Humus sovieticus 'reîncărcat'

"Întotdeauna lumea comunistă şi-a făcut un titlu de glorie nu doar din ce era, dar şi din ce vroia - şi deci urma - să devină", scrie profesorul Francois Furet în cartea sa Trecutul unei iluzii. Timp de mai bine de şaptezeci de ani aşa-numitul om nou, homo sovieticus, lipsit de personalitate şi de individualitate, a fost tratat doar cu ce vroia să devină comunismul. Această cură de cretinizare şi de spălare a creierilor a produs rezultate mai mult decât alarmante.

Starea de haos şi incertitudine care domină societatea moldoveană (mizeria, corupţia, impostura, salariile şi pensiile mai mult decât umilitoare, minciuna, migraţia masivă a moldovenilor spre alte lumi mai prospere şi civilizate ş. a.) convine de minune actualei guvernări, care se complace în a dirigui "ţara", orbecăind şi bâjbâind printre scheme şi soluţii niciodată definitivate. Moldoveanul rămas acasă, în patria sa este, de cele mai multe ori, silit, conştient sau inconştient, să-şi reprime la minimum Chemarea şi Visul personal,  să-şi limiteze existenţa la lucruri banale şi primitive, cum ar fi, de exemplu, asigurarea, din ce în ce mai greu, a familiei sale cu pâine sau a strânge ceva gologani pentru a-şi achita factura la gaze, chirie ş. a. Când să mai mediteze la adevăratele probleme (de filozofie, de literatură, de ştiinţă) ale civilizaţiei contemporane? Cum să se "sincronizeze" cu ritmurile lumii de azi? "Lipsurile şi mizeria retează cu desăvârşire curajul, îndobitocesc sufletele, le împacă cu suferinţa şi robia" (din Utopia de Thomas Morus). Dar lucrul cel mai trist este că homo (humus) sovieticus a fost dezobişnuit să gândească de sine stătător. El "gândeşte" doar ceea ce i se indică "de sus". Dacă ar încerca să analizeze la rece situaţia deplorabilă în care îşi duce existenţa, poate ar ajunge încet-încet să depisteze şi cauzele reale care generează această calamitate. Cei care au înţeles cât de cât acest lucru, care sunt îngrijoraţi de viitorul lor şi al copiilor lor, de mult au luat calea pribegiei. Nu este o soluţie optimă. Şi totuşi...

Atâta timp cât pentru moldoveanul rămas acasă gândeşte primarul, primul ministru şi preşedintele, atâta timp cât el nu are acces (iar de cele mai multe ori nici nu-şi doreşte acest lucru) la o informare corectă, situaţia lui nu se va schimba. Pentru că ceea ce i se comunică prin intermediul televiziunii publice Moldova 1 şi al oficiosului "Moldova Suverană" este, de cele mai multe ori, cu excepţia rubricilor "Meteo" şi "Mica publicitate", dezinformare şi manipulare. Nu întâmplător CCA, care face jocul puterii, a suspendat licenţele de activitate ale posturilor "Euro TV Chişinău" şi "Antena C". Cetăţeanul care nu are surse alternative de informaţie şi analiză este mult mai uşor de manipulat şi de dezinformat. Devine o unealtă ieftină în mâna păroasă a guvernanţilor. Parafrazând deviza leninistă de cândva "Noi nu gândim / noi muncim!", astăzi am putea spune: "Noi nu gândim,/ noi votăm!".

Nu prea ţin minte să fi urmărit vreo emisiune la Moldova 1 în care s-ar fi vorbit despre succesele politice şi economice înregistrate de fostele state ale blocului comunist sau, cel puţin, despre Ţările Baltice, care au acelaşi trecut sovietic ca şi RM. Au fost republici-"surori", au fost şi ele trecute prin acelaşi malaxor al sovietizării şi deznaţionalizării, dar astăzi, situându-se în afara "raiului" CSI-st, au un venit lunar pe cap de locuitor de 400-600 Euro. Sunt deja membre NATO, iar anul acesta vor adera cu certitudine (nu prin declaraţii gratuite) la UE. De ce nouă, cetăţenilor statului suveran şi independent RM, guvernanţii trebuie mereu să ne amintească "de unde ies gazele", cine ne dă curentul electric? Ca şi cum toate acestea ne-ar veni pe gratis. De parcă Ţările Baltice supravieţuiesc fără gaze şi fără energie electrică. Problema e alta. Balticii au norocul unor conducători competenţi, consecvenţi, devotaţi cauzei naţionale şi cu viziuni prooccidentale. Acesta este motivul pentru care cetăţenii moldoveni sunt ţinuţi departe de realităţile de acolo. Ca nu cumva, săracii, să intre la idee.

Această manipulare şi intoxicare a humusului sovieticus atinge uneori cote înspăimântătoare. Atunci când intelectualii cer ca limba română, limba majorităţii băştinaşe, să fie utilizată, în calitatea ei de limbă oficială, în toate sferele vieţii, să fie protejată, cunoscută şi vorbită de guvernanţi şi imigranţi, iar aleşii poporului ne ciuruiesc mereu urechile cu glorioasa lor "descoperire": contează nu limba, ci ceea ce avem pi limbă, o parte considerabilă a populaţiei aprobă fără rezerve această dezonorantă teză. Ba mai mult: le pune în cârcă intelectualilor, celor care au militat pentru limba română şi alfabet latin, toate relele posibile şi imposibile de care suferă  această palmă de pământ. Scriitor, intelectual sau democrat au devenit cuvinte de ocară în societatea moldovenească. Scriitorii şi politicienii democraţi sunt consideraţi "demolatori" şi "duşmani ai statalităţii RM". Tot ei se fac vinovaţi de sărăcia şi dezmăţul economic. Şi acest humus sovieticus nici nu observă că se înfruptă în continuare din ce vroia să devină comunismul, dar nu a mai apucat, pentru că pâinea, după recentele scumpiri, le-a devenit lor, moldovenilor, şi mai puţin accesibilă.

Când Iisus a fost ispitit de diavol ca să schimbe pietrele în pâine, El a răspuns: "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci şi cu profeţii". Adică prin limbă şi istorie. Pentru că omul, aşa cum a fost creat de Dumnezeu, ar trebui să fie mai mult spirit decât fizic, mai mult conştiinţă decât instinct.

Guvernanţii îşi dau bine seama de prăbuşirea morală, spirituală şi materială a populaţiei şi pedalează, fără scrupule, pe acest handicap. În loc să depună eforturi pentru a edifica o societate liberă şi democratică, pentru a ridica nivelul de trai, pentru a le întoarce moldovenilor demnitatea umană şi conştiinţa naţională, eliberându-se ea însăşi de moştenirea trecutului kaghebist, actuala putere vrea să readucă în viaţa noastră realităţile epocii staliniste, în ciuda retoricii europeniste, pe care şi-a tras-o în ultimul timp, exact ca lupul blana de oaie.

Şi dacă limba nu contează, ci ceea ce este pi limbă, de ce comuniştii de la Chişinău doresc atât de fierbinte să-i confere limbii ruse statutul de limbă de stat? Sau poate imigranţii ruşi alcătuiesc o categorie mai evoluată, care trăiesc conform altor prescripţii umane? Le-o fi cumva străină ideea punerii pi limbă? Şi numai basarabenii, vezi Doamne, în pofida tuturor eforturilor depuse de dragii noştri conducători, nu se pot ridica deasupra instinctelor?!...