Părerea mea

Din Observator Cultural (nr. 97-98, 2001-2002), luat de la Andrei Bodiu pentru interviul lui Romulus Bucur, aflu că Vitalie Ciobanu, împreună cu Libuse Valentova şi Jiři Nasinec, a publicat, la Editura Nakladatelstvi Libri din Praga, un dicţionar ceh de scriitori români, Slovnik Rumunskych Spisovatelu, o carte-eveniment. Observatoriştii observă că "din rândul ultimelor promoţii de scriitori din România lipsesc destule nume importante; în plus, numărul autorilor mai noi de dincoace de Prut incluşi în dicţionar se dovedeşte a fi mai mic decât al celor basarabeni, aceştia din urmă nu întotdeauna la fel de semnificativi sub aspect valoric." Din Contrafort nr. 12/2002, văd că basarabenii (39) selectaţi ("o selecţie valorică a prezenţelor basarabene") sunt aceştia: Vladimir Besleagă, Andrei Burac, Aureliu Busuioc, Leo Butnaru, Mihai Cimpoi, Vitalie Ciobanu, Ion Ciocanu, Eugen Cioclea, Anatol Codru, Vasile Coroban, Nicolae Dabija, Liviu Damian, Ion Druţă, Nicolae Esinencu, Em. Galaicu-Păun, Vasile Gârneţ, Ion Hadârcă, Grigore Chiper, Lidia Istrati, Leonida Lari, Vasile Leviţchi, Dumitru Matcovschi, Alexe Mateevici, George Meniuc, Paul Mihnea, Irina Nechit, Nicolae Popa, Alexandru Robot, Vasile Romanciuc, Nicolae Rusu, Serafim Saka, Ariadna Şalari, Nicolae Spătaru, Arcadie Suceveanu, Andrei Ţurcanu, Spiridon Vangheli, Vasile Vasilache, Grigore Vieru, Nicolae Vieru!!! N-am văzut dicţionarul şi nu ştiu ce scriitori importanţi din România lipsesc, însă, după lista citată, se pot vedea limpede unele lucruri şi se pot trage mai multe concluzii. În primul rând - că e aceeaşi listă de dinainte de căderea URSS-ului, lipsind doar Emilian Bucov, Andrei Lupan şi Petrea Cruceniuc, combinată cu cea psihedelică de imediat după '89, nelipsind nici un patriotard de serviciu. Toată echipa înscrisă, măcar simbolic (unii de-adevăratelea), sub sigla partidului "România Mare" nu lipseşte de la apel: Vieru-Lari-Dabija-Matcovschi-Hadârcă Ş eternul Druţă, care se tot întreabă, de la Moskova, cine a stins lumina în Republica Moldova. Al doilea lucru care sare în ochi e că, pentru autorii dicţionarului, literatura română din Basarabia se opreşte la "optzecişti", cel mai tânăr dicţionarizat fiind Nicolae Spătaru, şi el 80-ist, fie şi ceva mai întârziat. Că majoritatea scriitorilor basarabeni incluşi în dicţionar sunt neinteresanţi ori mediocri e un lucru uşor de demonstrat, dintre ei rezistând la o competiţie naturală cu scriitorii din România doar, poate, unu-doi (fie: trei-patru), dar, parcă văd că sunt întrebat, cu toată mirarea şi nedumerirea posibilă în glăscior, care ar fi scriitorii care chiar ar merita să intre într-un asemenea volum? Dintre "bătrâni" în general e greu să alegi ceva competitiv şi rezistent, şi de aceea e mai mult decât regretabil faptul că au rămas pe dinafară scriitori cel puţin de aceeaşi valoare cu cei mai buni dintre cei selectaţi, cum ar fi, cine nu e de acord?, Eugen Coşeriu, care nu e doar lingvist cu renume mondial, ci şi scriitor şi chiar dacă n-ar fi un scriitor la fel de mare ca Ion Ciocanu (!), compania lui ar fi fost numai spre binele nostru, poeta Magda Isanos, poetul Vsevolod Ciornei, criticul Eugen Lungu sau excelentul traducător Gheorghe Chiriţă (sunt sigur că am mai uitat pe cineva, dar, totuşi, nu lucrez la un dicţionar). Şansa şi forţa reală a literaturii române din Basarabia fiind, fără îndoială, tinerii, unii dintre ei certitudini, mult mai interesanţi şi mai importanţi decât oricare dintre cei din dicţionar, fiind vorba de Dumitru Crudu, Iulian Fruntaşu, Alexandru Vakulovski, Ştefan Baştovoi, Mircea V. Ciobanu, Gheorghe Erizanu, Iulian Ciocan şi, trebuie să recunosc, io, Mihai Vakulovski, fie-mi apreciată şi binecuvântată modestia. Dar lucrurile merg aşa cum merg, ca totdeauna, întotdeauna dacă eşti prea tânăr în R.M., dar şi în R., vei fi luat cu "dar cine eşti tu şi ce-ai făcut tu în viaţă?", chiar dacă, aşa "prea tânăr" fiind, ţi s-a întâmplat să reuşeşti mult mai multe decât toată familia înţeleptului care e înţelept şi merită respect numai fiindcă e bătrân. Dar nu-i bai, vom îmbătrâni şi noi, ne vom scleroza, ne va slăbi vezica urinară, vom deveni ochelarişti şi reumatici şi vom face şi noi dicţionare, în care vom selecta, "valoric", "prezenţe basarabene" printre care ne vom regăsi neapărat, fie că vom locui, dar la ce bun, în Germania, Elveţia, SUA, Australia sau, de ce nu, într-o Europă fără graniţe. Şi nu ne vom mai oftica.

Replica noastră

Apariţia unui dicţionar, ca şi a oricărei lucrări care adună, după anumite criterii, nişte nume între două coperte, va fi mereu obiectul unor controverse, nemulţumiri, frustrări, orgolii rănite etc., întrucât literatura constituie spaţiul celei mai mari libertăţi de opinie. De aceea înţelegem mirarea, uşor nervoasă, a colaboratorului nostru constant, Mihai Vakulovski, care nu se regăseşte printre scriitorii incluşi în Dicţionar. Este dreptul său să aibă această reacţie (fie şi una excesivă, grăbită, general ofensatorie, nedreaptă în definitiv - dar acesta-i omul!), să nege în bloc selecţia basarabeană, ba chiar să facă o pledoarie pro domo, cum nici nu ezită să o declare (lista propusă de el e la fel de discutabilă, poate chiar mai discutabilă decât cea propusă de noi). Credem, totuşi, că nu va fi inutil să aducem nişte precizări în plus pe marginea subiectului, mai ales că au mai fost colegi care s-au simţit nedreptăţiţi de absenţa lor din Dicţionarul Scriitorilor Români apărut în Cehia. Iată-le:

a)Aşa cum subliniam şi în prezentarea făcută Dicţionarului în nr. 12 / 2001 al revistei noastre, lista autorilor basarabeni propuşi editurii din Praga a fost aproape de două ori mai lungă (60) faţă de cea finalmente aprobată (39). Un amănunt principial: decizia definitivă asupra numărului scriitorilor incluşi în volum a aparţinut Editurii Libri, care din considerente financiare a redus ulterior lista de nume, operând eliminări la toate palierele de vârstă; b) La întocmirea listei de scriitori, noi - Vasile Gârneţ şi cu mine - nu am făcut decât să respectăm rigorile ce ne-au fost înaintate de Editură. Şi prima dintre ele a fost o prezenţă echitabilă a celor mai semnificativi scriitori basarabeni. Dacă se pot exprima regrete în legătură cu unele absenţe din Dicţionar, considerăm că nu se poate nega reprezentativitatea numelor selectate pentru literatura basarabeană de după ultimul război mondial, chiar dacă unii dintre aceşti scriitori au avut o traiectorie inegală estetic (de aceea, observaţia lui M.V. cu "aceeaşi listă de dinainte de căderea URSS-ului" nu spune nimic); c) O cerinţă firească a editurii, pe lângă criteriul valoric, a fost să punem între paranteze opţiunile politice ale autorilor selectaţi, întrucât o lucrare de referinţă în domeniu nu poate constitui terenul unor pasiuni extraliterare. Cu toate acestea, articolele Dicţionarului, îndrăznim să credem, aplică o lectură critică şi din punct de vedere politic prestaţiei unor scriitori din Basarabia; d) Remarca Observatorului cultural în ce priveşte numărul mai mic al scriitorilor optzecişti din România care au intrat în Dicţionar faţă de numărul confraţilor basarabeni din aceeaşi generaţie şi chiar decalajul de valoare în cazul unora dintre ei este justă, însă trebuie luat în consideraţie faptul (explicat în prefaţa ei de Libuљe Valentovб) că în atenţia celor doi alcătuitori cehi, care s-au ocupat de selecţia scriitorilor români din dreapta Prutului, s-au aflat cinci secole (!) de cultură română, începând cu primii cronicari şi până la autorii din zilele noastre. Din acest punct de vedere, Basarabia, care se conturează ca entitate autonomă (din motive cunoscute) abia la mijlocul secolului XX, a fost în mod clar privilegiată în Dicţionar, pentru că lista scriitorilor de la noi, aşa cum arătam mai sus, acoperă (cu excepţia lui Alexe Mateevici) doar perioada de după cel de-al doilea război mondial; e) Numele lui Eugen Coşeriu a intrat iniţial în discuţie, dar întrucât marele savant, originar din Basarabia, şi-a dobândit celebritatea mondială ca lingvist, s-a convenit ulterior ca "locul său" sã-l ia un scriitor... propriu-zis; f) Magda Isanos este prezentă în Dicţionar, fiind inclusă de colegii cehi;

g) Cel mai tânăr scriitor în dicţionar este Em. Galaicu-Păun şi nu Nicolae Spătaru, cum afirmă cu o ironie prost camuflată M.V.  Dacă ar fi văzut volumul (iată, se poate comenta cu destulă "competenţă" şi din auzite), M.V. ar mai fi constatat, de asemenea, că cea mai tânără promoţie de scriitori din Basarabia, unde apare şi el, este prezentată în studiul introductiv pe care îl semnez, şi anume în capitolul consacrat noii literaturi izbucnite în anii '90 în stânga Prutului, autori situaţi programatic sub semnul sincronizării cu literatura română contemporană. La o viitoare redacţie a Dicţionarului, îl putem asigura pe Mihai Vakulovski - evident, dacă vom mai fi invitaţi să lucrăm la proiect - că va intra şi el şi alte nume nedreptăţite ale generaţiei tinere de literaţi basarabeni, numai să fie sănătos / sănătoşi şi să scrie.