Emisiunea Hyde Park – un implant respins

Cititorii revistei Contrafort, dar şi mare parte dintre cei prezenţi la Simpozion, cunosc cazul emisiunii Hyde Park. Chiar dacă rar şi uneori tendenţios, evenimentele legate de programul nocturn interactiv de la postul municipal de radio Antena C au fost totuşi reflectate în presă. Mai puţin s-a relatat despre organizaţia neguvernamentală cu acelaşi nume, fondată de vorbitori şi ascultători ai Hyde Park-ului. Unii, bazîndu-se pe bârfe, pretind că ştiu chiar mai multe despre cazul nostru decât cei implicaţi în promovarea libertăţii cuvîntului. Difuzând şi comentând acele zvonuri, pretinşii experţi contribuie la dezinformarea cetăţeanului de rând. Aş vrea ca intervenţia mea să contribuie doar la buna informare a celor care mă ascultă sau mă vor citi. Voi încerca să aduc doar date şi cifre, fără să formulez judecăţi de valoare şi fără să comentez prea mult. Să tragă fiecare propriile concluzii.

În primăvara anului trecut (2003) am constatat că programul cu microfonul deschis nu place mai marilor zilei, care au ordonat să fie monitorizată emisiunea de către angajaţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate timp de 9 luni, fără întrerupere, după care cei mai vehemenţi vorbitori au fost interogaţi. Apoi directorul postului şi eu, ca moderator al emisiunii, am fost chestionaţi de Procuratura municipală. Tot atunci am constatat că ziariştii, colegi ai mei, care ar fi trebuit să fie în slujba cetăţeanului, nu vor să ia atitudine şi chiar refuză să se implice în monitorizarea acestui caz. Am hotărît în cele din urmă să ne asociem şi să fondăm o organizaţie cetăţenească.

A trecut mai mult de un an de la fondarea asociaţiei, de la înregistrarea ei legală. Între timp ONG Hyde Park a fost recunoscut nu doar de Ministerul Justiţiei şi Inspectoratul Fiscal, dar şi de ceilalţi subiecţi ai societăţii civile moldoveneşti. Organizaţia a devenit membru al Consiliului Naţional al ONG-urilor, a participat la fondarea şi la lucrările ulterioare ale Comitetului pentru Apărarea Independenţei şi Constituţiei, mai nou, ONG Hyde Park s-a inclus în activitatea Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi Corecte.

Cu toate acestea, emisiunea radiofonică Hyde Park este aşteptată şi cerută cu consecvenţă şi insistenţă de ascultători, de oameni simpli din oraşe şi sate. Acel program interactiv rămâne un vis frumos sau o amintire plăcută. Mai multe publicaţii periodice au oferit spaţii pentru exprimarea cititorilor sau le-au extins pe cele existente, unele posturi de radio şi TV au inclus în grilele lor de programe emisiuni interactive, simţind nevoia publicului de a comunica. Câteva partide au început să organizeze întruniri periodice cu membrii şi simpatizanţii lor, pentru a comunica cu ei, mai puţin pentru a-i lăsa să se exprime. Dar foarte puţini, au fost acei care s-au solidarizat direct cu hydeparkiştii.

Dacă la fondare au participat 88 de cetăţeni curajoşi, acum organizaţia Hyde Park are aproximativ 100 de membri cu acte în regulă. Mai mult de jumătate dintre ei vin frecvent la întruniri, participă ca voluntari la activităţile cu impact public. Printre hydeparkişti sunt persoane de diverse vârste şi calificări profesionale, puţini dintre membri se pot numi ziarişti, scriitori sau intelectuali de vreun fel. Cu prilejul unor deplasări la ţară, în scrisorile de la simpatizanţi, care cândva erau citite în direct la radio (iar acum sunt publicate într-o foaie modestă ca volum şi tiraj, pe care o scot hydeparkiştii cu mijloace proprii), peste tot transpare caracterul popular, simplu şi sincer al mişcării Hyde Park. Astfel combatem clişeul că doar scriitorii şi ziariştii au nevoie de libertatea cuvîntului, de accesul la informaţie, că doar ei trebuie să lupte cu cenzura. În ultima vreme pe baza mişcării cetăţeneşti Hyde Park se prefigurează un Comitet Cetăţenesc Anti-Cenzură, pentru că oamenii simpli s-au simţit trădaţi de "luptătorii tradiţionali" pentru dreptul la expresie. Aceşti "slujitori ai cuvântului" fie că mimează lupta şi fac proteste anemice, sporadice, fie că se limitează la interesul lor meschin: cer dreptul de a scrie şi publica pentru ei, vor locuri de muncă asigurate, salarii bune, facilităţi. Ei uită să invoce interesul public, nevoia cetăţeanului de a se informa din surse sigure, diverse, de a-şi exprima opinia în presa publică sau chiar cea privată.

Responsabilii şi angajaţii fără răspundere de la Antena C, de la alte medii municipale, de stat sau de partid susţin că protestele Hyde Park sunt exagerate sau chemate să satisfacă orgoliul, moftul fostului moderator. Ei se fac toţi a nu vedea sutele de cetăţeni care sprijină aceste proteste, participând la mitinguri, semnând petiţii, dând telefoane mereu în redacţii sau la emisiuni în direct şi cerând restabilirea programului. Ei nu observă că aşteptările ascultătorilor Antenei C n-au scăzut după un an de la închiderea emisiunii, ci, din contra, chiar şi dintre acei care n-au ascultat niciodată emisiunea acum o vor pe post, fie pentru că înţeleg că suspendarea acestuia a fost un abuz, fie pentru că vor să audă şi ei programul nocturn atât de discutat şi popular. Unii dintre cei implicaţi, responsabilii care sunt cel mai des solicitaţi de presă, răspund acuzaţiilor de cenzură şi gestionare ineficientă a posturilor municipale cu atacuri la persoană, prin calomnii şi dezinformare. Directorul interimar al postului, succesorul provizoriu al şefului care a luat decizia de suspendare, pentru a-şi motiva încăpăţânarea cu care refuză să repare o greşeală, declara recent că "Brega e restanţier la capitolul etică jurnalistică, deontologie şi profesionalism", iar fostul preşedinte al Comisiei de etică a Uniunii Jurnaliştilor, acum doar vice, dar un etern director adjunct la Antena C, pretinsese la rândul său chiar că fostul moderator a încălcat 9 puncte din 13 ale codului deontologic (denumirea sa corectă este "Codul principiilor de etică profesională a jurnalistului din Republica Moldova" şi cuprinde, oricum, mai multe articole). Dar când i s-a cerut să argumenteze şi să exemplifice această "încălcare", omul - cu ochii îngropaţi într-un petec de hârtie - nu a putut decât să înşiruie nişte cifre obscure, fără a aduce argumente convingătoare... Mai nou, acest ziarist vrea să modereze o emisiune nocturnă care să înlocuiască Hyde Park-ul. E greu de prevăzut cum va fi programul, dar reacţia celor care ascultau nopţile şi vorbeau la microfonul liber poate fi anticipată. Ei nu vor accepta surogate.

Oamenii simpli înţeleg deseori mai bine principiile pluralismului de opinie, ale echidistanţei, ale egalităţii în drepturi decât cei care se autointitulează "lideri de opinie", dar închid emisiuni şi posturi, ziare şi reviste. Aceştia cenzurează cu conştiinţa datoriei împlinite, iar a doua zi mai au şi imprudenţa să meargă la facultate pentru a preda noilor generaţii de gazetari materii înalte legate de presă, ori se întrunesc periodic în seminare, ateliere, conferinţe pe diverse teme din acelaşi domeniu.

O astfel de dezbatere ad-hoc a încercat să organizeze în aprilie 2003, pe nepusă masă, şeful Departamentului Relaţii cu Publicul al Primăriei Chişinău, în a cărui subordine se afla Antena C pînă a deveni persoană juridică autonomă. A convocat în biroul său enorm, mai voluminos chiar decât studioul mare al postului, directori de ziare, agenţii de presă, personalităţi cunoscute publicului şi subsemnatului, i-a rugat să fie sinceri şi a întrebat ce cred ei că trebuie făcut cu emisiunea Hyde Park pe durata campaniei electorale. Ideea pe care vroia să o sugereze acest domn asistenţei era că emisiunea ar fi bine să fie închisă măcar pentru o lună, pentru că deja începuseră persecuţiile. Prima persoană care a formulat la modul direct, în locul şefului, propunerea de suspendare a fost un tânăr, pe atunci director de televiziune, şcolit pe la cursuri în Occident, tot el director executiv al unei organizaţii de presă care organizează seminare despre libertatea presei, plătite de Consiliul Europei. Tânărul la care mă refer îşi "argumenta" propunerea susţinând că moderatorul Hyde Park nu poate controla situaţia, că va face el însuşi (sau va admite) propagandă electorală în emisiune şi din acest motiv postul ar putea fi lipsit de licenţă. Eu am dat asigurări că pot să previn astfel de derapaje. Ca dovadă, am arătat că la începuturile emisiunii Hyde Park (pe durata alegerilor din februarie 2001), nu s-au înregistrat abateri, şi atunci era vorba de un scrutin parlamentar, nu de alegeri locale. Drept pentru care am refuzat categoric propunerea "amicală" a tânărului gazetar de a sista programul din propria-mi iniţiativă şi chiar am declarat că voi începe greva foamei în caz că Hyde Park-ul va fi oprit. Colegii mai în vârstă au sărit imediat să comenteze elanul şi intransigenţa mea juvenilă, m-au îndemnat să fiu rezonabil, zicându-mi că dacă se închide postul în timpul campaniei electorale nu va fi deloc bine. Am înţeles că au cam toţi grijă să facă destulă propagandă electorală ei înşişi, chiar dacă pretind că răspund cu precauţie calomniilor din presa guvernamentală. Oponenţii mei gândeau ca nişte agenţi electorali, nu ca nişte lideri de opinie responsabili în faţa cetăţeanului care cotizează la salariile lor: fie că plătindu-i din impozite pe cei din presa publică, fie că plătind producţia editorială a celor din mediile private. Am rămas neclintit pe poziţii, iar ei – aceşti colegi ce-mi purtau grija - au ezitat şi au avut divergenţe de opinii. Astfel, Hyde Park-ul şi-a continuat emisia până chiar în nopţile din ajunul alegerilor - întrucât au fost două tururi de scrutin.

Aş vrea să mai remarc un detaliu relevant: sondajele şi studiile independente, efectuate în perioada respectivă, au depistat propagandă electorală în buletinele de ştiri şi în anumite emisiuni tematice ale postului municipal, pe când programul Hyde Park nici măcar nu a fost pomenit în acest context. Şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului, într-o decizie din 16 iunie 2003, avertizase postul de radio Antena C de comportament incorect în campania electorală, alături de portavocea partidului de guvernămînt – Radio Moldova – şi de alte câteva medii electronice partizane. Într-o altă decizie, cu nr. 26, acelaşi CCA găsea emisiunea Hyde Park "periculoasă" şi "neconstituţională", dar pentru alte motive decât încălcarea codului electoral (la acest din urmă capitol nu ni s-a imputat nimic).

Organizaţiile gazetăreşti membre ale Clubului Naţional de Presă, care mi-au acordat în iarna lui 2002 un premiu important pentru Hyde Park, peste o jumătate de an, când mi-a fost închisă emisiunea, au luat apă în gură. Şi actul de cenzură se întâmpla după sărbătorile zgomotoase ale libertăţii presei, după un marş al solidarităţii ziariştilor, după un miting în centrul oraşului, la care reprezentanţii CNP căutaseră cu lumânarea exemple de cenzură pentru a fi reclamate, puse pe liste, dar uitau sau evitau cu bună ştiinţă cazul intimidării şi persecutării vorbitorilor din Hyde Park. Pot afirma, aşadar, că asociaţiile de presă au încurajat tacit închiderea ulterioară a emisiunii.

A trecut un an de atunci. Protestele noastre au fost diverse şi zgomotoase, dar ele au contat doar pentru noi. Autorităţile au rămas surde: cele centrale ne-au ignorat pur şi simplu, cele locale şi-au declinat responsabilitatea. Gazetarii au stat muţi, asociaţiile de presă – indiferente.

La ultimul marş al solidarităţii ziariştilor din 2004 s-a făcut un lanţ viu de oameni în preajma sediilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Cineva a propus să ridicăm mâinile în sus, aproape toţi au executat ordinul, şi nu s-a mirat sau revoltat nimeni că breasla ziaristică stă cu faţa la Preşedinţie şi cu spatele la Legislativ, grupată într-un şir nu foarte lung de oameni cu mâinile ridicate, de parcă s-ar fi predat şi aştepta să intre în captivitate.

La mitingul ce a urmat lângă bustul lui Eminescu, organizatorii au declarat închisă întrunirea cu 45 de minute înainte de ora prevăzută în autorizaţie, chiar dacă mai erau doritori să ia cuvântul, cel puţin hydeparkiştii ar fi dorit să folosească microfonul liber pentru a comunica cu cei care scriu şi le vorbesc despre evenimentele de la noi şi din lume – cu jurnaliştii adică. Membrii mişcării Hyde Park au fost singurii consumatori de presă prezenţi la eveniment, alţi cititori, ascultători, spectatori fie că n-au fost chemaţi, fie că n-au avut încredere în ziarişti şi au preferat să nu vină.