Legiunea celor 'căliţi în palestre'

Una din cele mai importante libertăţi dobândite după dispariţia imperiului sovietic este posibilitatea tinerilor din Republica Moldova de a face studii în aşezăminte universitare de prestigiu din România şi din Occident. Aşa cum am remarcat de mai multe ori, plecarea lor cu burse peste hotare reprezintă o şansă individuală excepţională, care vine să compenseze frustrările generaţiilor mai vârstnice, mutilate de comunism. De revenirea tinerilor noştri studioşi ne-am legat cu îndreptăţire încrederea într-o schimbare radicală a lucrurilor în Basarabia. Din păcate, aceasta, deocamdată, nu s-a întâmplat. Din varii motive. Primul şi cel mai de căpetenie îl constituie faptul că, în paralel, nu s-a produs o evoluţie generală pozitivă în Republica Moldova, din contră: după 1994, mai ales, statul dintre Prut şi Nistru s-a adâncit într-un marasm politic şi economic tot mai accentuat, realizând trista performanţă de a deveni cel mai sărac din Europa. Asistăm la două procese contradictorii, care se desfăşoară simultan: ridicarea unei noi elite intelectuale basarabene şi, respectiv, degradarea situaţiei interne din Republica Moldova. De cele mai multe ori, la întoarcere, noii absolvenţi sunt întâmpinaţi cu rezerve şi chiar cu ostilitate de funcţionarii din aparatul de stat, care se tem (nu fără justificare) că-şi vor pierde slujbele. Este una din manifestările fricii de diferenţă – sindrom larg răspândit în toate mediile din Basarabia. Această atitudine recalcitrantă nu are darul să încurajeze "reîmpământenirea" specialiştilor tineri, ci le relansează dorul de ducă. În al doilea rând, involuţia Republicii Moldova poate fi pusă şi pe seama lipsei de strategie, mai amplă, a Statului Român pentru Basarabia, pe parcursul acestui deceniu. În mod regretabil, Bucureştiul nu şi-a dublat formidabila investiţie în "materia cenuşie" dintre Prut şi Nistru cu investiţii în economia fostei sale provincii transprutene; România a ezitat să creeze aici instituţii, întreprinderi, firme, structuri media româneşti care să ofere locuri de muncă pentru învăţăceii noştri de peste Prut, lăsând acest teritoriu, practic, la discreţia capitalului rusesc, care nu se încurcă în scrupule şi tinde să "umple" spaţiile virane.

Campania pe care o duc comuniştii, readuşi la putere în urma alegerilor din februarie 2001, împotriva identităţii naţionale româneşti a Basarabiei, deloc întâmplător a luat în vizor sistemul de învăţământ, reformat în bună măsură în anii "revoluţiei basarabene": limba şi istoria românilor studiate în şcoală, bursele oferite de România şi filialele locale ale unor universităţi de peste Prut. "Canonada" acestui război identitar, relansat de guvernarea pro-moscovită, a scos în prim-plan o seamă de gesturi, declaraţii şi iniţiative aberante ale unor demnitari comunişti, care nu-şi pot stăpâni românofobia – o stare de spirit viscerală – şi încearcă să izoleze Basarabia de lumea civilizată.

Sub impresia acestor nedemne uneltiri, am decis să deschidem o discuţie cu participarea tinerilor studioşi din Moldova, care au devenit obiectul urii guvernanţilor de la Chişinău. Este un recensământ sui generis, o primă, după ştiinţa noastră, trecere în revistă a noii elite intelectuale basarabene, pe care o întreprindem la capătul a zece ani de iluzii şi dezamăgiri, în cadrul unui dosar special al revistei Contrafort, situat sub genericul "Basarabeanul studios între Orient şi Occident". Vrem să-i cunoaştem mai bine pe aceşti tineri, să vedem cum (şi dacă) putem miza pe ei. Drept pentru care le-am adresat câteva întrebări. Majoritatea respondenţilor şi-au înscris deja în CV-uri absolvirea unor prestigioase instituţii româneşti şi occidentale, alţii mai sunt angrenaţi în procesul de studii. Printre participanţii la acest chestionar îi veţi găsi şi pe unii colegi de-ai noştri, colaboratori mai vechi sau mai noi ai Contrafortului – scriitori, politologi, lectori universitari –, dar şi debutanţi, intelectuali din alte sfere decât ştiinţele umaniste. "Fişele" pe care ni le-au furnizat cuprind tot atâtea istorii ale "deşteptării" şi strădaniei lor de integrare într-un spaţiu cultural şi intelectual superior celui de acasă, urmată de o balansare, uneori dramatică, între a rămâne sau a se întoarce în Basarabia – cu siguranţă, cea mai acută dilemă a acestei perioade nu numai pentru Republica Moldova, ci şi pentru alte ţări foste comuniste, care fac faţă cu greu imperativelor reformei şi occidentalizării. Descriu beneficiile, dar şi greutăţile, complexele, exigenţele, abilităţile de adaptare la un mediu mult prea diferit de cel din Moldova, întrucât chiar în România, unde nu au avut probleme de comunicare, aceşti tineri au cunoscut, pe lângă o şcoală de un nivel incomparabil mai bun, şi alte coduri de comportament, un alt "alfabet" al relaţiilor interumane, extirpate la noi de ocupaţia rusească – şi aici e de remarcat o diferenţă foarte clară între ce-a însemnat orânduirea sovietelor în Basarabia şi comunismul românesc, fără însă a aduce o cât de mică justificare celui de-al doilea (să nu uităm că una din legile "de fier" ale URSS, pe care trebuia să o respecte regimul "democraţiei populare" din România, era să nu pună în discuţie frontiera de pe Prut, stabilită după război, şi în pofida averselor "naţionaliste" ale Bucureştiului de după 1965, acest consemn a fost respectat cu sfinţenie).

O altă raţiune a acestui insolit "colocviu" în paginile Contrafortului este să aflăm ce crede noua elită basarabeană despre şansele sale profesionale în Republica Moldova: dacă merită să revii, să lupţi cu morile de vânt, şi în general ce gândesc despre destinul acestei provincii atât de năpăstuite. Unii dintre tinerii bursieri, la întoarcere, nu s-au concentrat doar pe o reinserţie curajoasă în reţelele "patriei", ci au încercat chiar să-şi instituţionalizeze elanul, să-şi consacre activitatea printr-o structură care să-i reprezinte. Mă refer la grupul CAIRO – Clubul Absolvenţilor Instituţiilor din România şi din Occident – care s-a manifestat, în câteva rânduri, ca o forţă a tinerei intelighenţii autohtone, ca un nucleu redutabil al societăţii civile, capabil să se opună cu succes rusificării şi resovietizării de după 1989, alăturându‑se, ulterior, cu titlu de opţiune personală, noilor partide democratice apărute după dezastrul electoral din februarie 2001. Câţiva din membrii fondatori ai CAIRO participă la dezbaterea noastră.

Chiar dacă situaţia de azi din Basarabia ne deprimă, pe termen lung rămânem optimişti. Orice s-ar spune, schimbarea unui sistem politic, viciat şi corupt, este o chestiune de cadre. Tinerii studioşi basarabeni au de dislocat mentalitatea asiatică, rusească a actualului regim comunisto-bolşevic, care a îngropat Basarabia în smârcurile Răsăritului. Imaginaţi-vă 5000 de profesionişti, şcoliţi în Vest, instalaţi în posturi importante în administraţia de stat, în justiţie, economie, învăţământ ş.a.m.d., şi veţi vedea, doar în câţiva ani, cum se va schimba la faţă Basarabia!… Nu altele au fost consecinţele revenirii tinerilor "bonjurişti" pentru România din secolul XIX – feciorii de boieri, munteni şi moldoveni, care plecau la "şcoale înalte" în Franţa, Germania, Italia, de unde aduceau în Principatele Române spiritul înnoitor, "suflul" instituţional al Occidentului. Anume paşoptiştii au făurit România modernă. Ei sunt înaintaşii noştri. Unul dintre intelectualii români care au teoretizat nevoia de a revifica acest spirit al reconquistei politice şi culturale paşoptiste, după o serie de experienţe postcomuniste ratate, atât în România cât şi în Basarabia, este Sorin Antohi, tot el, alături de alţi profesori, a răspuns cu multă amabilitate invitaţiei Contrafortului de a se pronunţa, în cadrul acestui "dosar" particular, asupra valorii unor studenţi basarabeni, cărora le ţine cursuri, şi asupra modului în care aceştia evoluează. Textul lui Sorin Antohi, plasat de noi ca pandant final al acestei dezbateri, cuprinde un adevărat program intelectual de remodelare a ţesutului social în Basarabia. E bine să-i acordăm întreaga atenţie. La fel, se cuvine să luăm aminte la observaţiile critice pe care le fac alţi colegi-profesori despre calitatea, adesea nu tocmai fastă, a celor plecaţi la studii în România, despre conduita lor care defăimează renumele, şi aşa destul de... mototolit, al Basarabiei în România.