Tratat despre pietre în neocomunism

Piatră... Ce enigmatic sună acest cuvânt! Câtă încărcătură filozofică include în sine. Unii cioplesc din ea diferite figuri. Alţii edifică adevărate monumente de arhitectură. Foarte mulţi o poartă în sân. Unii o au la rinichi, la vezicula biliară. Alţii o poartă pe suflet. Şi eu port o mulţime de pietre pe suflet. Unele pleacă, altele (cu mult mai multe în ultimii doi ani) vin. Astăzi vă voi povesti despre pietrele care, cu dragoste, mă părăsesc. Nu sunt chiar atât de multe. Cele mai multe preferă să rămână cu mine. Iar eu am grijă de ele. Mă rog pentru sănătatea lor. Unora le-am dat şi câte un nume.

Piatra nr. I (Katiuşa). Chiar zilele trecute mi s-a rostogolit de pe suflet. Poate aţi auzit şi dumneavoastră. Era o piatră mare de tot. Şi asta s-a întâmplat la aflarea veştii că Duma de Stat a Federaţiei Ruse i-a atribuit limbii ruse statutul de limbă de stat. Am respirat uşurat. Toată umanitatea a respirat cu uşurare. În sfârşit şi limbii ruse i s-a făcut dreptate. În sfârşit şi limba rusă, cea în care a vorbit... (epitetele le puneţi dv.) Lenin, va fi utilizată în toate sferele vieţii sociale. Şi nu va mai fi cenuşăreasă la ea acasă. Ajunge cât limba eschimosă, limba unei minorităţi, a strâmtorat limba rusă mai bine de două sute de ani. Mare bucurie în toată Rusia, mare bucurie pe tot mapamondul. Lumea plânge de bucurie. Şi în Moscova se plânge, chiar dacă unii susţin că Moscova nu crede în lacrimi. Iar un important scriitor rus, pe rol de apostol al slavilor, va inaugura pe insula Sahalin un monument închinat limbii ruse: Badea Rus’. Asta în româneşte, că în rusă sună un pic altfel: Tavarişci Rusi.

Piatra nr. II (Başcana). Conducerea gloriosului popor găgăuz este de acord şi susţine fără rezerve proiectul de federalizare a RM. Bravo ei. Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte. Trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că impedimentele cele mai mari în calea realizării acestui proiect puteau să vină doar de la Comrat. Toată opinia publică mondială stătea cu ochii pe başcan. Iar el, başcanul, a făcut mult aşteptata declaraţie. Ne-am spulberat multiplele incertitudini. Impasul, pare-se, a fost depăşit. Piatra mi-a căzut de pe suflet. RM va fi stat federal. Iar pentru ca cei doi subiecţi ai federaţiei, într‑un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să nu se plictisească, Găgăuzia este gata (întotdeauna gata!) să renunţe la tot ce are mai sfânt şi să devină al treilea "subiect". Tot e bine. Unde-s mulţi puterea creşte. Şi asta nu e tot. Ca o democraţie care se respectă, Găgăuzia are totuşi o mică, foarte mică doleanţă. Pentru a compensa fărădelegile comise de RM în cei două sute de ani de ocupaţie a poporului găgăuz, Chişinăul va trebui să construiască un râu prin inima fragilă a Comratului. Pentru că unde s-a mai văzut capitală europeană fără râu. Parisul are râu. Budapesta are. Bucureştiul are. Chişinăul este străfulgerat de impetuosul Bâc. Iar Comratul yok (ortogr. turcă). Nu e bine. Nou-nouţul purtător de cuvânt al Preşedinţiei RM încă nu s-a pronunţat pe marginea declaraţiilor făcute de başcan.

Şi încă ceva: deocamdată încă nu ştim exact ce crede conducerea găgăuză despre cum ar trebui să se numească şeful statului RM – preşedinte sau başcan? Credem că şi la acest capitol se pot face multe concesii, numai paci sî hie.

Piatra nr. III. (Vieneza). În ultima vreme nimeni nu mai doreşte să apere RM de atacurile vehemente ce vin din partea Occidentului. Ba că-i albă, ba că-i neagră. Să nu avem noi oare un "bărbat adevărat" care să le spună capitaliştilor, odată şi odată, tranşant: "NU!" Preşedintele o cam dă cu Vestul. Stepaniuc cu comuniştii (cacofonia poartă aici o încărcătură stilistică aparte)...

Şi să vezi, minunea, în sfârşit, s-a produs. Iar acel "bărbat adevărat" a fost... o femeie. La Viena, în cadrul şedinţei Comitetului General al AP OSCE a apărut, ca din senin, Jenea D’Arc, fecioara din Orlйans... pardon, din Soroca, care a spus: Recomandările CEDO cu privire la transformarea posturilor naţionale de televiziune şi radio din RM în instituţii publice sunt "foarte dure". Aceasta va "îngrădi dreptul autorităţilor legale ale statului, care lucrează la redresarea problemelor sociale în interesul populaţiei, de a-şi promova linia prin intermediul propriilor mijloace de informare în masă". Cî ghine li-o mai zîs-o! Europa s-a văzut dezarmată în faţa acestei riposte sincere, spusă din adâncul sufletului. Ia lăsaţi-o mai moale, dragi capitalişti! O conducere fără televiziune nu mai este conducere! Cum o să afle muncitorul şi ţăranul de rând despre transformările care se produc în societate? Că ele cu ochiul liber, neînarmat, nu se văd. Omul nostru este câte-odată orb şi mut la binele care i se face. Pentru aceasta trebuie să i se deschidă mereu ochii. El trebuie convins că ele, schimbările grandioase, se întâmplă chiar aici şi acum. În preajma lui. Că se trăieşte din ce în ce mai bine. Că el este fericit. Da, da, că este fericit. Nu trebuie să ne fie ruşine că suntem fericiţi. Pentru că există foarte multă lume căreia îi este ruşine de acest sentiment, dar şi mai multă care nu ştie cu exactitate ce înseamnă să fii fericit. Ce? Vorbiţi mai tare că nu se prea aude! Repetaţi, vă rog, întrebarea! A! Ziceţi că cetăţenii n-au salarii şi pensii! Prostii! Banul nu l-a făcut niciodată pe om fericit. Banul e ochiul dracului. Cunoaşteţi cântecul: "Banii n‑aduc fericirea,/ Mult mai de preţ e iubirea". Aşa este. Cât mai multă iubire şi, în primul rând, iubire de patrie. Multă iubire, încât s-o poţi pune pe pâine. Şi optimism. Iar televiziunea şi radioul trebuie să cultive aceste sentimente sacre. Să-i convingă pe bieţii de ei, cetăţenii, că sunt fericiţi...

P.S. Prin anii ’70, când relaţiile urss-ului cu RP Chineză erau rele de tot, ni se spunea că acolo se produc lucruri oribile. Că chinezii trăiesc foarte rău. Că nu au ce mânca. Când se întâlneau doi chinezi, salutul lor era următorul: "- Ai mâncat azi?" – "Dar tu ai mâncat?"

Degrabă şi basarabenii, când străinii le vor spune:

- Bună ziua!

Ei vor răspunde cu toţii:

- Suntem fericiţi!

P.P.S.:

"Şi-aşa-mi vine câteodată

Să dau cu cuţitu-n chiatră".