Pastila orange pentru sănătatea clasei politice

Evenimentele recente din România şi Ucraina ne permit să facem unele comparaţii cu situaţia politică din R. Moldova. Revoluţia orange trezeşte o luminoasă invidie întunecată însă de gândul că dulcele gust al portocalei îl savurăm fără a simţi starea de înălţare ce o poate provoca participarea la împlinirea unor măreţe schimbări.

Întunericul devine apăsător în momentul în care îţi dai seama că imaginile portocalii ce însoţesc ştirile de pe micul ecran descriu o realitate străină şi inaccesibilă încă mult timp locuitorilor din spaţiul pruto-nistrean. Culoarea fructului îmbietor nu trezeşte la noi semnificaţiile ce animă speranţele milioanelor de oameni din jurul Moldovei.

Cine a urmărit campaniile electorale din statele vecine a observat cel puţin câteva elemente care la noi încă nu se regăsesc, ba chiar sunt respinse cu încrâncenare. Echipele liderilor care au concurat, atât cei din opoziţie, cât şi cei de la putere, în special în România, au venit cu un mesaj de schimbare a clasei politice şi au ţinut să evidenţieze implicarea masivă a tinerilor în partide. Concurenţii electorali au lansat mesaje foarte bine construite şi credibile pe teme care interesează electoratul. Nu în ultimul rând, V. Iuşcenko şi T. Băsescu au insistat mult pe ideea că nu acceptă complicităţile şi sunt lipsiţi de obligaţii ce ar putea dăuna exercitării eficiente a mandatului. Ei au ţinut să aibă în jurul lor oameni care răspund criteriilor esenţiale pentru calificarea în ceea ce numim clasă politică: pregătire şi competenţă profesională desăvârşită şi integritate morală ireproşabilă.

Orange-ul schimbării ne duce, evident, cu gândul în primul rând la opoziţia din Moldova, mai ales la o anumită parte a ei, cea creditată ca fiind singura care poate încurca socotelile puterii de la Chişinău. O comparaţie între compor­tamentele forţelor de opoziţie din România şi Ucraina, pe de o parte, şi comporta­mentul "Moldovei Democrate", pe de altă parte, arată o diferenţă de nivel foarte mare. Aceasta este consecinţa unei metehne mai vechi deja a clasei politice moldoveneşti. Liderii de la noi refuză cu încăpăţînare să atragă în echipele lor oameni bine pregătiţi în domenii necesare unei campanii electorale eficiente, deoarece au o repulsie inexplicabilă pentru tot ce înseamnă competenţă şi talent politic la alte persoane. Echipele se formează în baza unui sistem ce devine tot mai insuportabil din cauza că este omniprezent şi îl resimţim pe pielea noastră zi de zi, cel al cliente­lismului politic. Rezultatele se văd cu ochiul liber. "Moldova Democrată" nu este capabilă să redacteze măcar nişte declaraţii elaborate după regulile de scriere "ca la carte" a unor asemenea texte. Să nu mai vorbim de programe şi proiecte prin care ar convinge alegătorii să o voteze. De altfel, chiar denumirea "Moldova Democrată" porneşte de la "Moldova noastră" şi nu este cea mai fericită, trădând de fapt o mare doză de amatorism în materie de comunicare politică.

Imaginea oferită de "Moldova Democrată" prin prestaţia ei este una de plâns. În primul rând, nu prea vedem tineri, în afara celor din PSL – partid asociat numitei alianţe electorale. Aceştia sunt doar toleraţi în cadrul blocului, unde li s-a oferit un singur loc în primii zece pe listă, reprezentând excepţia care confirmă regula. Domnul D. Diacov ne asigura într-un interviu că promovează tinerii din partidul său numai că pe aceşti tineri nu i-a văzut nimeni. Dacă domnul Diacov ar fi promovat cu adevărat tinerii, acest lucru ar fi însemnat să îl vedem pe el cât mai rar şi să apară chiar tinerii la televizor şi în public. Afirmaţia liderului PDM ar fi fost adevărată dacă l-am considera pe A. Muravschi tânăr, evident din punct de vedere politic, pentru că există şi moşnegi de 70 ani... care merg la fete. Doar că economistul A. Muravschi spune în public lucruri ştiute de toţi studenţii care au trecut cursul de economie politică în anul întâi al facultăţii de drept. După mai mulţi ani trecuţi de la ministeriatul său în guvernul ADR, A. Muravschi descoperă lucruri accesibile oricărei persoane care are discernământ, ca să le anunţe publicului larg pe la mese... "rotunde" şi importante. Să nu se supere domnul A. Muravschi pe mine. Să o ia ca pe o laudă pentru că majoritatea din cei care sunt în fruntea alianţei nu învaţă nici măcar în ceasul al doisprezecelea şi după ani mulţi petrecuţi în funcţii. Cu excepţia celor de la PSL, evident, căci nu au avut funcţii şi sunt şcoliţi, însă ponderea lor în cadrul "Moldovei Democrate" e de 1 la 10, cam puţin. Aceasta este faţa sistemului clientelar care exclude competiţia bazată pe calităţi şi pregătire şi pune în loc competiţia între cine cotizează mai mult. Cotizează mai mult cine are mai mulţi bani. Cine are mai mulţi bani în Republica Moldova?... Acela şi comandă.

Când mă refer la promovarea tinerilor am în vedere nu numai figuraţia politică şi măsurile de  îmbunătăţire a statisticilor. Mă refer la necesitatea ca tinerii să devină lideri sau cel puţin să aibă acces la adoptarea deciziilor şi la formarea imaginii clasei politice moldoveneşti. Am auzit de mai multe ori replica că, dacă tinerii ar fi capabili, ar reuşi să răzbată. Răspunsul meu este că, într-un sistem în care cariera şi creşterea nu este bazată pe competiţie corectă, tinerii nu au şanse. Resursele economice, administrative şi politice sunt controlate de cei care au reuşit să pună mâna pe ele, în timp ce tinerii erau pe băncile facultăţilor. Asta au înţeles alţii, mai ales estonienii, care, în momentele cele mai dificile legate de implementarea reformelor şi negocierile de aderare la Uniunea Europeană, au numit în fruntea guvernului un tânăr de 32 ani, într-un cabinet în care cel mai tânăr ministru avea 26 ani! Unde suntem noi cu gerontocraţia noastră şi unde sunt estonienii?... Cehia are un prim-ministru de 34 ani şi, iertaţi-mă, dar Cehia nu este Moldova, totuşi, în ceea ce priveşte gradul de responsabilitate solicitat la guvernare. Avem tineri la fel de buni ca cei din Estonia şi, cu certitudine, mult peste nivelul actualei clase politice de la noi, în special cea care compune o parte din blocul "Moldova Democrată", pentru că sunt mai instruiţi, au abilităţi şi o putere de muncă superioare.       

Durerea mea este că nu prea aştept să văd tinerii în prim-plan o dată cu venirea acestui bloc la putere, cunoscând mai ales opiniile exprimate pe parcursul anilor de primarul Urechean. Cum să votez "Moldova Democrată" dacă lista ei este compusă în mare parte din persoane care au mai fost la putere şi care au demonstrat că nu au nici o calitate pentru a mai ajunge acolo? Cum să-l cred pe domnul Urechean că va promova tineri dacă nici la primărie nu a făcut acest lucru?

 Una din colegele mele, absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj, s-a prezentat la unul din Departamentele primăriei Chişinău dorind să afle dacă sunt locuri vacante pentru a se angaja. Răspunsul a fost unul uluitor pentru o persoană obligată prin funcţie să aplice legea: "noi nu avem unde să-i angajăm pe ai noştri, aşa că mergi şi te angajează acolo unde ai învăţat."

De aceea mă întreb: cu "Moldova Democrată" la guvernare, ce şansă voi avea eu, cetăţean al acestui stat şi născut aici, să fac o carieră de succes aplicând pregătirea, cunoştinţele şi calităţile pe care le am, intrând în competiţie corectă cu alţii? Ce şansă va avea un tânăr scriitor cu o ţinută morală şi intelectuală deosebită, probată acolo unde mulţi din eventualii potentaţi nu sunt capabili să facă faţă, să ajungă ministru al culturii, de exemplu? Ce şanse au miile de tineri refugiaţi prin o.n.g.-uri să obţină funcţiile pe care le merită? Înclin să cred că nu prea au şanse şi că vor ieşi cu toţii la pensie din aceleaşi o.n.g.-uri. Ce speranţe pot avea ei dacă nici măcar mulţi tineri din PSL nu speră şi pentru acest motiv mimează doar că fac campanie sau se dau cu totul la o parte.

Revolta este şi mai mare atunci când înţelegi că există posibilitatea de a vedea în funcţii înalte indivizi analfabeţi, unii dintre ei debili în sensul în care medicina legală defineşte noţiunea, indivizi pe figurile cărora poţi "citi" cantitatea de fripturi şi coniac consumate. Adică aceiaşi indivizi care ne-au guvernat pe timpul domnilor Snegur şi Lucinschi, Diacov şi Braghiş. Şi îmi amintesc că cenzura era şi atunci în floare, iar perspectivele de viitor erau şi ele la cota zero. Şi-au schimbat oare năravurile politicienii respectivi, azi lideri ai "Moldovei Democrate"? Dacă televiziunea naţională va fi după chipul şi asemănarea lui Euro TV şi proastele năravuri din cadrul Primăriei Chişinău vor fi transferate în Guvern, mai bine refuz o asemenea "schimbare".          

Despre calitatea mesajului purtat de blocul "Moldova Democrată" putem vorbi doar în termeni sumbri şi, dacă ţinem cont că mesajul lipseşte de fapt, am putea să nu comentăm deloc. Salvarea vine din partea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei care îi face campanie de imagine dlui Serafim Urechean victimizându-l. Unde e loc pentru multă friptură şi coniac e puţin loc pentru idei, iar clientela pe cale de a deveni camarilă este întotdeauna stearpă. Am putea accepta şi anumite complicităţi din care rezultă obligaţii, treacă de la noi. Dar cele câteva documente de program, cum este, de pildă, Declaraţia privind Consensul Politic Naţional, sunt nişte colecţii de locuri comune şi nu atacă lucrurile care dor cel mai mult. Problema e că până şi publicarea acestor "principii" a întârziat atât de mult încât mulţi îşi puneau întrebarea: are vreo identitate politică blocul "Moldova Democrată"? Evident, valoarea costă scump peste tot în lume. Dar oare chiar nu se găsesc bani pentru a plăti timp de o jumătate de an salarii unor persoane bine pregătite care să scrie textele declaraţiilor şi programelor, să elaboreze strategii, pe scurt: să facă o treabă ca lumea? Bani sunt, altceva lipseşte. La noi ideea de a lucra eficient şi a face performanţă în orice activitate este străină chiar şi celor care prin natura ocupaţiei sunt obligaţi măcar să încerce. Miza pe specialiştii în "tehnologii electorale" din Răsărit este perdantă. În primul rând, pentru că este suspectă din start. Ba poate să implice angajamente politice faţă de Moscova. Şi atunci ce fel de opoziţie e asta? Apoi, îmi permit să afirm, avem specialiştii noştri care sunt poate mai buni. În Moldova "tehnologiile electorale" sunt văzute ca o baghetă magică capabilă să asigure rezultatul aşteptat. Să crezi aşa este o mare eroare. A demonstrat-o eşecul acestor reţete în Georgia şi Ucraina. Tehnologiile electorale au doar menirea să dea "haină" cuvenită conţinutului de idei şi de acţiuni. Însă atunci când lipseşte conţinutul, tehnologiile devin un mit.

 Apoi, trebuie spus că în Moldova situaţia este diferită de ţările în care pretinsele tehnologii au fost exersate. Tehnologiile electorale aplicate de autorităţile ruseşti au avut un suport nelimitat constând din resursele administrative imense şi din cvasitotala aliniere a mass-media ruseşti. Or, în condiţiile în care marea majoritate a cetăţenilor Republicii Moldova nu citeşte ziarele şi nu priveşte nici măcar postul Moldova 1 singura "tehnologie" sunt... cizmele şi drumurile. Împotriva resurselor administrative singurul răspuns eficient îl constituie contactul permanent cu oamenii. La acest capitol puterea de la Chişinău stă incomparabil mai bine, pentru că mai mulţi membri ai blocului "Moldova Democrată" se sfiesc să dea mâna, chiar aşa, na, cu toţi ţăranii! Este mai plăcut şi mai prestigios să elaborezi tehnologii stând la cald şi la cafele. 

Blocul nu numai că nu are un mesaj coerent şi nu ştim ce părere are în legătură cu economia, sănătatea, reforma agrară etc., el stă foarte prost şi cu poziţia sa faţă de unele probleme sensibile cum ar fi "federalizarea", atitudinea faţă de persoana lui I. Smirnov, şeful separatist de la Tiraspol, şi, implicit, faţă de implicarea Rusiei în conflictul transnistrean. În schimb, din mai multe reluări tv, am reţinut că domnul primar al Chişinăului se simte liber şi, în general, super, atunci când conduce motocicleta cu 160 km/oră. Încă un motiv pentru guvernanţi să se intereseze ce fel de motocicletă are domnul Urechean şi cât costă ea, în timp ce, nu-i aşa, mulţi bătrâni şi copii mor de foame şi de frig (hei, experţilor în "tehnologii electorale" şi de imagine, voi la ce vegheaţi?). Alianţa are în general plăcerea sado-mazochistă de a oferi motive guvernanţilor să deschidă dosare penale. Pentru că orice s-ar spune, dar pentru construcţia de castele private în parcurile publice orice putere, fie comunistă, fie ne-comunistă, este obligată să bage la puşcărie. 

Revin la suspiciunea pe care am exprimat-o mai devreme şi mă întreb: care este preţul pentru asistenţă, pentru serviciile acordate de echipele de tehnologi electorali? Cu Rusia trebuie să avem relaţii foarte bune, dar nu-mi este indiferentă deschiderea unui candidat sau altul faţă de influenţa guvernului rus, pentru că această influenţă ne-a adus numai necazuri. Să aibă articolul din "Kişinevskie novosti" (nr. 41 din 06.10.2000) relevanţă în acest sens? Orice cunoscător sesizează uşor că acest articol aduce a ceea ce se numeşte "scris la comandă". În acest articol din ziarul "Kişinevskie novosti" primarul Urechean, de bună voie şi neîntrebat de nimeni, înfiera pe membrii CAIRO pentru că au cutezat să dea în judecată Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Apropo, pentru că domnul Urechean doreşte să devină preşedinte şi trebuie să aibă o minimă cultură juridică este necesar să ştie că frecvenţele radio şi tv sunt proprietate publică, iar serviciile prestate de posturile de radio şi tv sunt servicii publice. Prin urmare, problema audiovizualului moldovenesc este una de distribuţie corectă a frecvenţelor şi nu una de afaceri. Înţeleg că pentru mulţi funcţionari de la noi până şi moralitatea este o problemă de afaceri, dar să aibă obraz măcar să nu spună asta în public, căci este grav.

Cu altă ocazie domnul primar sugera membrilor CAIRO să pună mâna pe hârleţe şi mături, nu să umble cu treburi care sunt apanajul exclusiv al unor oameni care rezolvă probleme serioase. Acesta este locul atribuit de domnul Urechean tinerelor elite.

Vă întrebaţi dacă lucrurile vor merge mai bine în caz că vine BMD la putere? Cum să meargă bine dacă cei care ar trebui, după nivelul lor de competenţă şi pregătire, să măture Chişinăul sunt invitaţi de primar să scrie statute, declaraţii şi strategii electorale. Din această cauză probabil oraşul Chişinău este tot mai insuportabil de murdar. Primarul aşteaptă să-l măture membrii CAIRO, juriştii, economiştii, tinerii şi autenticii intelectuali, căci ei nu au nas de probleme serioase.