Basarabenii vorbind în Hyde Park (interviu cu Oleg Brega)

- Oleg Brega, eşti moderatorul celui mai popular program radiofonic din Basarabia, intitulat Hyde Park, un program care se difuzează noaptea, de trei ori pe săptămână, la postul municipal "Antena C". Cum a evoluat, dacă a evoluat, arta dialogului şi a monologului la basarabeni în acest un an şi jumătate de existenţă a emisiunii tale?

- Chiar dacă Hyde Park-ul e o emisiune interactivă, mi-e greu să spun dacă e sau nu cel mai popular program radiofonic de la noi, atâta timp cât nu există sondaje şi studii serioase în acest domeniu. Atitudinea mea faţă de emisiune nu s-a schimbat, e aceeaşi ca la începuturile ei, când aveam ca participanţi la discuţii nişte tineri plictisiţi, care vroiau să discute despre amor, şi baptişti puşi pe prozelitism. Acum ştiu că suntem auziţi şi ascultaţi în majoritatea localităţilor din Basarabia, inclusiv în Transnistria. De asemenea "acoperim" părţi din Ucraina şi România, iar datorită Internetului şi suportului extrem de preţios al unui român inimos din diaspora, ne poate asculta oricine din lume care ştie româneşte. E necesar doar să aibă acces la reţeaua globală, să manifeste interes pentru problemele din acest spaţiu şi, la fel de important, să fie tolerant cu felul nostru de a vorbi şi de a trata lucrurile. Cât despre calitatea discuţiilor, mai exact a discursurilor (pentru că din motive tehnice, dar şi de concepţie a emisiunii, nu se poate dialoga decât pe rând, lumea preferând să monologheze), evident că se simte o evoluţie. O observ în schimbarea spre bine a celora care vorbesc mai des. Însă scopul meu a fost să las cât mai multă lume să "urce" la tribuna virtuală, să înveţe să spună ceva şi să dialogheze, să capete apetit pentru discuţii, să se implice în treburile societăţii... Cred că asta e mai important pentru mine, să adun cât mai multă lume în acest "parc", nu să contribui la cizelarea calităţilor oratorice a celor mai insistenţi dintre ei.

- Ce subiecte se discută mai mult? Este interesat basarabeanul de politică, de cultură, de istorie, de economie, adică de viaţa aceasta a noastră care este destul de grea?

- Sigur că da, în pofida tuturor trădărilor, a decepţiilor şi a devalorizărilor de subiecte şi de persoane pe care le-au putut trăi în aceşti ani, concetăţenii noştri rămân interesaţi de soarta lor, de istoria şi viitorul naţiunii din care provin, de felul cum sunt conduşi şi cum îi tratează aleşii. Majoritatea dintre ei preferă să asculte, nu au de la început curajul să vorbească. E de preţuit în această fază că acceptă să nu doarmă nopţile şi că vor să audă "din prima sursă" ce se întâmplă în minţile concetăţenilor, cum gândesc şi cum se exprimă în public. Când prind la curaj, ne sună în emisiune sau ne scriu. Multă lume recunoaşte că vorbeşte prima dată în direct, dar că ne ascultă mai de mult. Într-un fel emisiunea asta îşi face singură publicitate: ascultătorii cu stagiu şi destul de activi îi aduc şi pe alţii. E adevărat ce se spune uneori, că se discută aceleaşi lucruri şi că vorbesc aceiaşi oameni. Pe de altă parte, e normal să existe subiecte mai durute, mai actuale - în Basarabia totul e, din păcate, de o mare actualitate! - , precum şi cetăţeni cu mai multă iniţiativă, care au telefoane moderne ce le permit conectarea imediată. Cel mai des se discută evenimentele curente, ultimele alegeri parlamentare, care i-au adus pe comunişti la guvernare (dată la care s-a şi cristalizat numele şi stilul emisiunii). Victoria comuniştilor i-a făcut, i-a sortit pe mulţi dintre cei care intră în Hyde Park să comenteze acţiunile guvernanţilor. Unii chiar se supără că de ce vorbim numai de rău şi numai despre actualii guvernanţi. Dar cine-i vinovat că pe ei îi reprezintă partea mai de jos, mai pasivă a societăţii, cei care nu ne sună şi, mai ales, cine-i de vină că tovarăşii comunişti au venit la putere cam o dată cu apariţia acestui program? Nu spun o noutate, dar soarta oricărei guvernări este să fie criticată de populaţie şi îndeosebi de presă. Spre binele ei, a guvernării.

- A progresat cumva modul de a se exprima al celor care "ies" telefonic în Hyde Park? Este cumva concurată "vorbirea moldovenească" de cea românească?

- Vorbirea corectă românească domină în emisiune, fie pentru că ne sună des tineri sau reprezentanţi ai intelectualităţii, fie pentru că ieşirea în public obligă pe toată lumea să aibă grijă de felul cum se exprimă. Eu am grijă să le amintesc mereu că ne ascultă multă lume. Mai ales îi impresionează pe unii să ştie că ne ascultă, pe Internet, toată planeta - asta îi încurajează, dar îi şi obligă. Nu neg însă că un accent local persistă în felul cum se vorbeşte în Hyde Park. Nici eu, care am făcut patru ani şcoală la Bucureşti, nu-mi suprim accentul (nici acolo nu o făceam), pentru că mi (ni) se pare firesc să existe un colorit local. Dar asta nu înseamnă că nu condamnăm calchierile şi vorbirea pestriţă. În asemenea cazuri se preferă exprimarea fluentă şi corectă în rusă, decât stâlcirea românei.

- Ce procentaj în economia emisiunii constituie telefoanele din provincie? 

- Cred că jumătate din contingentul vorbitorilor, nu pot să spun exact şi nici cu aproximaţie, pentru că nu toată lumea se prezintă, îşi declină identitatea. Dar faptul că majoritatea scrisorilor sunt de la sate, iar cei mai activi vorbitori sunt şi ei dintr-un sat de lângă Chişinău, Durleşti, mă face să cred că mulţi dintre cei de la ţară se exprimă şi "telefonic", chiar dacă le este mai dificil să prindă linia liberă, deoarece au de format mai multe numere. Chiar şi cei care sună uneori din oraş mărturisesc că ne ascultă de mai mult timp la ţară, unde nu au, din păcate, telefon. Sosiţi la Chişinău pentru o zi-două, ei ne sună sau intră la redacţie cu un răvaş, ori se anunţă pur şi simplu ca ascultători. Constat astfel că Antena C, deşi este doar un post municipal de radio, este foarte ascultat în provincie. Pentru aceşti oameni amărâţi şi chinuiţi sunt tentat deseori să îngrădesc ori să limitez accesul celor din oraş la telefonul Hyde Park-ului, pentru a le oferi o şansă în plus celor de la ţară, din satele noastre uitate şi cumplit de sărăcite. Unii dintre aceşti oameni n-au măcar bani pentru plic şi timbre. Ne sosesc uneori scrisori scrise pe hârtie de ambalaj, pe coperte de caiete şcolare, pe margini de ziar, iar plicurile sunt făcute din te miri ce. E înduioşător să vezi cât efort fac pentru a se exprima.

- S-au conturat cumva nişte "vedete" ale Hyde Park-ului, în sensul că există persoane care vorbesc permanent şi încearcă să impună o anume opinie?

- Evident, ca în orice "adunare de oameni", cineva iese mai în faţă. Problema e că deseori poţi auzi că există doi sau mai mulţi Ioni de la Durleşti, câţiva Ioni de la Străşeni, câţiva Vasile sau Mihai din Chişinău, nu mai pomenesc de anonimii cu voci asemănătoare. Totuşi, şi pe acest fundal se evidenţiază, sunt anecdotice prezenţa şi cuvântările "omului cu Biblia", al lui "Naftalină" (botezat astfel de ascultători, şi se pare că e un nume generic pentru toţi cei în vârstă şi cu o anumită concepţie conservatoare), Ilia Nikolaevici, despre care se spune că ar fi un fost poliţist, care acum se plictiseşte în casă şi vrea să pună la punct pe toată lumea. Eu îi încurajez mereu pe cei care sună prima dată sau numai o singură dată, chiar dacă preferă să rămână anonimi. Nu vreau să transform emisiunea în "spectacolul lui cutare", vreau să fie "tribuna tuturor", un "microfon liber" sau vagabond, cum l-am numit odată fără să vreau (am realizat la începuturi o rubrică cu acest titlu într-un magazin radiofonic matinal, şi faptul că microfonul "sare" pe rând în casele oamenilor m-a făcut, poate, să ajung la această sintagmă).

- Ai avut certuri în Hyde Park? Cum le rezolvi?

- Sigur că da, nu se poate altfel la un neam latin cum suntem noi, însă eu mi-am câştigat reputaţia de moderator intransigent şi imparţial tocmai pentru hotărârea cu care rezolv astfel de "dispute". Nu iau partea cuiva decât atunci când este în mod evident nevinovat şi pe nedrept atacat. Îi îndemn mereu pe vorbitori să atace ideile şi nu persoanele, le cer argumente şi dovezi, apelez întotdeauna la corectitudine şi discurs civilizat. Pe cei care nu se conformează îi scot pur şi simplu, cum se spune, "de pe fir". Am reuşit astfel să temperez multă lume, chiar dacă se supără momentan, revin după aceea destul de spăsiţi şi demonstrează că acceptă regula jocului. Recent ziarul partidului de guvernământ publica o scrisoare colectivă în care se invoca parţialitatea mea şi faptul că nu-i las să vorbească, aşa pretindeau o parte din pretinşii semnatari. E adevărat că am (am avut) un personaj mai ciudat, căruia i-am închis de mai multe ori microfonul pentru limbaj licenţios şi căruia i-am spus că nu‑l mai las să vorbească. El însă revine mereu, are vocea spăsită, calmă, uşor schimbată, şi mă gândesc că poate a înţeles, şi uneori mă mai frig, pentru că individul nu se dezminte, o trânteşte când nu te aştepţi. Astea sunt riscurile meseriei, oriunde în locuri publice auzi uneori şi înjurături, până să apuce careva să le penalizeze. Am avut impresia uneori că se încearcă special compromiterea programului. Motivul suspendării emisiunii pentru o lună, în august 2001, a fost un pretins răvaş primit la Preşedinţie sau CCA, în care "cetăţeanul vigilent" semnala o aşa-zisă defăimare a persoanelor publice, dar şi folosirea în emisiune a cuvintelor nepermise. "Scrisoarea colectivă" în care se cerea urgent închiderea postului (!!!) şi judecarea mea nu era decât o calomnie neruşinată, nu întâmplător a fost găzduită de ziarul care-şi permite să publice texte neverificate şi care nu se sprijină neapărat pe fapte reale. Dacă totuşi cineva din instanţele de control ar face efortul să asculte emisiunea măcar o oră din cele şase, cât durează ea, n-ar putea să constate decât că doar reaua-credinţă şi nu bunele intenţii pot să conducă la o nouă închidere a programului. De altfel, înregistrările datate şi sistematizate le păstrez nu doar pentru că trebuie să le plasez pe Internet, ci şi pentru a avea dovada bunului mers al lucrurilor, şi pentru a nu căuta la SIS sau la alte instanţe cуpii pentru a ne prezenta la judecată. În spaţiul herzian de la noi există multe alte fenomene scandaloase, pe lângă care micile şi întâmplătoarele incidente din Hyde Park pălesc şi chiar rămân în umbră.

- Cine dintre vedetele vieţii publice (scriitori, ziarişti) au vorbit în Hyde Park? Ai avut şi politicieni?

- Chiar îi număram pe degetele de la o mână într-o primă "inventariere" făcută acum câteva luni. Poate că mulţi dintre ei se exprimă fără a-şi declina identitatea. Am primit unele răvaşe foarte bine scrise, unde se observă uşor "mâna profesionistului". Dar pentru a nu mă pierde în presupuneri, o să-i pomenesc aici doar pe acei care s-au prezentat cu mândrie şi au dat un exemplu bun de curaj şi verticalitate: printre primii au vorbit scriitorii Ion Ciocanu şi Costache Costenco, graficianul Isai Cârmu, istoricul Anatol Petrenco, ziariştii Vlad Pohilă, Nicolae Negru şi Constantin Tănase. Ultimul vorbeşte mai des în Hyde Park, este "comentat" de către ceilalţi vorbitori şi trebuie să spun că nu are parte doar de elogii. Comentariile virulente ale unor cititori ai lui exprimate în direct la Antena C l-au provocat pe Constantin Tănase să scrie în ziarul pe care îl conduce despre aceşti Moş Teacă, dar şi despre fenomenul Hyde Park. Oameni politici pot fi consideraţi şi mulţi dintre cei pomeniţi mai sus, însă doamnele Valentina Postolachi, Ecaterina Mardarovici şi Vitalia Pavlicenco, prezente în emisiune, sunt şi astăzi membre ale unor partide extraparlamentare, foşti deputaţi sau membri ai guvernelor trecute. Sper ca n-am uitat pe nimeni, oricum rog să fiu iertat pentru vreo omisiune, pentru că un an şi jumate cât există programul acesta de şase ore, cu câte trei ediţii săptămânale, înseamnă un volum enorm de informaţie. Îmi doresc mult să realizez la radio sau televiziune un talk show în care să invit astfel de persoane. Chiar daca am făcut regie, cred că sunt totuşi mai bine pregătit pentru film şi televiziune, decât pentru radio şi ziare electronice - vezi www.yam.ro, www.eu.brega.org, adresa unui ziar personal pe care l-am intitulat provocator - .:EU:. Oricum, mă bucur pentru prezenţa acestor persoane şi în acest Hyde Park basarabean.

- Hyde Park-ul poate fi ascultat în toată Basarabia? Vei schimba ceva în formatul emisiunii?

- Tehnicienii postului nostru spun că acoperim 2/3 din teritoriul Republicii Moldova. Suntem auziţi departe în Ucraina (la Odesa, Cetatea Albă (astăzi Belgorod Dnestrovsk) şi adânc în România (ne suna mai de mult un profesor de la Tîrgu Frumos, ne scriu ascultători de la Iaşi, Vaslui şi Botoşani). Nu cred că voi mai schimba ceva în formatul emisiunii. Am introdus destule elemente noi: pagina web şi forumul electronic pentru cei de peste hotare (adresa e www.ycaar.net/hydepark ), rubrica Hyde Park epistolar, pe care am permanentizat-o deja, rezervată celora care nu au posibilitate să ne sune. Nu voi schimba nici titlul, chiar dacă este greu pentru multă lume să îl pronunţe şi aproape imposibil pentru majoritatea să-l ortografieze corect (aş putea să fac un dicţionar cu diferite variante exotice ale felului cum scriu basarabenii această sintagmă). Pe scurt, nu vreau să schimb caracterul emisiunii, pentru că ar deveni altceva decât este acum. Aş modifica poate doar orele şi zilele de emisie, în dorinţa să fie mai comode şi mai accesibile pentru un public cât mai  numeros.

Interviu realizat de Vasile GârneŢ

1