Variaţiuni pe o temă

Se ştie că literatura din perioada interbelică în Basarabia a fost trecută decenii la rând sub tăcere. În anii din urmă, constatăm cu satisfacţie, au  apărut mai multe volume de istorie literară care încearcă să acopere vastele pete (albe-negre) din ciuntita noastră, până de odinioară, moştenire literară. Critica şi istoria literară au înlesnit mult accesul atât la patrimoniul literaturii clasice, cât şi la valorile literaturii române contemporane. Astfel că după ce s-a recunoscut, chiar şi cu jumătate de gură (la nivel oficial), că literatura basarabeană a fost şi este un segment al celei româneşti, greu va fi să dovedeşti, în special tinerei generaţii, existenţa aşa-numitei literaturi (culturi) moldoveneşti.

Volumele monografice de care ne ocupăm (Alina Ciobanu-Tofan. Spiritus loci. Variaţiuni pe o temă. - Chişinău, Gunivas, 2001 şi Eleonora Hotineanu. Lirica interbelică din Basarabia şi poezia franceză modernă. Bucureşti, Atos, 2001), reconstituind trecutul literar, rescriu adevărata istorie a literaturii din Basarabia. Perioada comună pe care o iau în discuţie autoarele, valoarea documentară, structurală ne-a dictat să le reunim într-o singură prezentare. Cităm din "Argument-(ele)" volumelor: "Revenirea în prim-plan a problemei "ieşirii în afară" a culturii şi literaturii române în epoca interbelică demonstrează permanenţa şi acuitatea sincronismului. Soluţiile acceptate şi promovate corespund, în cazurile fericite, specificului şi condiţiilor concrete ale momentului, dar, de regulă, implică derularea polemicilor de amploare. Pentru unii, sincronizarea înseamnă "ieşirea din provincialism" şi din mediocritate, afirmarea "vocaţiei europene" şi universale, pentru alţii - subminare a chiar "temeiurilor" fiinţei naţionale, pulverizare în neant a moştenirii spirituale, renegare a propriei identităţi. În mediul cultural basarabean opoziţia tradiţionaliştilor a fost susţinută şi de adepţii regionalismului cultural, care proclamau "spiritus loci" drept axă centripetă a lumii şi universului" (Al. Ciobanu-Tofan, p.6); "Lucrarea noastră ţine să demonstreze apartenenţa tinerei literaturi basarabene la viaţa culturală a întregii Românii interbelice, precum şi la originile comune ale populaţiei din provinciile reunite în 1918, atât de disputate ulterior în scopuri pur politice impuse de conducerea de la Moscova.

Viaţa culturală şi literară comună a Basarabiei şi României a făcut posibilă în provincia de est accesul la literatura universală şi, mai ales, la cea franceză" (E. Hotineanu. Lirica interbelică din Basarabia şi poezia franceză, p. 5).

Alina Ciobanu-Tofan, doctor în filologie, este cunoscută deja cititorilor prin volumele Scriitori de la "Viaţa Basarabiei" (1990) (În colaborare cu Al. Burlacu) şi C. Stere. Singur împotriva tuturor (1997).

Ambele autoare au cercetat cu acribie materialul istorico-documentar conţinut în principalele reviste literare din Basarabia interbelică: Viaţa Basarabiei (1932-1940), Cuget moldovenesc (1932-1937), Pagini basarabene (1936), Poetul (1937-1938), Itinerar (1938-1940), Bugeacul (1935-1940) ş.a., reviste ce au promovat programe ideologice şi estetice, au susţinut polemici intermitente, dispute privind tradiţionalismul şi modernismul în literatura basarabeană.

În primul capitol, având titlul Presa literară din anii '30, Al. Ciobanu-Tofan face un argumentat "istoric" al specificului naţional în literatura românească, formulă propusă de Viaţa românească şi resurecţia ei cert regionalistă în Basarabia românească. Trecând în revistă principalele publicaţii ale timpului, manifestele şi ideologiile lor literare, autoarea recreează, în mare, atmosfera din anii '30, revirimentul general al vieţii culturale, dar şi sociale de atunci datorându-se apariţiei presei româneşti, "care a contribuit după un secol de deznaţionalizare la progresul limbii, literaturii şi gândirii estetice". Revistele enumerate au redresat viaţa culturală locală, au lucrat pentru integrarea în viaţa culturală a ţării. În atare condiţii se afirmă mai multe reviste, printre ele şi Viaţa Basarabiei, care "timp de 13 ani a desfăşurat o activitate rodnică (fără echivalent în epocă) pe tărâmul culturii româneşti în Basarabia, descoperind talente, elaborând şi propagând valori inedite" (Spiritus loci, p. 57). "Febrila activitate culturală" era axată pe ideea revelării şi afirmării specificului naţional al acestei provincii în contextul cultural românesc. Citadelă a regionalismului cultural, Viaţa Basarabiei şi-a îngustat orizontul de receptare a manifestărilor vieţii culturale şi spirituale, publicând mai mult valori locale. Chiar dacă n-a făcut revoluţie pe arena presei literare româneşti, ţinând cont că apărea "într-un mediu ce purta încă amprentele sângerânde ale unui secol de deznaţionalizare", revista  a materializat multe din scopurile ei de program anunţate în nr. 1 de Pan Halippa şi rămâne, constată autoarea, "cea mai prestigioasă publicaţie din Basarabia anilor treizeci".

Alina Ciobanu-Tofan examinează fenomenul autohtonismului din mai multe unghiuri de vedere (sub stindardul regionalismului cultural s-au înregimentat majoritatea publicaţiilor locale), reuşind să realizeze o panoramă edificatoare a literaturii române din Basarabia. Deducţia finală fiind următoarea: "Dincolo de declaraţiile provocatoare şi interpretările eronate, regionalismul cultural a constituit condiţia esenţială a menţinerii fenomenului spiritual basarabean pe linia de plutire, doar astfel materializându-se reala întregire a spiritualităţii româneşti, care este sinteza tuturor contribuţiilor creatoare, inclusiv a Basarabiei"(Spiritus loci, p. 103). Deceniul al patrulea, care este cea mai fructuoasă etapă în istoria literaturii basarabene, a culminat cu fondarea Societăţii Scriitorilor Români din Basarabia în 15 martie 1940. Constituirea Societăţii, ca intenţie, plana în presa basarabeană de mai multă vreme: "Din iniţiativa scriitorilor noştri N.F. Costenco, N. Spătaru, Pan Halippa şi alţii se caută modalitatea de a înfiinţa o "Societate a Scriitorilor Basarabeni" cu sediul la Chişinău. Anunţăm pe toţi cei interesaţi să trimită sugestii, propuneri, planuri ori adeziuni dlui N.F. Costenco, pe adresa redacţiei revistei" (p. 106). Deschiderea culiselor formării Societăţii Scriitorilor din Basarabia, printr-o documentare serioasă, menţionăm, se face pentru prima dată.

În cel de-al doilea  capitol al cărţii Spiritus loci, Protocronism şi sincronism, autoarea include portrete literare ale scriitorilor care s-au "impus pe linia regionalismului de provincie sau a căror opere slujesc ca probe de sincronizare reală a literaturii basarabene cu literatura din regat sau cu spiritul modern" (Teodor Nencev, Vl. Cavarnali, Magda Isanos, Eugen Coşeriu). Protocronismul este conturat pregnant, în primul rând, în creaţia ideologului regionalismului, poetul Nicolai Costenco, care considera că "sufletul nostru basarabean, oriental, contemplativ, cu rădăcinile în  Nirvana", este "refractar faţă de cultura modernă şi faţă de modernitate în ansamblu. Orientarea autohtonistă are ca obiectiv major afirmarea spiritualităţii locale în perimetrul resurecţiei generale a tradiţionalismului în epocă şi presupune respectarea anumitor condiţii, restricţii, lesne depistabile în contextul insurgenţei regionaliste" (p. 151).

În eseul final intitulat "N.F.C. sau aventura confesării", scris sub presiunea materialului biografic conţinut în Povestea vulturului. Memorii de N. Costenco, Chişinău, ARC, 1998, cercetătoarea descoperă un alt Costenco, mărturiile căruia "prezintă interes şi ca entitate artistică, şi ca sursă de reconstituire a epocii pe care o reflectă. Astfel că "Povestea vulturului" este produsul sintezei esteticului cu biograficul, documentarul" (p. 194).

Ţinem să menţionăm că toate textele critice cuprinse în acest  volum cuceresc prin calitate, poartă însemnele unei conştiinţe critice demne de apreciere. Cu Spiritus loci. Variaţiuni pe o temă Alina Ciobanu-Tofan debutează strălucit în rândul criticilor de azi.

Studiul Eleonorei Hotineanu Lirica interbelică din Basarabia şi poezia franceză modernă ne este recomandat cu căldură de Dan Grigorescu. Cităm de pe coperta a patra: "Cartea doamnei El. Hotineanu, lucrată cu acribie, aduce la lumină o zonă puţin cunoscută a poeziei româneşti dintre cele două războaie, descoperită în volumele şi, mai ales, în revistele - cercetate acum pentru întâia oară - din Basarabia, şi o aşază, cu o surprinzătoare naturaleţe, în peisajul general al liricii noastre moderne. Raportarea la poezia franceză deschide un larg orizont european, pentru că autoarea lucrării izbuteşte pe deplin să reveleze nu doar înţelesul unor izvoare occidentale, ci şi o profundă înrudire spirituală cu latinitatea, în ansamblul ei".

Folosind limbajul teoretic al literaturii compa­rate în cazul literaturii române din Basarabia, ne atenţionează autoarea, "avem de‑a face cu influenţe "directe" şi "indirecte", mai puţin însă cu paralele şi afinităţi. Sincronizarea tardivă a literaturii din Basarabia cu literatura din regat şi cea europeană a împins spre modele, surse "directe" (franceze) sau "indirecte" (prin intermediul literaturii române). Urmărind influen­ţele moderniste de sorginte franceză în poezia românească din Basarabia, cercetătoarea constată receptarea simultană a diferitelor influenţe parnasiene, simboliste, expresioniste, care se explică prin lectura hazardată, sporadică şi superficială a autorilor francezi. Astfel motivul voiajului simbolist, al naufragiului interior, al morţii, precum şi tema insulei, prezentă în creaţia lui Artur Rimbaud, şi-au găsit receptare în poezia lui George Meniuc, Magda Isanos, Bogdan Istru, pe când antichitatea, exotismul ce figurau în opera parnasienilor au fost preluate de Nicolai Costenco, Petru Stati, Nicolae Coban. Capitolul final include o portretizare (sumară) a fiecăruia din poeţi şi, bineînţeles, textele poetice în care s‑au depistat motivele de sorginte franceză, dar şi ale miturilor antice, importante în egală măsură pentru evoluţia poeziei româneşti din Basarabia. Menţionăm că poeţii incluşi şi studiaţi în ambele volume s-au format, în cea mai mare parte, în mediul românesc în timpul studiilor în ţară.

Eleonora Hotineanu, în volumul său Lirica interbelică din Basarabia şi poezia franceză modernă, urmărind istoria revistelor literare în contextul istoric şi cultural al Basarabiei interbelice, punând adiacent în discuţie problema exaltării specificului local, ajunge la concluzia că "Toate aceste teoretizări despre regionalism au rămas, din fericire, doar... teoretizări. Talentele autentice, în căutarea perpetuă a unor noi făgaşe, nu se puteau limita la regionalismul "seches­trant".

Studiul Lirica interbelică din Basarabia şi poezia franceză modernă, lucrare de pionierat, este teza de doctorat a dnei Eleonora Hotineanu. Publicarea în volum îi dă o relevanţă deosebită. Volumul, de acum încolo la îndemâna cititorilor, va contribui la mai buna cunoaştere a trecutului poeziei basarabene.

În concluzie, ambele lucrări surprind un fenomen mai puţin cercetat la noi şi propun o înţelegere pertinentă, complexă a acestuia. Volumele vor da substanţă nu doar  istoriei literare, ci vor crea şi un orizont propice receptării adecvate.