Revolta clonelor & gloaba imaginaţiei

Transnistria, creată de Rusia după chipul şi asemănarea sa, nu mai vrea să ţină cont de gene. Nereuşind să-şi îndeplinească angajamentele asumate acum trei ani la summit-ul OSCE de la Istanbul din cauza clonelor, Federaţia Rusă a fost nevoită, călcându-şi în picioare orgoliul de supraputere, să ceară, în cadrul reuniunii OSCE de la Porto, prelungirea cu încă un an a termenului-limită de evacuare totală a militarilor şi muniţiilor depozitate pe teritoriul Transnistriei. Se crede că în acest răstimp cetăţeanul rus Smirnov va deprinde bunele maniere şi se va transforma într-un băiat cuminte. Pentru că Moscova (să se ştie!) nu vrea să ştirbească nici cu o iotă statutul de ţară neutră al RM. Şi nu numai atât. E posibil ca în timpul apropiat Rusia va cere să i se retragă şi titlul de stat-garant în diferendul nistrean, în favoarea SUA sau a unei ţări vest-europene. Şi pe bună dreptate, cred unii. Oare nu cerem prea multe de la Rusia?! De la un singur stat! Celelalte ţări ce fac? Are şi ea problemele sale interne. Multe şi de toate. Are şi ea nevoie de timp ca să şi le rezolve. Să-i dăm un pic de răgaz, că de vreo 70 de ani încoace / gura nu-i mai tace..."Răuvoitorii", însă, susţin că Rusia a procedat asemeni filozofului care s-a obligat în faţa unui rege că, în cinci ani, îi învăţă măgarul să vorbească cu voce omenească. Şi se gândea: în cinci ani ori moare regele, ori măgarul, ori, ferească sfântul... Şi a bătut în lemn.

Ucraina, al doilea stat-garant în remedierea conflictului Chişinău-Tiraspol, nu are nici pe departe problemele Rusiei. Nu este stresată de pornirile separatiste ale cecenilor, de extinderea NATO, de pierderea tot mai accentuată a influenţei în spaţiul ex-sovietic şi în lume ş.a.m.d. Ea are timp berechet pentru meditaţii filozofice şi nu numai. Pentru a-şi da frâu liber neuronilor. Şi acest lucru a fost confirmat acum câteva zile, când reprezentantul preşedintelui Kucima la negocierile moldo-transnistrene a pus pe tapet o terapie proprie pentru ameliorarea conflictului nistrean. În concepţia Ucrainei, Transnistria, până a deveni parte componentă a statului federativ Moldova, va trebui mai întâi să obţină o independenţă totală faţă de RM. Să aibă ştampilă vamală şi toate cele necesare unui stat suveran. Şi totuşi, se observă că această soluţie durabilă a Ucrainei-soră a fost concepută şi lansată într-un moment prea puţin inspirat. Ideea are încă foarte mult spaţiu de manevră. Spre exemplu: Transnistria poate deveni parte componentă a statului federativ Moldova numai după ce independenţa ei va fi recunoscută de cel puţin o sută de state din lume (fie ele capitaliste ori comuniste), după ce va deveni o ţară prosperă, cu o economie bine pusă la punct. Pentru că, cum bine se ştie, e riscant "să uneşti două sărăcii" (Am încercat cu România, şi n-a ieşit!).  Şi mai departe, pe treptele feerice ale imaginaţiei: Transnistria în mod obligatoriu trebuie să devină membru NATO, trebuie să adere la Uniunea Europeană etc., etc. Abia atunci... Nu-i aşa că imaginaţia poate face minuni.

Tot în zona fantasmagoriilor putem situa şi declaraţiile preşedintelui Voronin făcute înaintea plecării sale la Casa Albă despre aşa-numitele succese economice excepţionale înregistrate de RM şi care (despre succesele economice vorbeam dacă cumva aţi uitat!) nu puteau să nu fie observate de Washington. Trebuie să recunoaştem că gloaba imaginaţiei, odată încălecată, putea tropăi şi mai departe: SUA sunt, după cum ne informează serviciile de securitate moldoveneşti, pe bune îngrijorate de miracolul economic basarabean şi vor face totul pentru a mai tempera acest avânt. Statele Unite nu vor permite crearea unei noi supraputeri economice în sud-estul Europei.

Ei, cum vă place? Vedeţi că se poate!

Gestul preşedintelui moldovean de a pleca la Washington cu scrisorica lui Ivan Ivanovici... pardon, cu salutările lui Putin pentru Bush în buzunar rămâne şi pentru mai departe o mică enigmă. Această funcţie de "comisionar" în serviciul Kremlinului, asumată de liderul comunist de la Chişinău, îmi aduce aminte de timpurile de tristă pomină când foarte multe mărfuri erau de negăsit. Dacă doreai o cutie de cafea bună, te duceai la directorul de magazin şi-i spuneai: Ia ot Ivana Ivanovicea!(M-a trimis Ivan Ivanovici! – rus.). Şi imediat erai servit cum nu se putea mai bine. Ştia directorul prea bine cine este Ivan Ivanovici.

Gestul lui Voronin poate fi explicat în mai multe feluri. În primul rând, el poartă o doză mare de ridicol. E ca şi cum George W. Bush s-ar afla într-o peşteră, departe de lumea civilizată, fără telefon (deci nu poate fi contactat direct de preşedintele rus). În al doilea rând, se pare că Voronin crede în poveşti cu feţi-frumoşi, adică în faptul că domnii de peste Ocean ar trata cu seriozitate un stătuleţ obscur – Republica Moldova - care se mândreşte cu livreaua de valet al Rusiei, fără măcar ca cineva să-i ceară această umilinţă. Iar încercarea SUA, oricât de ambiţioasă ar fi ea, de a-l converti la cele occidentale, va rămâne fără rezultatul scontat.

Şi totuşi, sperăm ca această vizită a lui V. Voronin la Casa Albă să mai curăţe faţa plină de coşuri a politicii interne şi externe a RM, iar mesajele adresate de domnia sa şefilor de stat ai ţărilor membre ale Uniunii Europene, preşedintelui Comisiei Europene, dlui Romano Prodi, şi altor demnitari europeni vor fi confirmate prin fapte concrete, prin respectarea principiilor democratice şi protejarea libertăţii de exprimare. Că se va înţelege, în cele din urmă, că o politică duplicitară nu ne va integra niciodată în structurile de bază europene şi internaţionale.

Se pare că şeful statului moldovean a luat ceva viruşi occidentali, că a înţeles care e regula jocului. Declaraţiile sale făcute în SUA precum că tratativele dintre Chişinău şi Tiraspol vor lua amploare, că Rusia îşi va retrage muniţiile şi tehnica militară în timpul cel mai apropiat, spuse acolo, în inima democraţiei, fără a fi secondat de Stepaniuc, păreau să fie nişte certitudini. Să amintim aici că din cele 140 de garnituri de tehnică militară şi muniţie, Rusia, în cei trei ani care au trecut de la summit-ul OSCE de la Istanbul, şi-a retras doar... 4 (patru). Dacă acest ritm va fi păstrat şi pentru mai departe, abia strănepoţii domnului preşedinte Voronin vor fi acei care îşi vor lua rămas bun de la ultima garnitură rusească.

Să batem cu toţii în lemn!

1