'Evenimentele din 11 septembrie 2001 au fost semnalul declanşării unui nou război mondial'

Andre Glucksmann - filozof francez, exeget al creaţiei lui Decartes, Clausewitz şi Dostoievski; autor al unor cărţi despre totalitarism, despre războaiele şi pericolele care ameninţă lumea liberă

- Cum au schimbat evenimentele din 11 septembrie viziunea noastră despre lumea contemporană?

- Acele evenimente tragice ne-au obligat să înţelegem că suntem cu toţii nişte potenţiale jertfe. În acel măcel fără egal în istoria lumii şi-au pierdut viaţa persoane de diferite naţionalităţi, iar singura lor vină a fost aceea că erau oameni paşnici într-o societate cu adevărat liberă. Cu alte cuvinte: terorismul a devenit un pericol la nivel mondial şi ne ameninţă pe toţi, indiferent de naţionalitate şi credinţă. Cred că evenimentele din 11 septembrie pot fi considerate drept un semnal al declanşării unui nou război mondial. Teroriştii din zilele noastre au înţeles că pot omorî zeci, sute, mii sau chiar zeci de mii de oameni – cifre impresionante pe care le găsiţi în statisticile oricărui război.

- Nu credeţi că războiul din Irak şi, mai ales, perioada complexă de după încheierea sa va face să crească pericolul terorist?

- Mi-am dorit mult ca Saddam să fie înlăturat de la putere fără a începe o campanie militară în Irak. Acest lucru, din păcate, nu s-a întâmplat şi datorită faptului că fostul lider irakian a căpătat, în mod surprinzător, sprijinul câtorva state care doreau să slăbească presiunea diplomatică şi militară asupra Irakului. Din acel moment războiul a fost de neevitat. Terorismul, tortura, sclavia practicate într-un stat - toate acestea se întâmplau în Irakul condus de Saddam Hussein - legitimează şi justifică, în opinia mea, orice intervenţie militară din afară, capabilă să oprească aceste practici îngrozitoare. Atacul terorist care a urmat după încheierea operaţiunilor militare de proporţii, cel din 29 august curent de la Bagdad, e comparabil într-un fel cu atacul din 11 septembrie, doar că de data aceasta a fost îndreptat împotriva Organizaţiei Naţiunilor Unite. Exploziile de la An Najaf, distrugerea moscheii imanului Alli şi omorârea aiatolahului Hakim au fost un fel de 11 septembrie îndreptat împotriva şiiţilor. Trebuie să observăm că atât adepţii lui Saddam cât şi acei ai lui Bin Laden sunt terorişti învederaţi, nihilişti de aceeaşi factură. Primele lor jertfe sunt întotdeauna oamenii paşnici ai oraşelor din Irak, iar scopul lor este să zădărnicească reconstrucţia unui nou stat.

- Câţiva observatori au comparat hărţuirea armatelor aliaţilor în Irak cu cele întâmplate armatei lui Napoleon în Spania, "întâmplări" imortalizate de Goya în seria sa de tablouri intitulată "Grozăviile războiului". Altfel spus, asistăm acum la o confruntare dintre o armată bine dotată şi instruită cu nişte formaţiuni de gherilă, compuse din băştinaşi...

- O asemenea comparaţie, în opinia mea, nu e deloc corectă. Trupele aliaţilor încearcă – şi cred că vor reuşi în cele din urmă – să instaureze în Irak un regim ales în libertate de poporul irakian. Aceasta este misiunea lor majoră, iar nu confruntarea cu grupările militare răzleţite, fidele fostului dictator... Astăzi sunt cunoscute două definiţii pentru terorism şi terorişti. Dictatorii, tiranii îi numesc terorişti pe acei luptători înrolaţi în detaşamentele de rezistenţă care atacă armata. În felul acesta îi numea Hitler pe cei din mişcarea de rezistenţă franceză. La fel îi numeşte astăzi Putin pe luptătorii ceceni. Există şi o a doua definiţie a terorismului, o definiţie pe care o consider mai adecvată: un om înarmat care atacă oameni dezarmaţi, care provoacă frică şi groază în jurul său şi ale cărui prime jertfe sunt oamenii civili. Câteva exemple clasice ale acestui tip de terorism sunt binecunoscute: bombardarea oraşului Guernica în plină zi; atacul asupra turnurilor gemene din World Trade Center de la New York; distrugerea prin bombar­dament, la ordinul lui Putin, a oraşului Groznîi; otrăvirea cu gaze, la ordinul lui Saddam Hussein, a locuitorilor din oraşul curd Halabjah. Acest din urmă exemplu revelează cum nu se poate mai bine pericolul ascuns care mai poate face încă ravagii în Irak, dar şi dincolo de hotarele sale.

 - Dv. comparaţi terorismul din zilele noastre cu ciuma descrisă de Tucidide în "Istoria războiului Peloponeziac". Ciuma a transformat Atena într-un pustiu presărat de cadavre, dar ciuma mai însemna la autorul grec şi o boală a spiritului, a sufletului.

- O ciumă "intelectuală" a zilelor noastre poate fi numită alianţa ciudată şi nefirească îndreptată împotriva americanilor cu scopul de a-i vedea înfrânţi. Sau o alianţă cu Putin, cel care practică în Cecenia o teroare la nivel de stat. La fel şi alianţa cu conducătorii actuali ai Chinei, care au cotropit Tibetul. Toate aceste alianţe sunt murdare şi degradante.

- Un anume cinism diplomatic la nivelul statelor a existat întotdeauna şi pretutindeni. Cu toate acestea, ciuma despre care vorbiţi Dv., ca şi terorismul sunt în esenţa lor fenomene mai puţin raţionale şi conţin, aşa cum aţi remarcat şi altă dată, un nihilism devastator. Statele, chiar dacă cinice în anumite împrejurări, îşi apără interesele lor, pe când teroriştii vor să distrugă totul.

- Aveţi perfectă dreptate. Există două mari modele literare ale ciumei care definesc în mod simbolic o anume patologie. Un model de ciumă este descris de Albert Camus. Altul – descris de Tucidide şi Lucreţiu – este modelul care poate fi privit ca o epidemie universală.  Terorismul din zilele noastre are tocmai această forţă distructivă îngrozitoare, pentru că nu este "declanşat" de un război sau altul şi nici nu este "alimentat" de anumite conflicte. Cel mai periculos în această situaţie este să cazi pradă panicii sau să negi că acest pericol ucigător există cu adevărat şi că el nu poate fi circumscris între frontierele unei anumite ţări. În esenţă este vorba despre o luptă între civilizaţie şi teroare. Dacă nu vom reuşi să stopăm invazia acestei ciume, noi toţi – bogaţi şi săraci – vom fi distruşi în cele din urmă. Cu terorismul trebuie să luptăm pe toate fronturile: atât în plan economic, militar, cât şi ideologic. Mai ales trebuie să înţelegem că e obligatoriu să combatem terorismul în plan ideologic, pentru că acolo se ascund rădăcinile lui. În balanţa acestei confruntări rezidă chiar viitorul nostru, viitorul societăţii libere şi al omenirii în general.

După revista spaniolă "ABC", septembrie 2003