O interfaţă între revistele culturale şi cititori: revist@

Fără să o scrie, fiecare cititor al revistelor culturale îşi face, din lectura săptămânală, o revistă a sa, subiectivă, în care stau la loc de preţ autorii preferaţi şi subiectele prizate. Sunt urmărite cu interes reacţiile jurnaliştilor faţă de un anumit eveniment, recenzii de carte sau anunţuri mai mult sau mai puţin detaliate. Unii apreciază îngustimea culoarului pe care performează vreun intelectual, alţii sunt atraşi mai mult de policentrismul eseurilor. Ochii unora se focalizează asupra articolelor scurte, privirile altora se apleacă cu migală asupra referatelor academice. Intensitatea întâlnirii cititorului cu presa culturală depinde de măsura în care are loc împlinirea unor astfel de aşteptări, dar acest moment devine eveniment şi datorită captării atenţiei cititorului pe alte paliere decât se aşteaptă el de obicei.

revist@ a luat naştere la intersecţia unor astfel de practici diferite de contact cu iureşul ideilor puse în mişcare de revistele culturale. Îmi doream o selecţie de informaţii, idei, argumente preluate din diferite reviste culturale, care să pună în evidenţă cei mai importanţi vectori ai spaţiului cultural românesc, dar şi din lumea largă. Aveam nevoie şi de un infotainment care să mă menţină în interiorul vârtejurilor ideatice (şi mediatice), pentru a asista la jocul ideilor, în ritmul fluxurilor şi refluxurilor culturale.

Am început acum doi ani acest  grupaj din cele mai importante reviste culturale din România, oferind, prin e-mail, selecţia săptămânală amicilor pe care i-am considerat interesaţi de aşa ceva. De atunci am propus şi altora acest grupaj. În prezent revist@ este distribuită la aproape 400 de abonaţi, români de diferite vârste, profesii, poziţii sociale din cel puţin 15 ţări. De un an şi jumătate, portalul cultural LiterNet afişează acest grupaj, care are o medie lunară de 1.000 de vizitatori (1.300 de accesări), din peste 100 de ţări în 2003 (contor Statistici).

revist@ este alcătuită exclusiv din citate preluate din articolele săptămânale. Desigur, selecţia are un anumit grad de subiectivitate, dar evoluţia constantă a acestui grupaj, în ceea ce priveşte rolul de interfaţă între revistele culturale şi cititori, este relevantă pentru setul de criterii folosit cu consecvenţă. Revin la ideea exprimată deja, şi anume, faptul că fiecare ne facem, în acest fel, propria noastră revistă săptămânală. În sensul acesta, fiecare număr revist@ capătă coerenţă în jurul unor aspecte care devin mai vizibile ca de obicei în perioada respectivă. De exemplu, uneori domină recenziile de carte, alteori subiectele cinematografice. Uneori sunt preluate paragrafe mai ample, dacă e vorba de texte care depăşesc o pagină sau două, alteori sunt prezentate idei exprimate lapidar.

În Retrospectiva culturală 2002 (afişată de asemenea pe LiterNet), am putut astfel marca  principalii vectori culturali ai anului, prezentaţi sub următoarele denumiri: Anul Patapievici, Legea Pruteanu, Scandalul Laignel-Lavastine, Criza manualelor, Filmul românesc, augmentate de armonice culturale precum: Festivalul Transilvania, Bookarest 2002, Gaudeamus 2002, Prometheus 2002, Portalul LiterNet şi altele.

Subiectele abordate de revistele culturale, şi preluate, selectiv, în revist@, sunt foarte diverse şi, totuşi, deseori previzibile, ca urmare a numărului relativ mic de evenimente culturale (în New York au loc lunar 7.000 de evenimente culturale, după cum menţiona Sanda Vişan, în 22, nr. 655) şi personalităţi implicate. Domeniile sunt din ce în ce mai diversificate, însă anumite caracteristici sunt evidente, precum cele menţionate de Ioana Pârvulescu în România literară, nr. 47/2003:

"Faţă de intelectualul occidental, cel român ar avea – într-o posibilă analiză statistică – un avantaj şi două handicapuri. La capitolul literatură, românii stau mai bine decât occidentalii şi se pot impune cu eleganţă într-o discuţie pe temă, în schimb cultura muzicală şi cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin şcoală în vestul Europei sunt, la noi, inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobşte ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roşească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de ani de abstinenţă, prin atitudini exagerate: unii ţin să-şi arate credinţa printr-o gestică forţată (cruci ample, în autobuze, la trecerea prin dreptul unei biserici), alţii continuă să creadă că orice discuţie pe teme religioase ţine de ceea ce înainte se numea "misticism dubios"."

Fiind o iniţiativă individuală, fără presiunea vreunui grup, limitele de expresie a grupajului revist@ sunt trasate doar de lectura consecventă, discernământul folosit în selecţia citatelor reprezentative sau necesare pentru orientarea într-un anumit subiect/domeniu, onestitatea cu care îşi asumă subiectivitatea şi, mai ales, respectul pentru ambele spaţii pentru care consider că revist@ reprezintă o interfaţă: presa culturală şi categoria cititorilor.

1