Poeme noi

Seară cu poeme

Mi-e pacea răpită

şi-aş vrea să consum

nişte poeme,

să mă fortific.

În loc de banalul

pahar cu iaurt

pune-mi pe masă

o carte candidă,

garnisită cu-n pic de trăire,

asortată cu-n strop de iubire.

Ca să fiu

Ca să fiu

urma să trec

printr-un câmp minat de cuvinte.

Mă ascundeam prin sufixe,

mă pitulam prin pronume.

Nu mă proteja nici un verb,

nici un nume.

Un cuvânt ca o schijă

m-a lovit drept în sânge.

Acum stau şi aştept

să se vindece rana.

Numai voi, păsări

Numai voi, păsări,

Vă permiteţi zboruri prelungi.

Fără triluri prea multe

orice om vă primeşte

în inima lui.

Orice pom se oferă

pentru un cuib.

Şi-n Ţara Reginei Maud

sunt destule înălţimi,

şi-acolo felul vostru de-a fi

încântă ochi-pelerini.

Minunile lumii

Minunile lumii

adună

paşi nesfârşiţi...

Ai vrea şi tu să urci

Piramida lui Kheops,

să-ţi lumineze Farul din Alexandria,

să te uimească Mausoleul din Halicamas,

s-admiri Statuia lui Zeus din Olimpia

şi Templul Artemisei din Efes.

Vrei să vezi ce mai e

cu Colosul din Rodos,

să-ţi pierzi timpul

prin Grădinile suspendate ale Semiramidei...

Ah, câte mai vrei,

dar

prea multă viteză

şi prea multă combustie

s-ar irosi

pentru ochiul hoinar.

Nu mai cuteza în zadar,

stai şi priveşte prin geam!

Biblioteca universului

Terra

 e o carte a vieţii

cu o prefaţă

a inocenţei.

Noi citim pe-îndelete

fiecare cum crede

şi-avem tupeul s-ajungem

"până..." şi "peste..."

Celelalte planete

sunt cărţi necitite

în biblioteca universului

fără cuprindere.

Muzeu

La muzeu

trecutul iese

din tavan, din pereţi, din ferestre.

Miroase a războaie şi-a jertfe,

gloria e pe alături.

Participi

la evenimente concrete,

din vremurile scrise-n pietre.

Respiri îndelung

aerul clasic al patriei

şi te ridici

la înălţimi

nebănuite.

Anul Calului

Vii din Anul Calului

şi poţi să mergi la trap

foarte bine.

Vii din Anul Calului

şi poţi  să nechezi

când îţi vine.

Vii din Anul Calului

şi porţi mereu plumbul

cu tine.

Autografe

Dumnezeu

mai dăruie lumii un secol,

alb

ca un sul de hârtie.

Fiinţe mari şi mărunte

scriu autografele lor

şi dispar

cu maşina timpului.

Vise

Cu nişte vise vetuste

bat la uşa zilei,

poate-mi răspunde.

Cu-aceleaşi vise vetuste

bat la uşa nopţii,

dar şi aceasta se pare că-i surdă.

De când le port

s-au zdrenţuit pe la cuget

şi nici nu ştiu

de mai rezistă.

Fericirea celui imens

În fiecare zi

i se-aduc flori la destin, -

pentru a-i orna nemurirea.

Căraţi,

clădiţi şi voi cum puteţi

fericirea celui imens.

Păzea!

Într-o inimă ascunsă

cresc cuvinte-reptile.

Păzea! –

Vor dori să te muşte.

Ideea de nemurire

Hai să pozezi

în faţa ideii de nemurire,

să mai reţii