Sfârşitul lumii se va "produce" în WC?

Foarte mediatizatul preşedinte rus, Vladimir Putin, se recomandă deseori, fără falsă modestie, drept exemplu în lupta contra terorismului. El afirmă că a început această luptă înaintea tuturor şi că e decis s-o ducă până la capăt. A demonstrat şi continuă să demonstreze acest lucru în Cecenia. Istoria a vrut ca preşedintele rus să se confrunte cu teroriştii şi la Moscova, când a folosit gaze paralizante-ucigaşe pentru a-şi "salva" concetăţenii, luaţi ostatici într-o casă de cultură. După această ultimă "ispravă antiteroristă" a lui Putin, capetele conducătoare din lumea noastră democratică s-au grăbit să-l copleşească cu laude, felicitându-l cu victoria. Dacă aceşti conducători ar fi încercat să repete "fapta" lui Putin în ţările lor, adică fără să le pese prea mult de viaţa concetăţenilor aflaţi în captivitate, ei ar fi fost măturaţi de la putere de protestele mulţimii. La Moscova - totul e permis. Conducătorii ruşi nu se îngrijesc deloc de "materialul uman" - sintagma îi aparţine lui Stalin - pe care îl au sub stăpânirea lor. În felul acesta oraşul Groznîi - cu o populaţie de 400 000 mii oameni, jumătate ruşi şi altă jumătate caucazieni - a fost transformat în ruine de armata rusă, "antiteroristă". Îşi poate cineva măcar imagina că oraşul Alger şi toţi locuitorii săi ar fi putut pieri sub bombardamentele aviaţiei franceze într-un moment critic al războiului colonial? Sau alt exemplu: s-a încumetat cineva să creadă că americanii pot şterge de pe faţa pământului oraşul Kabul, motivând că luptă împotriva talibanilor? Ceea ce nu-şi poate permite nimeni în ţările noastre, a devenit o regulă pentru Rusia.

Uneori mă întreb ce fel de mecanism funcţionează în capetele acestor aleşi ai noştri, "prinţi cu sânge albastru", care conduc lumea de astăzi? Ei pleacă smeriţi capetele şi îngurgitează "adevărurile" simple şi clare pe care le impune lumii  "omul cu armă" de la Moscova. Iar acesta ne convinge că oraşul Groznîi trebuie bombardat la fel ca peştera Tora-Bora, că Mashadov e la fel de odios ca Bin Laden, că el, Putin, e copia fidelă a lui Bush, iar Kremlinul este un fel de Vatican al luptei contra terorismului. Şi mai departe: luptătorii pentru independenţa Ceceniei trebuie văzuţi ca nişte ostaşi fanatizaţi din reţeaua teroristă Al Quaida, care e obligatoriu să fie omorâţi până la ultimul. Aceştia trebuie hăituţi şi vînaţi peste tot, iar dacă împrejurările o vor cere, vor fi ucişi şi în clozet, aşa cum a precizat elegantul învăţător de la Kremlin.

E greu să ne închipuim că scumpii noştri conducători sunt prost informaţi şi nu ştiu de fapt ce se întâmplă în Cecenia. A crede aşa, înseamnă să-i ofensăm. Ei ştiu mult mai multe decât poate afla orice cetăţean simplu care citeşte  "Le Mond", "The Times" sau "The Washington Post". Ei au avut destul timp pentru a cântări şi a înţelege apelul lansat anul trecut în incinta Muzeului Holocaustului din Washington. În acel muzeu, care nicidecum nu poate fi bănuit de simpatii pentru islamism, a fost anunţat oficial că naţiunea cecenă e în pericol de dispariţie. Acelaşi lucru este anunţat şi de organizaţia Genocide Watch, care a situat naţiunea cecenă pe primul loc în lista celor sortite dispariţiei...

În ciuda secretomaniei şi a măsurilor de strictă izolare a teritoriului Ceceniei luate de ruşi, toţi conducătorii ţărilor occidentale ştiu că în această mică republică caucaziană se întâmplă cele mai oribile atrocităţi. Iată o "noutate" absolută în materie de cruzime, brevetată în timpul acestui război, numită "mina vie".  Într-un sat oarecare sunt adunaţi grămadă femei, copii şi bătrâni - cine mai poate fi găsit în satele părăsite de localnici -, care sunt legaţi unul de celălalt şi se aruncă în ei cu grenade. Scenele acestea sunt descrise cu lux de amănunte în presa occidentală, iar conducătorii noştri, "prinţi cu sânge albastru", întorc privirea în altă parte şi nici nu îndrăznesc să deschidă gura pentru a comenta într-un fel aceste atrocităţi. De ce oare?

Ei înţeleg foarte bine că o dată ce s-a tras primul foc de armă, Putin nu-şi mai poate supraveghea generalii, iar aceştia la rândul lor nu-şi mai pot supraveghea soldaţii care, ca într-un proces ireversibil, nici ei nu mai pot supraveghea populaţia. Şi atunci se instaurează un regim în care se pradă, se fură, se violează şi se ucide. "Prinţii" noştri înţeleg că lui Mashadov (unicul lider cecen ales de populaţie în mod legal) îi vine foarte greu să-i oprească de la acţiuni în forţă pe tinerii ceceni, care n-au văzut nimic altceva în viaţa lor decât atrocităţile comise de militarii ruşi. Iar astăzi, când întreaga lume continuă să tacă şi să nu observe crimele, aceşti tineri disperaţi sunt gata să ne demonstreze nouă, tuturor, ce au învăţat într-o lume în care au trăit zilnic cu moartea în faţă. Ei sunt gata pentru orice fel de acţiune, chiar şi pentru acelea cu consecinţe catastrofale.

Conducătorii noştri măreţi au multe motive pentru nelinişte, deoarece chiar ei au scris acest fatal scenariu afgan, care se desfăşoară acum pe un teritoriu uriaş - de la Kabul până în Manhatten. Luarea de ostatici la Moscova şi, mai ales, monstruozitatea crimei care s-a întâmplat acolo când s-a încercat eliberarea lor, nu este altceva decât doar o nouă treaptă pe care violenţa urcă tot mai sus. De acum încolo, fiecare dintre noi se poate aştepta la orice. Revista "Business Week" (numărul din 11 noiembrie 2002) ne avertizează că nimeni şi nimic nu ne poate feri de consecinţele unui haos în Rusia: zăcămintele de petrol şi staţiile atomice sunt destul de accesibile pentru rebelii ceceni, disperaţi şi gata oricând să se jertfească. Un nou "ciornobîl", de data aceasta planificat, va face ravagii peste toate graniţele noastre orgolioase şi indiferente. Respingând dialogul şi tratativele, luptând crunt cu un popor care n-a îngenunchiat în faţa nimănui de-a lungul istoriei sale, Putin îşi asumă rolul unui pompier-piroman. Aşa-numita de dânsul "acţiune antiteroristă" îi înfurie şi mai mult pe kamikazii ceceni. Acţionând în felul acesta, nechibzuit, Putin riscă să-şi sape nu numai propriul mormânt, dar şi pe al nostru.

Deocamdată, indiferenţa noastră suverană respinge orice motiv de nelinişte. Atâta timp cât nenorocirea nu s-a întâmplat încă - nu există nici pericolul ca ea să se producă, gândim noi cu suficienţă. Şi conducătorii noştri par că se gândesc numai la ziua de astăzi. Ei nu se prefac deloc, ei sunt chiar aşa cum îi vedem: zâmbitori şi politicoşi, flataţi că se fotografiază alături de Putin pentru o nouă fotografie de familie. Şi, de fapt, ce motive de nelinişte ar exista? Kremlinul cumpără avioane Airbus, lărgeşte zona de răspândire a noii valute europene, ne propune să depozităm pe teritoriul Rusiei resturile nucleare, ne ispiteşte cu zăcămintele sale de petrol şi gaze naturale. De aceea el trebuie lăsat în pace şi să-i permitem să ucidă în stânga şi în dreapta. Iar dacă vreun cugetător sau prevăzător occidental va începe să facă pronosticuri sumbre, el va fi numaidecât interzis în Răsărit şi va fi fluierat în Occident. E clar că numai un ins fără valoare poate fi deranjat astăzi de genocidul unui singur popor...

Cred că Uniunea Europeană va trebui să ia zilele acestea o decizie privind războiul din Cecenia (articolul lui Glucksmann a fost publicat pe 11 noiembrie 2002 - nota trad.). De fapt, în această problemă, Europa are două căi de urmat: să zâmbească inocent şi nepăsătoare, şi atunci Putin va continua cu un şi mai mare avânt "lupta sa antiteroristă"; sau să ridice vocea, pentru a-i cere preşedintelui rus să înceteze acest masacru colonial, ultimul de acest fel comis de o ţară europeană. Ce ar risca cei 15 membri ai Uniunii Europene luând o atitudine de condamnare a războiului în Cecenia? Nu ar risca absolut cu nimic. Singura consecinţă a acestei atitudini demne va fi supărarea de scurtă durată a fostului ofiţer KGB, care va fi îmbunat prin o nouă amânare a plăţilor datoriei externe a Rusiei. Putin ştie că trebuie să cedeze atunci când nu reuşeşte să-i facă pe alţii să cedeze. Dacă Europa va vorbi în problema cecenă, ea îşi va salva încrederea în sine, îşi va salva sufletul, planurile sale de viitor şi manifestul "Pentru o Europă liberă şi unită" (scris de Altiero Pinelli încă în anul 1943, pe insula Ventoten - nota trad.), îşi va salva Comunitatea popoarelor sale, care tinde să lase în urmă amintirea unui îngrozitor secol XX, clădit pe coşmaruri şi suferinţă. Dacă va alege să tacă, Europa îşi va arde singură adeverinţa de naştere, devenind astfel un complice tăcut al genocidului poporului cecen.

Noi, europenii, preocupaţi de construcţia cât mai armonioasă a continentului nostru, ne putem declara o Federaţie a statelor naţionale sau chiar o Federaţie suprastatală, putem multiplica numărul acordurilor de cooperare şi putem discuta cu mult patos o politică agrară comună, care să ne convină tuturor şi să ne asigure bunăstarea. Însă partea noastră de Europă va fi ca o casă deloc atrăgătoare, pentru că chiar în faţa uşii noastre se vor săpa gropi comune, peste care va creşte mai apoi iarba. Lăsând ca Cecenia să fie cufundată tot mai mult în întuneric, Europa îşi defineşte într-un fel şi statutul său: o creatură comodă, satisfăcută, care se ascunde în mansarda iluziilor sale. Numai că această ascunzătoare nu este deloc foarte sigură. Foarte curând periferiile Europei ne vor stropi cu sângele suferinţei care domneşte acolo...

Europa poate să facă astăzi, numai să vrea lucrul acesta, un gest simplu şi puternic, care să salveze o naţiune de la pieire. Neimplicarea ei acum şi chiar favorizarea crimei o va costa foarte scump în viitor... În secolul XIX mulţi futurologi preziceau că Soarele va începe să se răcească şi că ne aşteaptă o nouă perioadă glacială. Astăzi nu mai avem nevoie de asemenea previziuni, pentru că suntem deja în plin proces de disoluţie. Lumea noastră riscă să se trezească, în întregime sau pe bucăţi, în unul din WC-urile lui Putin.

Traducere şi adaptare de Vasile GârneŢ,

după revista spaniolă "El Pais", noiembrie 2002

1