Telenovela guvernării comuniste

În pofida faptului că actuala guvernare a R.M. şi-a făcut publice sentimentele sale de dragoste pentru don Alberto... pardon, pentru don Europa, inima ei tot la tov. Moscova este. Iar comisia nou-creată pentru integrarea Moldovei în structurile europene rămâne ne-Putin-cioasă în faţa sentimentelor de veacuri pentru fratele mai mare. Şi acest lucru s-a observat clar în perioada pregătirilor şi desfăşurării summit-ului şefilor de state-membre ale CSI din 6-7 octombrie curent. Cât exces de zel s-a pus în această "afacere"! Nu s-a ţinut cont de nimeni şi de nimic: străzi închise, trafic paralizat, cetăţeni huiduiţi de forţele de menţinere a ordinii publice, copii alungaţi din parcuri... Euforia diriguitorilor a fost atât de mare încât au uitat să mai traducă din rusă în limba de stat (nu vă spun cum se numeşte!) puzderia de pancarde care împânziseră toate străzile principale ale Chişinăului. Urbea părea teleportată într-un alt timp şi spaţiu, cu 20-30 de ani în urmă. Era umilită şi coborâtă la statutul de simplă capitală a unei gubernii din sălbăticia Siberiei.

Opoziţia parlamentară şi cea extraparla­mentară au fost şi ele cuprinse de orbul găinii. Nici în ajunul şi nici în timpul desfăşurării summit-ului vajnicele noastre partide pro-româneşti şi pro-europene n-au reuşit să organizeze barem o acţiune de amploare anti-CSI. Ele au ratat şansa de a arăta opiniei publice mondiale că în Basarabia sunt şi forţe politice care gândesc altfel, care pledează pentru democraţie şi integrare europeană. N-a întreprins nimic nici chiar partidul care cu ceva timp în urmă încerca să aducă pe ordinea de zi a parlamentului un proiect de lege cu privire la ieşirea R.M. din Comunitatea Statelor Independente. Faţă cu pasivitatea care cuprinsese capitala Moldovei pe durata summut-ului CSI, uşor te prindeai la gândul că ceea ce se întâmplă la Chişinău reprezintă visul de veacuri al basarabenilor.

Pe cât de mare s-a dovedit "tam-tam"-ul mediatic de până la summit, pe atât de trecute sub tăcere au fost şi sunt declaraţiile finale ale clubului preşedinţilor ţărilor CSI. De fapt, momentul forte al întrunirii a fost jubileul de 50 ani al lui Vladimir Putin. Celelalte, precum crearea unei zone de comerţ liber, integrarea "cu hurta" a ţărilor membre ale CSI în UE sunt, în opinia comentatorilor politici şi economici, iluzii deşarte. CSI rămâne un mecanism mort şi oricât de mult şi-ar dori Rusia să-l facă funcţional, ea nu va reuşi, pentru că CSI se află în comă. Şi atunci e firesc să te întrebi: în numele a ce s-a făcut atâta risipă de bani? Nu avem alte lucruri mai importante şi mai necesare de făcut? Nu mai avem restanţe la pensii, la salarii?...

De undeva se face auzită vocea oponentului meu: "Mărfurile moldoveneşti nefiind competitive pe piaţa UE, doar Rusia şi ţările membre CSI le pot digera". Şi-atunci, bineînţeles, că-l întreb: Dar care este motivul pentru care ele nu sunt competitive? Poate pentru că suntem în CSI, poate pentru că se investeşte foarte puţin în tehnologii avansate, pentru că cei mai întreprinzători basarabeni, profesori, doctori în ştiinţe, actori, ca să-şi facă un rost în viaţă, sunt siliţi să lucreze la negru în ţările UE, în timp ce parlamentul şi guvernul de la Chişinău sunt fool de agramaţi şi incompetenţi?…

Ţările Baltice, care nu sunt membre CSI, oare în ce condiţii fac tranzacţii economice cu ruşii? Mult zgomot pentru nimic, ar spune filozoful autohton.

Problema conflictului transnistrean, după summit, a rămas şi mai învăluită în incertitudine. Preşedintele Rusiei a ţinut să-i atragă din start atenţia "celui moldovean" că "cel transnistrean" nu este nici un picuţ terorist. Ba din contra, e chiar băiat bun. Să-l iertăm (aşa cum s-a mai procedat şi altă dată) pentru că subminează suveranitatea şi integritatea R.M., pentru că are detaşamente paramilitare, pentru că produce şi comercializează armament, pentru ... toate viitoarele sale "greşeli". Pentru că a greşi şi a ierta e omeneşte... chiar creştineşte. Cu Smirnov trebuie să se poată negocia. Cu cecenii nu. Pentru că ei vor să fărâmiţeze micuţa palmă de pământ care se numeşte Rusia. Cu Basarabia e altă poveste. Ea este o ţară mare-mare.

Pe de altă parte, şeful diplomaţiei ruse declara cu puţin timp în urmă că Rusia, probabil, nu-şi va putea onora obligaţiunile luate la Istanbul pentru că autorităţile de la Tiraspol nu permit casarea şi retragerea armamentului rusesc. Şi nu avem nici un motiv să nu-i dăm crezare. Totuşi, să fie Rusia atât de vulnerabilă în faţa unor impostori? De ce este atât de loială cu un regim mafiot şi anticonstituţional şi, în acelaşi timp, atât de intransigentă faţă de Cecenia, faţă de Georgia? Sau poate Transnistria e asul din mânecă al politicii externe a Rusiei? Iar Smirnov va  reactiva permanent, la semnul Moscovei, câteva zeci de "babe" (adică femei), care se vor arunca în faţa garniturilor încărcate cu armament, ca acum un deceniu, în perioada grevelor transnistrene împotriva limbii române. În această ordine de idei, te-ntrebi: cum poate Rusia fi stat-garant în rezolvarea conflictului când ea însăşi este "afectată" de atrocităţiile autorităţilor de la Tiraspol care, oficial, pur şi simplu, nu vor să mai ţină cont nici de ea?

Dar să revenim la don Alberto. Dacă R.M. n-ar trebui să-şi peticească enormele găuri ale bugetului cu bani de la FM şi BM, ea niciodată nu s-ar conforma cerinţelor BM, CEDO, CE ş.a. Visul de început al comuniştilor moldoveni era să creeze o Cubă în mijlocul Europei. Dar s-au convins şi ei foarte repede că, dacă nu ai resurse financiare, până şi o Cubă este greu de "înjghebat". Guvernanţii se gândesc la democratizarea societăţii moldave, la creşterea bunăstării ei materiale şi spirituale doar în ajunul unor noi tranşe. În rest, rezistenţa comuniştilor faţă de valorile politice şi culturale ale Occidentului rămâne patologică, deşi vremurile s-au schimbat.

P.S. Astăzi, după cinci sute de ani şi mai bine, pătrunzând în subteranele strategiei guvernanţilor actuali, îţi dai seama ce conducător inabil a fost Ştefan cel Mare. Atunci când Moldova era atacată de ieniceri, Măria sa, în loc să dea o fuguliţă la Istanbul şi să ia Turcia drept stat-garant, el, culmea! ducea tratative cu ţările europene pentru a crea un front comun antiotoman. O, sfântă naivitate!