|
Grădinarul (poemul dintre cele două paranteze)
Episodul 1. Vineri, 22 mai, 1998, ora 21:00
sînt soţia ta şi la bine şi la rău zise Lady Chatterley
şi lăsă frîu liber dorinţelor portocalii
şi calului verde de sub torsu-i tînăr şi nevinovat
ca-nceputul acestui poem dintre cele două paranteze
care – palmă orizontală deasupra ochilor – nu se văd
galopînd printre trupuri de bărbaţi
mulţi mulţi bărbaţi cu părul blond negru şaten
sînge albastru roşu şi mai ales fierbinte ca pletele
rămase în vîntul sălbatic din rîndul al treilea
buzele ei pline şi moi bărbaţi goi piele bronzată catifelată
neagră maşina mea de scris geme sub mine oranj
sînt soţia ta ta-ta-ta ta-ta-ta
îmi şopteşte la urechea de hîrtie ţie-ţie
acest început romantic de poem nu chiar romantic
ia, mai bine îmi începeam poemul aşa
acest început romantic de poem nu chiar romantic
ş . i . . . . a . ş . . a . …m . a . i . …d.e.p.a.r.t.e.
dar aşa domnul Clifford cîntă la pian mănîncă
citeşte şi mai ales vorbeşte cu infirmiera sa infirmă
iubita mea de culoare iubita mea de scris
mai rabdă-mă încă 71 de rînduri şi după aceea
după aceea am să-ţi citesc cuvinte de dragoste pentru maşina de scris
am să-ţi citesc cuvinte de dragoste pînă la rîndul
va trebui să abandonăm maşina de scris
ba nu nu mă deranjaţi în nici un fel milady
am să vă scriu un text foarte clifford
care se va încheia desigur cu va trebui să abandonăm maşina de scris
altfel ce va zice ta – pardon – satul iar paran
deci, va trebui să abandonăm maşina de scris
(în acest timp grădinarul)
şi doamna Chatterley îşi toarnă în stomacul ei roz şi frumos
spriteul din noua sticlă de doi litri şi jumătate
P.S. : (a) Morala acestui poem este
morala?
(b) Paranteza înseamnă semnul ( care spune
că s-a deschis paranteza, apoi scrii ce ai de scris
între paranteze şi o închizi aşa )
De exemplu: (iar în acest timp grădinarul)
P.P.S. : eul poetic al acestei poezii este
grădinarul, după cum vedem şi din titlu,
chiar dacă acest personaj apare doar în
planul din spate
(ultimul cuvînt al acestui poem este scris)
Episodul 2, vineri, 29 mai, 1998, ora 21:00,
locul întîlnirii nu poate fi schimbat
începutul episodului doi e mult mai puţin roman-
tic decît începutul episodului unu
iar partea a doua începe exact ca partea întîi
de sub fesele puternice strînse beton de mînuţile ei lawrenceene
de Lady adevărată
spectatorul poate vedea scîncetul excitant de intens
al aceleia ce peste cîteva fîlfîiri de aripi
se va întoarce la Lady Chatterley care
poate va deschide cele două paranteze tic-tac
sub care geme acest trupşor de pasăre-n zbor
în timpul acesta (iar grădinarul) începe partea a doua care începe aşa
iar partea a doua începe într-o poziţie tot atît de onorabilă
ca şi partea întîi
adică partea a doua începe în poziţie clasică
maşina de scris toarce cum toarce Lady Di
sub prinţul de Wales în luna de whisky
maşina de scris scheaună fără a se opri
aşa cum face Lady Chatterley
cînd el se ridică şi se-ncheie la
ea încalecă murgul lui Ştefan cel Mare
şi zboară peste istoria universală pînă ajunge la
partea a 2-a, vineri, 29 mai, 1998, ora 21:00
te voi conecta la priză
îţi voi introduce o filă de hîrtie
îţi voi băga un deget în litera o
şi voi scrie INTRODUCERE
laitmotivul acestui poem – strînge-mă-n braţe
Connie alergînd goală prin ploaia lunecoasă
ce-i alăptează copios şuviţele creţe şi lucioase de pe pubis –
ploaie cu soare
cînd am mutat la fotbal
dna Ch. fugea spre pădure
sfîrcurile-i îmbălau un pic coliba lui Oliver
eşti iubitul meu
amantul domniei voastre, poate
spune-mi Voi fi totdeauna a ta în pădure
Voi fi întotdeauna a ta în pădure
floacele-i atingeau cu şfichiuri de foc
castelul lui Clifford care în acest timp
bea Sprite din sticla de 2 litri şi jumătate
la preţul celei de doi litri
istoria asta se încheie cu bine (în acest timp Clifford)
iar partea a doua începe cu PUBLICITATE
Poate că acest poem trebuia să rămînă hai-ku
nu te puteam atinge
am scris
aceste cuvinte
Theodor Pallady 26 camera 3
motto: "schimb 100 de intelectuali pe-un electrician"
Vladimir Ilici Lenin & Tatiana Nichiticina
fotograful ar pune acest scaun
în mijlocul acestei camere de cămin studenţesc
l-ar fotografia şi
pictorul l-ar întinde
pe o foaie albă sau pe-o pînză
ar arunca pe el tricoul cu TIUK şi
eu, dacă aş vrea să scriu despre asta
ar trebui să aduc alături reşoul
lui Doru cu tigaia din care încă iese fum
fiindcă nu mai avem ulei
şi ne era foame
Doru se uită ţintă pe peretele
deasupra patului meu
în pat – nimeni
Doru se culcă
şi crede că eu am să sting lumina
eu nu
ţînţarii bîzîie în toată camera
despre ţînţari am scris
şi anul trecut în Romвnia literar
ii ţînţarii
un fluture a intrat în abajur
şi dă disperat din aripi
chiar îi prost
prostu
Doru s-a culcat şi n-am
cui să-i citesc această poezie
poezia
îl trezesc şi-i citesc
poezia
Theodor Pallady camera 3
dar tot tu stingi lumina
a zis Doru
tot eu
am zis eu
las’c-o rămas arta: Doru
eu: Arta trece pietrele rămîn
eu: ia dă să scriu asta
scriu:
dar tot tu stingi lumina
tot eu
las’c-o rămas arta
arta trece pietrele rămîn.
***
Bertold Brecht
îşi aprinde
trabucul
şi meditează
la soarta femeii
în timp de război.
mai trage un fum.
(din "Tatuaje", volum în curs de apariţie la Editura "Vinea" din Bucureşti)
|