Destine nicidecum 'singulare'

Sunt sigură că mulţi români din ţară şi-au dorit în timpul regimului comunist să ajungă să cunoască direct pământul (mai mult sau mai puţin) "interzis" al Basarabiei şi cu atât mai mult fenomenul cultural (pe care doar îl bănuiam) de acolo. Mă număr printre aceştia. Sunt totodată unul dintre milioanele de români care a urmărit cu bucurie şi speranţă sărbătorirea "limbii române" la Chişinău, precum şi "podurile de flori" de peste Prut. Din aceste festivităţi aproape că n-a mai rămas nimic. Au trecut îmbrăţişările şi promisiunile. S-a pierdut, probabil, şi cea mai importantă şansă de a-i aduce pe locuitorii Basarabiei "acasă". Ce-i drept, mulţi călătoresc acum, unii şi-au cerut chiar cetăţenia română, dar ... există încă o frontieră, există încă grăniceri care te privesc cu suspiciune.

Am făcut această scurtă introducere pentru a relata mai întâi un episod al unei experienţe personale. În luna august a acestui an, am fost invitată, împreună cu scriitorii Teodor Damian, Cassian Maria Spiridon, Gellu Dorian, Mircea A. Diaconu, Marius Chelaru ş. a., în Basarabia, la Chişinău, de către Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Motivul – manifestări organizate de scriitorii moldoveni sub genericul "Zilele Lumină Lină". Amintesc acest episod pentru a sublinia faptul că printre scriitorii de acolo, alături de Grigore Vieru, de Mihai Cimpoi, de Leo Butnaru, Efim Joseanu  şi mulţi alţii, noi, cei veniţi din România, nu ne-am simţit nici o clipă printre străini. Am vorbit româneşte, am recitat poezii, am prezentat numărul 3/ 2003 al revistei "Lumină Lină" care apare la New York, număr dedicat în mare parte scriitorilor basarabeni, i-am cunoscut personal pe unii dintre ei. Am stabilit cu alte cuvinte alt fel de "poduri" între noi, "podurile" culturale, menite să dureze prin însăşi consistenţa şi puterea de dăinuire a limbii "ce-o vorbim". Schimbul de cărţi nu a fost nicidecum unul de circumstanţă, interesul de ambele părţi manifestându-se cu adevărat. Printre cele primite mi-a atras atenţia cu deosebire una, intitulată Singular Destinies. Contemporary Poets of Bessarabia, Edited and translated by Cristina Cîrstea, Adam J. Sorkin and Sean Cotter, (Edit. "Cartier", Chişinău, 2003).

Iată că zilele petrecute la Chişinău le pot lega acum de un eveniment care a avut loc cu puţin timp în urmă aici, la New York. Este vorba despre lansarea cărţii amintite mai sus la Centrul Cultural Român, în prezenţa principalului traducător şi "prieten al literaturii române", prof. Adam Sorkin. Concepută ca un "voyage of literary discovery, combining friendship and love of poetry with an interest in learning more about the intricate poetical currents running between the Prut and the Dniester", cum mărturisesc cei doi traducători americani în "Translator’s Forward", culegerea aceasta aduce în circulaţie literatura unei părţi de lume mai puţin cunoscute, dar nu mai puţin valoroase. Cartea este aşadar binevenită deoarece familiarizează cititorul străin cu viaţa literară din Basarabia, fiind în acelaşi timp şi o oglindă a "predării ştafetei" între generaţii. Aspirând la o "sinteză largă" a poeziei basarabene, culegerea reuneşte nu numai scriitori de diferite vârste (de la Grigore Vieru şi Aureliu Busuioc, trecând prin generaţia "de mijloc" a lui Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Valeria Grosu, Ion Hadârcă şi ajungând la tinerii şi foarte tinerii Cristina Cîrstea, Mihai şi Alexandru Vakulovski, Aura Christi, Emilian Galaicu-Păun ş.a.), dar şi poeţi de altă expresie lingvistică (Liubov Vasserman, Miroslava Metleaeva), reprezentanţi ai minorităţilor ce trăiesc pe pământ basarabean. Este de aşteptat astfel că cel care va parcurge poemele traduse aici va descoperi o diversitate de stiluri, de teme şi motive, o arie largă de modalităţi de expresie poetică. Căci poeţii basarabeni, aşa cum cititorul cu siguranţă îşi poate da seama din această "panoramă" a poeziei scrise dincolo de Prut, au deopotrivă "putere imagistică" şi "inventivitate verbală", sunt lipsiţi de complexe şi s-au adaptat cu nonşalanţă valului postmodernist.

Stilul unui Grigore Vieru, de exemplu, este deja cunoscut şi recunoscut cititorilor de limbă română. Aflat sub teroarea istoriei, poetul s-a vrut (şi a devenit) vocea reprezentativă a conştiinţei românismului, dar şi a sensibilităţii trăirii firescului cotidian. Pentru prezenta antologie, traducătorii au ales unul (dintre multele) poeme dedicate mamei: "Your face, Mother,/ Is like a thousand/ Wounded nightingales,/ Your eyes/ in which all/ That coud happen in this world/ Has happened!", precum şi Transplant, "versul" în care poetul simte parcă toată durerea lumii în inima preluată de la cea care i-a dat viaţă ("Mother/ gave her heart to me./ But it still/ beats with pain./ Most of all when the earth burns/ with thirst for rain./Most of all when my father fails to/ return from the wars./ Most of all when I go far away/ among strangers/ and don’t write home for months."). Century in a Hurry este poemul care încheie selecţia, ca o concluzie a viziunii scriitorului "rănit" de nepăsarea lumii în care trăim, o lume în care graba duce la o totală alienare. Artistic, aceasta este realizată din permanenta alternare a concretului cu metafora, specific de altfel stilului său poetic: "One person forgets his umbrella,/ Another his gloves. The one,/ The inviting open door. the other,/The biting north wind."

Incluzând patruzeci şi trei de nume din diferite generaţii, cum am subliniat deja, este absolut firesc ca poezia basarabeană să fi trecut de la stilul clasic la cele mai moderne maniere de abordare poetică, în consonanţă cu momentul cultural european. Discursul poetic este astfel unul complex, metafora este din ce în ce mai îndrăzneaţă, chiar şi prezentarea grafică s-a adaptat inovaţiilor şi de aceea îmi vine extrem de greu să fac o selecţie, propunând aici un nume sau altul. Îmi voi asuma însă acest risc şi voi cita din poemul fără titlu semnat de Mihai Vakulovski (n. 1972): "our past is the superlative of the present/ everything aorund me reminds me of you/ (....) yorur native tongue is a treasure buried in the heaven of my mouth/ my native tongue is a fire that daces on your lips/ my hands cannot unglue themselves from your splendid torso and punctum/ our bodies wind together/ become one/ I am stuffed with books/ I have four eyes", pentru a încheia cu un scurt fragment demonstrativ pentru inovaţiile lingvistico-metaforice ale unui nume deja foarte cunoscut, Emilian Galaicu-Păun (n. 1964): "osip mandelstam + the story is told + in those months/ of determination + disgusted by dirt and misery + never ate/ mess-hall grub + he was an unusually delicate poet + with an innate sense of/ hygiene + a pure skeleton + flinging over his left shoulder/ the toga of flesh + publius ovidius naso of the gulag + to/ sustain his breath + he’d recite/ to the common criminals + whole kilometers of poems + whereupon/ they rewarded him + better than in borge’s prose + royally + with a portion/ of white bread every day. oh poetry, panem et circenses."

Desigur, fie şi numai din citatele de mai sus, cititorul român îşi poate da seama de munca şi rezultatul celor trei traducători. Aceştia au avut (aşa cum se mărturiseşte în Prefaţă) permanent în vedere că prezintă un volum destinat cititorului străin care nu este familiarizat nici cu tradiţiile Basarabiei şi nici cu fenomenul cultural-literar al acestui pământ. De aceea – de la criteriul de selecţie (care să demonstreze varietatea şi complexitatea fenomenului poetic contemporan) şi până la munca propriu-zisă de transpunere (cât mai fidelă mesajului, dar şi cât mai adaptată limbii engleze) – întreprinderea celor trei nu a fost deloc una uşoară. "Translation is more than the substitution on one language for another; it is always the transportation of one culture to another. This meaning is in the Latin root of the word.", subliniau cei doi  traducători americani, buni cunoscători ai literaturii române, Adam J. Sorkin şi Sean Cotter.