'Citadela' de la Bălţi

Facultatea de Litere a Universităţii "Alecu Russo" din Bălţi ne-a oferit pe 9 decembrie (între cele două tururi de scrutin ale alegerilor din România), imaginea a ceea ce înseamnă efort cultural şi abnegaţie pentru carte. Vizita Contrafortului la Bălţi s-a datorat unei mai vechi invitaţii din partea colegilor noştri de acolo - Nicolae Leahu, Maria Şleahtiţchi, Lucia Ţurcanu, Anatol Moraru, Adrian Ciubotaru, Margareta Curtescu, Diana Vrabie ş.a. – scriitori, profesori la această facultate şi redactori ai excelentei reviste literare Semn. Întâlnirea a avut loc în incinta Bibliotecii Ştiinţifice - director d-na Elena Harconiţa -, instituţie despre care trebuie spus că este unică printre "suratele" sale din Moldova în ce priveşte panoplia de documente şi colecţiile de carte rară, beneficiind în plus şi de o dotare "ultimul răcnet" (asigurată printr-un grant al guvernului Statelor Unite). Am aflat aceste amănunte de la d-na Valentina Topalo, şefa Mediatecii, tot ea director al Centrului de documentare ONU şi al Centrului de activităţi culturale şi promoţionale din cadrul Bibliotecii universitare, care ne-a fost un ghid extrem de amabil. În Universitatea colegilor noştri - sau, cel puţin în "spaţiul magic" proteguit de ei - libertatea spirituală respiră nestingherit, deşi, dincolo de geam, te priveşte, cenuşiu, un oraş supranumit "Tiraspolul nordului", o rezervaţie a "dinozaurilor" ideologici. Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba, aducem un singur exemplu: la Bălţi, doar mobilizarea energică a societăţii civile, inclusiv a studenţilor conduşi de Maria Şleahtiţchi, decanul Facultăţii de Litere, şi Nicolae Leahu, şeful catedrei de Literatura Română şi Universală, a împiedicat reinstalarea statuii lui Lenin – act funambulesc, decis de consiliul municipal dominat de comunişti.

Am găsit în Bibliotecă numeroşi studenţi în faţa calculatoarelor, văzându-şi de treabă ca în orice campus european, tratându-ne cu o curiozitate reţinută. Senzaţia generală e de construcţie temeinică, de citadelă inexpug­nabilă, care te face să înţelegi mai bine motivaţia unor tineri profesori şi scriitori de a se încăpăţâna să-şi croiască un proiect de viaţă şi creaţie în pofida împrejurărilor politice ostile şi cu spectrul provinciei în faţă (Bălţiul, spun ei, e o "dublă provincie" în raport cu Bucureştiul). Ion Bogdan Lefter şi Gheorghe Crăciun, care vizitaseră Universitatea din Bălţi acum un an, pentru a lansa cartea Mecanica fluidului a celui de-al doilea, apărută la Editura Cartier, se miraseră că în sălile de curs şi în Bibliotecă nu există inscripţii în limba rusă. "De ce-ar fi?, li s-a răspuns. Aici nimeni nu le simte lipsa." Credem că doar trăindu-ţi firesc demnitatea poţi sfărâma un anumit clişeu românesc despre Basarabia. Conformismul şi laşitatea nu trebuie să fie neapărat o regulă de conduită naţională.

Discuţia noastră cu cei circa o sută de studenţi şi profesori de la Facultatea de Litere a Universităţii "Alecu Russo" din Bălţi, "struniţi" cu migală de Nicolae Leahu, organizatorul întâlnirii, a atins diverse subiecte şi a "virat" pe parcurs de la uvertura oarecum solemnă, a întâmpinării unor scriitori de la o revistă citită şi apreciată în mediul universitar (mulţumim pentru vorbele bune!), spre un schimb de opinii foarte dens, fertil şi... neconvenţional. Cum se vede ultima generaţie de scriitori (şi literatura "mizerabilistă", erotico-psihedelică, izbucnită în ultimii doi ani) în oglinda îndârjirii existenţiale şi a opţiunilor mai apăsat estetico-livreşti ale optzeciştilor. Ce şanse au scriitorii basarabeni de a impune un model sau măcar o tendinţă inedită pe scena literaturii române contemporane. Politicul în paginile revistelor de cultură. Cum să recucerim publicul cititor, împuţinat serios în ultimii ani - pasiunea  pentru lectură şi respectul pentru "slujitorii" săi este, vai, foarte mic în Basarabia! -, întrucât a rămâne în "turnul de fildeş" al creaţiei e sinucidere curată. Ce tip de literatură mai poţi livra marelui consum (asigurându-ţi, implicit, "marele succes" de casă), fără a coborî ştacheta valorii. Condiţia unui profesor modern şi emanciparea studenţilor de sub canoanele unui sistem de instruire marcat de vechi îndoctrinări curriculare - şi aici, o altă observaţie importantă: faţă cu mlaştina conservato­rismului în care se complace de ani buni Universitatea de Stat din Chişinău, cu deosebire în zona ştiinţelor umaniste, Facultatea de Litere de la Bălţi ni s-a părut animată de un adevărat "muson" al reformei.

Biblioteca Ştiinţifică, unde am pertractat preţ de 3 ore, cu studenţii şi colegii noştri, se învecinează cu un edificiu de cult foarte respectat de localnici: Catedrala episcopală "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena". Lăcaşul a fost sfinţit (inaugurat, adică) la 2 iunie 1935, cu mare pompă, în prezenţa Regelui Carol II cu suita, a Marelui Voievod de Alba-Iulia, Mihai, şi a Guvernului României. Iată, ne-am zis, în timp ce admiram superba construcţie, amintind atât de mult ca stilistică arhitectonică "unduiosul" contur al Catedralei Ortodoxe de la Cluj, nişte semnificaţii istorico-sentimentale pentru uz popular, pe care le poţi "decapa", testând capacitatea de împotrivire a realităţii şi marginile resemnării în Basarabia.