Studiu de bărbat

cioburi în noapte

tăcere de smoală întărită

împrejurul unui somn care nu mai vine.

o insomnie ca un vierme verde

neobosit

abia aşteptând

declanşarea unui război -

care

(iată)

soseşte:

un hohot de râs

sticlos-provocator

în care ghiceşti

puţin alcool

puţină isterie

un întreg continent de frustrări.

un hohot de râs sticlos-provocator

al unei femei

încă nefutute

un cocteil molotov aruncat în derâdere

în căpăţâna unui cartier de oameni muncitori

tulburând

o noapte

de martie.

între  vechea cazemată
şi digul pescăresc*

eram mai ocnaşi decât ocnaşii.

trăiam pe o palmă de nisip

sărat de o mare.

trăiam din vedenii provocate de soare

şi din privirile

firave

ale unor femei frumoase.

la orizont

albastrul delira verde în roşu;

câţiva crabi

ne pândeau următoarea mişcare.

regina se sacrifica albă la f6

soarele aluneca strâmb de pe catarge.

cerşeam de băut

cerşeam de fumat

cerşeam de futut.

deasupra:

 cerul

pizdărit de stele.

întâmplare cu ioanes
între două beri şi o elveţie prezumptivă băută de ceasuri

m-am întâlnit pe fugă cu poetul pop.

era grăbit.

zicea că trebuie să plece la gara de nord şi apoi

cu trenul

din canton în canton elveţian

printre munţi căsuţe de ciocolată şi cirezi mirate
                                                                       de vaci

puse gospodăreşte pe iarbă

şi pe rumegat -

uite aşa: pe teme culturale.

ca să mai câştige timp îmi vorbea direct din halbă

respira prin ţigară

şi îl mânca pe spinare

în acelaşi timp.

pleca totuşi neutru

în elveţia

fiindcă

(zicea el)

frate-său nu apucase să-i trimită

nici măcar un litru de dinamită

(adică pălincă)

din prună-prună

iubită cu piatră

şi brumă de sudoare de soare

cât să înveţe elveţianu

să cânte în zigzag

printre garduri.

"a din sudoare de lună îi ea mai bună

da nu s-o făcut anu ăst

că frate-meu a ţinut post la femeie

şi dulce" -

a mai adăugat el prăpăstios

strâmbându-se la bere

şi speriind-o

mângâindu-şi-l pe adam

cu măr cu tot

 şi mai strigând o bere.

i-am zis şi eu

(a împăcare)

că - într-un fel -

 îmi pare rău pentru el dar

pe de altă parte

asta ne mai trebuia nouă?

păi dacă-ar da elveţianu de bomba cu prună

doar nu era vreun prost

să îşi mai piardă vremea

la fabrica de ceasuri

în loc să-şi fac-un rost

la umbră

sub horincă.

m-am întâlnit pe fugă cu poetul pop;

era grăbit.

era o după-amiază de primăvară cu firimituri de vrăbii

apoi s-a făcut seară

cu felinare şi mătreaţă de fluturi

apoi felinarele au prins să se legene şi să sfârâie

din ce în ce mai veştede în cerneala nopţii

care ne-a podidit.

berea era rece

gara - departe

vocile noastre din ce în ce mai clătinate

iar elveţia

(la fel de neutră şi de îndepărtată precum femeia
                                                                                  polară

sau caru ăl mare pe lângă ăla micu)

îi bătea tot mai stins sub cămaşă.

am să le mut fuma

dar

linişteşte-te

dragule - îmi zicea mama;

nenea cu trombonul

(de  deasupra)

e un om bonom;

ce dacă liftul e strâmt

iar lui

îi cam ies caninii din gură

şi îţi tot zgârie băscuţa

până la parter?

nimic rău n-o să-ţi facă!

nimic rău nu o să ţi se întâmple!

alteori

mă punea în temă:

aiurel

nu mai mâzgăli cu cărămidă statuia aia din parc

fiindcă patria noastră e în mâna poporului muncitor

iar noi ne cinstim eroii.

dacă te vede nenea paznicu de pelicani

(care e la fel de rău ca nenea cu trombonu

dar mai puţin rău decât nenea cu ochi albaştri de la cinci -

care-şi ţine în dulap vestonu)

tati şi cu mami -

ei, bine:

tati şi mami

o să dăm de dracu -

aşa că linişteşte-te

dragule!

aşa că şi eu acum

(la rândul meu)

devin grijuliu faţă de tine

îţi cumpăr îngheţată cu fistic

praline şi pistol cu apă

şi îţi zic:

dar

linişteşte-te

drago -

eşti în siguranţă.

ce dacă electricianu s-a curentat la priză

tot holbându-se la tine?

ce dacă administratorul găseşte

(de fiecare dată)

câte o coajă de banană

pe care să cadă

numai şi numai ca să îţi surprindă genunchii

de la nivelul cu solul?

l-am văzut chiar ieri:

umbla cu un ghips după el

pe care desenase în carioca roz

surâsul tău

lenevos -

de duminică.

fii pe pace

drago!

dacă nu se potolesc

am să le bomfaieresc bicicletele

am să le bidonesc mutrele

am să le mut fuma!

întâmplarea cu mâini şi picioare
numită om

ce întâmplare mi-am găsit şi eu să fiu -

în loc să fi rămas în banca mea

în loc să fi rămas o privelişte frumoasă

a tristeţii care sunt.

________________________________

* - ceea ce se ştie

cu precădere

atât despre vechea cazemată

cât şi despre digul pescăresc

este că vor fi înghiţite

în vreo doi-trei-patru ani

(spun oceanografii)

de valul uriaş

stârnit de o carte

aruncată în mare.