescu

trăim

între atâtea sfârşituri

terminale

finaluri

e o minune că nu ne dăm duhul

în fiecare minut

miracolul este cum continuăm

să rămânem printre rămăşiţele

altora

să ne purtăma

în continuare interesul curiozitatea

pasiunea sfâşiată

mici motoare peticite

mările sunt furioase, da,

barca noastră-i spartă

şi totuşi vom atinge rhodosul

odată

din nou tinerele minţi

iau drumul aspru

al conştiinţei de sine

pavat cu mastodonţi

gânduri greoaie

poticnind către casă

în trupuri mai subţiri

din nou fug umbrele

de la naşterea electricităţii

numai tu poţi să decizi

să deplângi

ce trăia dincolo de

haloul lumânărilor

sau să admiţi ceea ce vezi

acel lucru stângaci

oh iubire oh drum tovarăş

din nou o să ne punem pe navigat

în direcţia stângăciilor

de unde începusem –

până se inventează

ultravioletele de fiecare zi

multe lucruri

care nu se află aici

stau îndulcite doar de dorinţă

oh fantomă

un sultan te-a croit pentru sex.

poem de ziua ta & rama patului I.O.U.

                        iubitei mele 9-27-01

şi ce să-ţi iau

de ziua ta

1.7 acri cu un eleşteu sau

pantofi cu paiete sau

tratamente la clinici de frumuseţe?

ouă la pat, ai spus

vreau să-mi faci ouă prăjite

aşa cum ştii tu să le faci

pufoase –

aşa că te-ai sculat înaintea mea

şi în schimb

mi-ai făcut tu cafea

şi n-am apucat

să-ţi aduc ouăle la pat

şi războiul se dădea la televizor

şi era yom kippur

dar eu ştiu că ceea ce vrei

cu adevărat e o ramă de pat

care să răstoarne patul într-un vapor

în care să poţi citi vaporos o carte

în timp ce vom naviga prin secolul

colţuros din faţa noastră

fii cuminte, iubito,

magellan te iubeşte

vizita fiului meu

vorbesc cu fiu-miu

îi spun că nu

vreau să văd

brăţările fermecate

ale tracilor să le citesc

inscripţiile

misterioase

deşi dacii

au fost strămoşii

românilor şi eu

poate că printr-un

proces metempsihotic

le-aş fi putut descifra

şi nu am spus

nu vreau

să pedalez o oră

pe lacul din parcul

oraşului dar poate

că aş vrea să fac un

sport cândva nu acum

şi am trecut în revistă

toate sporturile pe care

aş putea să le fac şi m-am

decis împotriva tenisului

handbalului, badmintonului

sau alergatului pentru că

ucid tipi de vârsta mea

chiar anul acesta prietenul meu

tom dent a murit

jucând tenis şi poate

aş fi vrut să înot şi fiul meu

mi-a spus că poţi face orice sport

relaxat şi eu

i-am spus hai să jucăm şah

şi când am ajuns

acasă la mine i-am spus

nu astăzi, poate

altă dată sunt

un bătrân îngrozitor şi

trăsnit dar fiul meu

mi-a spus tandru poate

altă dată şi poate mâine

vom traduce poezii

din spaniolă

despre cât de grea

e viaţa şi eu cred că aceste poezii

sunt despre bătrâni nesuferiţi dar

sper să fie despre bucurie

bătrânul şarpe chibzuieşte

Dumnezeule! Ce simptome sunt astea? Nemiloasă

Sincronizare urmată de pură tâmpenie de ce eu?

Şarpele îşi înghite coada sau e gata s-o facă şi

E surprins să afle cât de bătrână a ajuns coada lui

Dar chiar când şi-o înghite mai speră

Să şi-o găsească pe cea veche strălucitoarea
                                                            tânără coadă

Pe care obişnuia s-o roadă în orele când se plictisea

În clasă. Aceasta nu poate să fie una şi aceeaşi
                                                            coadă aşa că

Poate mai bine să n-o înghită chiar dacă e într-o

Dispoziţie de înghiţit cozi şi ştie doar

Prea bine că după asta nu va mai fi nici pic de şarpe

Aşa că asta trebuie să fie o glumă cosmică pusă la cale

De prieteni şi dispăruţi ori lucrul acesta
                                                într-o formă mai subtilă

Se întâmplă mereu şi e doar o rutină ca şerpii
                                                de peste tot

Să dispară sub presiunea

Sincronizării Ce îl face pe el să fie un altfel de şarpe?

Şi pura tâmpenie e făcută să-l extenueze

Îndeajuns pentru a se gândi la lucrul acesta O şarpe

Eşti ca o curea lungă caraghioasă lacomă şi stupidă!

În româneşte de Carmen Firan

1