Poeme la Bucureşti

Cerul, crini

   pentru Radu Constantinescu

În cerul gurii tale silabele

printr-o unduitoare mişcare, lină,

împletindu-se împing spre auz

superbi crini sonori, înflorindu-i neobservat.

Au câte flori poţi să aduni în fiecare zi

şi nu-ţi ajung braţe.

Sub cerul gurii tale o nesfârşită frumuseţe

se reînnoieşte permanent.

Paranteză, oră

   pentru Rodica Culcer

Între parantezele orei celelalte paranteze nu există,

cuvântul caută adevărul şi insistă lumina în calea

dreptăţii, dintr-un dialog vezi perspectiva zilei

ce vine mai sigură, mai naltă,

după nenumărate idei se zideşte, pe stâncă, crucea

albă a ninsorilor din pădurile de fenic,

mai fericit săracul cu duhul apelor vorbitor,

mai sărac bogatul cu gândul păcătos, pe unde calcă

Dumnezeu crezi că şterge cineva urmele lui,

numai certitudinea învingătorilor clamează

peste crizantemele galbene, obositor de galbene,

îngerul împlinirii se relaxează, între parantezele

orei un destin, sigur, încape.

Păsări pe bandă

   pentru Cristi Preda

Cetatea îşi cunoaşte misterul, zidit pe

note în continuă urcare, cerul devine do major

pentru fa diez în înstelare,

printr-un amurg de vioară precede saxofonul, însingurat

de unduioase alge, parcă chitara se smulge din cântec

prin fluier înlăcrimat, la sunetul orgăi te-aş rezema

de lumină ca într-o sonată a lunii fenixiană,

pe bandă, cu frunze şi ceară, lumânare lângă lumânare

sub privirile tale, în seară,

Cântecul predestinatului flaut înfioară,

melisme, vibraţie, sunet, lumini, printre înălţimi şi pini.

Neutru, vertical

   pentru Robert Turcescu

Poate uneori Cuvântul nu are puterea spunerii

sensului adevărat,

Poate uneori chiar Cuvântul e puterea puterilor

mişcând lumi şi continente, universuri

Neutralitatea – esenţa verticalităţii,

osie unsă cu luciditate şi zidire continuă

a valorilor umane, perene,

devierile de la cutume, generează anormalităţi

Normalitatea a avut întotdeauna o faţă neschimbată, pură

şi epiderma verticalităţii e fină ca puful de pe

frunza de muşcată rămasă la geamul casei părinteşti.

Mai vertical ce poate fi?

Mai neutru ca drumul din copilărie, este altceva?

Semicerc, ritual

   pentru Dan Creţa

Sunt zile care încep doar cu tine

Spre nopţi care sfârşesc la fel

Ascultându-ţi ritmul şi Cuvântul

Sunt atentă ca un rebel ochi de felină

în ritualul undelor emise,

Ciucure clipele de mister.

Sub floarea cu petale de amurg

cu petale de cer înstelat

Şi cu roua din străveziul soare argintiu.

Armele tac, şi ceasurile plâng.

Din semicercul pe care-l parcurgi,

lăsând diamantul zilei

să se vadă cu inima.

Sunt zile care încep doar cu tine,

Spre nopţi care sfârşesc la fel.

Eşalon, amprentă

   pentru Denis Ciulinaru

Grav te prezinţi, atât de grav

parcă ai conduce un eşalon întreg de furnici,

pe un traseu cunoscut doar de tine,

furnicile misterioase ale notelor muzicale

şi atunci, nimeni nu îndrăzneşte decât să asculte

sunetul paşilor lor, lin-lin, harnic.

O, păstrătorule de frumuseţi, în palme ai câte un ochi de

înger şi atunci când dai mâna din nevăzut cu noi

ne rămâne pe suflet câte o amprentă divină.

1