Comunismul ca sport extrem

Cu ce avem, cu aceea defilăm...

Să mori de râs nu alta. Sau poate de plâns? Într-o ţară a nimănui totul e posibil. Acum câteva zile, la Chişinău, în faţa monumentului comsomoliştilor din bd. Renaşterii, nişte tineri rusofoni zgomotoşi, care îşi mai zic şi naţional(?!)-bolşevici, în cadrul unui miting de protest anticapitalist, autorizat de Primărie (deşi formaţiunea n-a fost înregistrată la Ministerul Justiţiei al R.M.), au încercat să ne convingă (tocmai ei!) că ideea comunistă rămâne şi pentru mileniul trei una valabilă, viabilă şi necesară. Că nu a dat roade pe parcursul a şaptezeci de ani şi mai bine e o altă poveste. Nu s-au găsit oamenii potriviţi. Acum însă nu se mai poate face abstracţie de un partid care vrea să recupereze terenul pierdut, în plină globalizare, nu contează că manifestaţia noii "falange" roşii număra vreo cincizeci de inşi, dintre care o bună parte erau drogaţi sau trecuţi de-a binelea prin academiile lui Bachus. 

În ce măsură, te întrebi, cunosc "naţional-bolşevicii", aceşti imberbi de 18 ani, dramele comunismului, ce ştiu ei despre securitatea sovietică (KGB), despre arestări, gulaguri, regimuri totalitare? După 1989, când partidele comuniste erau scoase în afara legii în mai multe ţări din fostul lagăr socialist, pentru crimele lor comise împotriva propriilor popoare, aceşti copii exaltaţi, cu chipul neuitatului Che Guevara pe maiouri, purtând brasarde cu secera şi ciocanul pictate (după tipic nazist) în cerc alb pe fundal roşu, abia dacă descopereau gustul terciului de griş.

Tovarăşi bolşevici ("naţionali" sau nu prea), trebuie să înţelegeţi: noi nu mai avem vieţi pentru a testa din nou comunismul! Noi dorim o economie liberă, o societate civilizată şi prosperă, integrată într-o Europă unită. Cei care visează revoluţii proletare, cei cărora le place mizeria, minciuna şi întunericul, cei care mai vor să dea realitate fantasmelor geniale ale lui Lenin, n-au decât s-o facă, dar s-o facă pe cont propriu, în cercul familiilor lor. Şi să cerem Primăriei ca pe uşile caselor în care locuiesc aceşti "nonconformişti" să fie atârnate tăbliţe cu inscripţia: "Atenţie, aici se testează comunismul!"

Dacă cei câţiva tineri protestatari rusofoni, adepţi ai noii revoluţii proletare, anticapitaliste şi antiamericane, sunt cei chemaţi, cei aleşi să dezvăluie adevăratele şi inepuizabilele potenţe şi virtuţi ale comunismului, atunci ne putem uşor da seama de pe acum (nu mai e cazul să aşteptăm şaptezeci de ani) ce şi cum va ieşi. Ei mai au, oricum, alternative. Cum ar fi, de exemplu, să consulte un medic...

Nebănuite sunt căile guvernării de la Chişinău, iar banii sunt, ca întotdeauna, ochiul dracului, indiferent de cum este drapat acesta: în negru sau în roşu... Pe de o parte, premierul Tarlev declară că, pentru moment, relaţiile cu FMI şi Banca Mondială reprezintă una din priorităţile Executivului. Pe de altă parte, liderul comuniştilor din "Cuba europeană" – tovarăşul Vladimir Voronin - în cadrul unei întâlniri cu un grup de tineri (nu ştiu dacă printre aceştia erau şi câţiva naţional-bolşevici camuflaţi!), a lansat o cu totul altă "prioritate": "Sunt bucuros că R.Moldova nu a mai luat împrumuturi de la organizaţiile interna­ţionale", şi a calificat Clubul creditorilor de la Paris drept "o mare capcană pentru RM". "Râzi tu, râzi, Harap Alb", cum ar spune povestitorul de la Humuleşti. Or, cum bine se ştie (o ştie probabil şi preşedintele), integrarea în structurile UE depinde de ritmul şi eficienţa reformelor democratice, şi (într-o măsură deloc mai mică) de calitatea relaţiilor RM cu organismele financiare internaţionale. Declaraţiile proeuropene, oricât de plastic vor fi fost ele formulate, nu vor apropia cu nici un milimetru Basarabia de UE, în lipsa faptelor care să probeze această adeziune. Or acţiunile guvernanţilor comunişti sunt marcate de inconsecvenţă şi "spray-ate" cu multă demagogie. Declaraţiile recente ale preşedintelui Voronin privind abandonarea Comunităţii Statelor Independente poartă şi ele acelaşi stigmat. Plecând la summit-ul CSI de la Yalta, Voronin se vedea ciocnind cupe de şampanie cu liderii celor patru state, care tocmai formau "Spaţiul Economic Unic" (SEU). Dar n-a fost să fie. Fratele mai mare s-a făcut că plouă, iar servilismul cinovnicilor de pe malul Bâcului faţă de metropola de la est (s-a văzut clar!) nu costă nici o para chioară atunci când în joc sunt puse interesele strategice ale Rusiei. Rapiditatea cu care preşedintele Voronin a încercat să infirme cele spuse la Yalta (la sugestia cui?), dând vina pe politicienii şi ziariştii care i-ar fi înţeles greşit mesajul, precum şi învinuirile de naţionalism aduse intelectualilor moldoveni din discursul său prezentat la New York în cadrul sesiunii Adunării Generale a ONU, pune o dată în plus aceeaşi stampilă a inconsistenţei pe politica internă şi externă a RM.

Afirmaţia preşedintelui Voronin: "Moldova nu va deveni niciodată groparul CSI", făcută la întoarcerea sa din periplul Yalta - New York, sună astăzi, după circa zece ani de monumentală ineficienţă a respectivei Comunităţi, ca o expresie a inconştienţei, ca un gest de slugărnicie gratuită. De ce n-ar deveni? Nu e deloc creştineşte să laşi stârvurile neîngropate. E mare păcat. Mai ales atunci când ele ar putea să dea naştere unei molime noi. Ieşirea din CSI ar fi pentru noi şi prima manifestare de demnitate naţională de la 1991 încoace.

Să ne auzim de bine în UE!

Deocamdată... Asta pentru că lozinca naţional-bolşevicilor "Moarte capitalismului", agăţată la mitingul sus-pomenit, o lozincă extremistă, fascistă şi schizoidă, care contravine flagrant noilor aspiraţii ale RM de integrare europeană, a rămas fără replică din partea autorităţilor, care vânează în continuare "naţionalişti români". Nu mai puţin, celălalt slogan al băieţilor - "Trăiască URSS!" - se prezintă ca un grav atentat la adresa suveranităţii şi independenţei Moldovei.