Modernizare şi tradiţie: satul românesc între 1918-1989

Andreas Saurer (n. 1963), autorul cărţii Modernizare şi tradiţie: satul românesc între 1918-19891, este poet, ziarist la Berner Zeitung şi traducător. Nu a scos până acum nici o plachetă de poezie, în ciuda faptului că este deţinător a mai multor premii de poezie acordate de asociaţiile de resort din Elveţia. Fire delicată, ca poet, şi discretă, ca om, a fost o surpriză şi pentru mine să aflu că a editat acest important studiu despre satul românesc. Din e-mail-ul său am mai aflat că a ţinut manuscrisul mai mulţi ani făcând tentative de a-l edita în Elveţia, dar fără succes. Până la urmă, cartea a apărut în Germania (lucru care m-a făcut să mă gândesc, aproape involuntar, la o paralelă între Republica Moldova şi România, la destinul pe care îl au statele mici).

Volumul se remarcă, în primul rând, printr-o ţinută (poli)grafică sobră, caracteristică tuturor apariţiilor editoriale universitare din Occident.

Volumul este compact (140 de pagini), maniera de prezentare a materiei este una enciclopedică. Lucrarea seamănă mai mult cu o teză de doctorat. Ca operă tipic germană, este extrem de documentată: 360 de surse bibliografice utilizate direct în lucrare.

Avantajul acestei lucrări constă în faptul că autorul a avut acces atât la o bibliografie extinsă din România, întreprinzând mai multe vizite de documentare, cât şi la una din Occident, cu deosebire la cea germanolingvă. 

Studiul este foarte cuprinzător. Divizat în capitole şi subcapitole mici, el se referă la toate laturile vieţii rurale: politică, economică, demografică, naţională, culturală, mentală etc. Abundă datele statistice, diagramele, graficele şi alte modalităţi ilustrative, prin care sunt reliefate tendinţele de evoluţie a satului românesc. Nu lipseşte nici paralela sat-oraş, pentru ca datele cu privire la sat să aibă o relevanţă mai mare. Cum era şi de aşteptat, Andreas Saurer reproduce datele statistice care atestă o diminuare a minorităţilor naţionale, mai ales a celei germane, care de la 4,4% (1930) scade până la 0,5% (1992).

Aşa-numita politică de sistematizare a satelor, care a făcut mare vâlvă în Occident în anii ’80, ocupă un loc rezonabil în cadrul studiului. Autorul ţine să precizeze, apelând, cum e şi firesc, la documente, că sistematizarea nu este în fapt opera din ultimul deceniu a regimului Ceauşescu: încă în 1964 a fost adoptată o hotărâre prin care partidul iniţia sistematizarea, fenomen care în anii ’80 a căpătat forme monstruoase, dar care nu distonau cu alte manifestări odioase ale regimului.

În contextul în care satul este serios ameninţat în statele ex-socialiste agrare din cauza nivelului scăzut de viaţă, a lipsei reformelor şi dotaţiilor de stat, cartea lui Andreas Saurer este cât se poate de oportună şi necesară.

Grigore Chiper