|
Becul de pe coridor care era pus doar cu anumite ocazii împrăştia darnic lumina prin unghere, scoase din mers cheile, să intre, să intre cât mai repede, la prima uşă din stânga văzu o îngrămădire de încălţăminte, sandale, târlici, ghete, adidaşi, roşii, albaştri, cu floricele, o pereche de pantofi maro şocăiţi şi alta de damă, aproape noi, nu încăpuseră pe covoraşul pătrat, numai de n-ar ieşi cineva, încă un pas, doi, este deja înăuntru, cu spatele sprijinit de uşor, rămânea să introducă cheia în broască şi să o răsucească de două ori, ceea ce şi făcu, bâjbâind prin întuneric cu urechile ciulite, în coridor însă era linişte. Lipsise câteva zile, probabil, l-au căutat, de data asta ţi-a mers, nu s-ar fi putut eschiva, e obosit, ăştia nu îngăduie nici o explicaţie dacă le refuzi compania, pantalonii îi agaţă în cui, cămaşa şi vestonul le aranjează pe umerar, îşi şterge faţa transpirată cu un prosop şi se bagă sub plapumă, e destul de târziu, cască, poate nu se vor întinde, astăzi au început mai devreme, acuşi o să adoarmă, genele-i sunt grele, oare la al câtelea rând de pahare au ajuns, gospodina îi îndeamnă, serviţi, gustaţi, bucatele de pe masă rămân în mare parte neatinse, gospodarul îşi laudă vinul, ţâşpău, îţi vine să-l verşi înapoi, br‑r‑r, de-ar aţipi, la ce s-au mai adunat, nici nu beau, nici nu mănâncă, dacă e chef, chef să fie, doi posmagi, o găleată de apă bâhlită şi hai, măi!, meniul nu e prea variat, trăim timpuri grele, înţelegem noi, în general nu fac mofturi, dar salamul s-a învineţit imediat în talgere, pârjoalele răspândesc un miros tare de slănină slăjită, orezul din sarmale e crud şi nu se mestecă nicidecum, şi dacă şi peştele e sărat de-ţi sar ochii, ce mai, că nu sunt rupţi de foame, se ridică un pahar în sănătatea sărbătoritului, are impresia că visează, atmosfera e degajată, cei care până în seara aceasta fuseseră certaţi se împacă, stau la masă şi discută ca nişte buni vecini, deşi încă ieri nu-şi vorbeau unul altuia, schimb de amabilităţi, orice s-ar spune, nu pretind o altă satisfacţie pentru insultele reciproce decât un banchet pe cinste, mai întâi cei prezenţi erau trecuţi în revistă, apoi se apucau de cancanuri, îi bârfeau pe cei absenţi, pe tine, adică, o să te decline pe toate feţele, dă-i încolo, nişte flecari, vor dezvălui ştirile de ultimă oră, sticletelui de la cinci i-au furat lenjeria, mare eveniment, nu e vorba de mărunţişuri, două cearşafuri, trei coşuri de pernă, un ştergar de baie chinezesc, o cămaşă de noapte, patru sutiene, cinci perechi de chiloţi de damă şi două bărbăteşti, - exactitate de statistician, ca să fim şi noi la curent, detaliile sunt însă inutile, te plictisesc, ştiu, e un truc verificat, să umple golurile, îl compătimesc, i-a mai rămas de spălat şi pentru alte zile, dar stai că nu am plătit lumina, nici eu, nici eu, suspină, oftează, au să ne-o taie, nu le vom permite, vai, abordează problemele stringente ale cotidianului, infecţionistul de la şase iar şi-a bocănit nevasta, răgea de se auzea din stradă, unii zic că e narcomană, alţii - că e curviştină, nici nu te taie capul pe cine să-l crezi, ia mai ridicaţi, ia mai gustaţi, glume insipide, rânjete schimonosite, hohote-nechezat şi tot tacâmul, cam aşa începe o şuetă, după câteva rânduri de pahare terciul ăsta de voci întărâtate nu va mai încăpea în odaia de doisprezece metri pătraţi, mai spera că nu o vor lungi şi că până atunci el va dormi ca un trunchi, divertismentul lor de masă te va călca pe nervi, îţi va răscoli funinginea de pe creier, oameni petrecăreţi, n-au nevoie de o pregătire specială pentru un ospăţ, în privinţa asta sunt receptivi, scenariul e mereu acelaşi, cu mici devieri, în dependenţă de contingent, care este şi el, de regulă, constant, - locatarii secţiei, li se mai adaugă uneori câte vreun oaspete ori vreun netrebnic nimerit acolo întâmplător, în rest, variază doar calitatea alcoolului, de la proastă la foarte proastă, important e să fie de-ajuns, nu ne lăsăm noi cu una, cu două, căci mai e mult până vom da de fund, el însă vrea să se ascundă în pânza deasă a somnului, plapuma îi înfăşoară corpul de la cap până la picioare, cum s-ar fi băgat într-un tub impenetrabil, să scape de matrapazlâcurile lor, se crede deja în vis, imaginile onirice te iau cu fiori, senzaţia că doarme e înşelătoare, îi apucă năbădăile pe neprins de veste, secvenţele de coşmar devin palpabile şi te îngrozesc, în fiecare din ei zace un reflex greu de stăpânit, în curând vor izbucni, e inevitabil, oricât s-ar amăgi el, e o chestiune de timp, tubul protector se dilată imperceptibil, presiunea creşte întruna, încă o tentativă eşuată de a se afunda, relaxează-te, omule, obrajii buhăiţi de alcool domină încăperea, şi e gata de orice atunci când vocile mult prea stridente invadează brusc coridorul. Acum va ieşi la iveală toată babilonia ce nu încăpuse în odaie, un pârâit amplificat ţâşneşte din boxe în loc de melodie, probleme de ordin tehnic, contactul, potopul se amână, fiţi pe pace, frânturile de cântec alternează cu nişte pocnituri incitante ca din pistolet, paradoxal, uneori şi o debandadă ar trebui organizată, nu-ţi cere nimeni să fii original, maimuţăreală într-un crescendo susţinut, mimezi ceea ce nu se lasă uşor exprimabil, rudimentarul ca sursă de agrement, dacă stai şi te gândeşti, nu e cine ştie ce, combinaţii cât mai zănatice care nu sunt altceva decât aceleaşi debuşeuri abrutizante repetate cu insistenţă, când năvălesc în coridor chiuitul răguşit e ca un semnal de atac, au găsit lungimea de undă, au dat drumul la frână, frustrările acumulate de la ultimul zaiafet încoace s-ar cuveni cumva scuturate, nu au nici o clipă îndoiala că ar exista unele reguli de constrângeri pentru năbădăile lor, stop, o cam iei razna, nu-i va fi uşor să adoarmă în acest vacarm şi o să-şi iasă din pepeni, imixtiunea şi insolenţele lor se revarsă vulcanic, riscă să adopte un ton, când lua şi el parte la aceste chiolhanuri, cu toată rezerva lui, lucrurile nu păreau chiar atât de urâte, însă dacă se va menţine în registru grav, ce silă mi-e de tâmpiţii ăştia!, i se va face milă de sine însuşi, fără formalităţi, la urma urmei, ar putea să aibă şi ei dreptate, le vor arăta tuturor cât de bine se veselesc, indiferent ce se va vorbi despre dânşii mâine, sărmanii vecini de jos, o canonadă adevărată s-a abătut asupra lor, îşi cheltuie energia debordantă tropăind, cum aş mai ţipa eu acuma, sunt de nesuferit, nu se discută, dar parcă asta e un motiv pentru a strâmba din nas, nu mă prea ating giumbuşlucurile lor, să nu-şi închipuie că voi asista ca un bleg la derulajul opintelilor stupide, se va distra deci, excluzând însă orice nesăbuinţă, plăcerea lor mizerabilă e contagioasă, iraţionalul şi burlescul merg mână în mână, se chinuie să încingă o horă care nu se leagă, or fi având şi circumstanţe atenuante, aerul lor insidios o să-ţi zgândărască nervii până ajungi tu la multrâvnitul calm impersonal, nerozii vor avea o aproape deplină libertate de acţiune, generatoare, după cum nu e greu de presupus, de confuzii şi hazard, şi va fi nevoit să le cânte un pic în strună, să treacă aşadar peste unele inhibiţii cerebrale, îşi permit şi ei din când în când să-şi facă mendrele, totul se reduce la câteva stereotipuri vulgare, se zghihuie în ritmul zburdalnic al muzicii de mahala, mişcările pot fi anticipate, e totuşi ceva anormal în gesturile lor, însă te laşi transpus în chip deliberat, simulezi cu încăpăţânare, îi dai cu temperamentul, nu-i complicat, se integrează până şi cei mai puţin predispuşi pentru un asemenea teribilism, şi-apoi, la drept vorbind, le face bine, deşi nu e suficient, dar să mai ridicăm câte un pahar, neputinţa de a participa nemijlocit şi implicit, de-a reacţiona prompt, îi stârnise curiozitatea capabilă să capteze efecte stimulatorii, porcăriile lor ordinare nu-i vor afecta direct moralul, nici sentimentul temporar de imobilism nu mai e un impediment serios, imaginaţia fără restricţii va fi atuul său irefutabil, era mai uşor să suporte hărmălaia dictându-le din umbră, hăis, cea, sus, jos, - la loc comanda!, cu toate consecinţele posibile, dacă scapi frâele, aţine-te, gâlceava se iscă din te miri ce, deocamdată însă lumea e absorbită de dans, defecţiunea tehnică nu a fost înlăturată definitiv, gazda e furioasă, pârâitul le strică, vezi bine, consonanţa, pauză de publicitate, băieţi, ştergeţi-vă pe dinţi, o voce feminină, autoritară, hârâită, n-o recunoaşte, au oaspeţi, pesemne, îşi asumă benevol rolul de bulibaşă, nu vă mişcaţi - o să vă cadă coaiele!, îi ia la mişto pe cei ce se învârt în jurul hârbului de casetofon, hai să vă cânt eu, îşi drege glasul, chiuie, îi iese un behăit, ia auzi‑i, un cor de chiote şi din nou muzică, se vor zbânţui şi mai avan, în încercarea de a-şi depăşi propria condiţie împing scamatoria până acolo încât încep a se imita unul pe altul, s-o mai jucăm şi pe asta, al dracului muiere, cel cu faţa cr`mpoţită se retrage, femeile par mai înfocate, o altă mutră scofâlcită sare pur şi simplu de pe un picior pe altul, nu ţine tactul, flutură însufleţit braţele, exerciţii de electrocutare, e periculos să te afli în preajma lui, lelea care poartă ochelari şi-i scoate, e întuneric şi nici nu are multe de văzut, cercul s-a deformat, fiecare se zghihuie acolo unde l-a prins momentul, sorbeşte câteva înghiţituri din ceaşca de cafea şi o scapă jos, e la a treia ceaşcă spartă în seara aceasta, se apleacă, strânge cioburile, le aruncă la coş şi se bâţâie mai departe, - se vor da pe rând de-a berbeleacul, cea care nu se putea opri de la vorbă, îţi pun eu lacătul la plisc, n-ai grijă, se socoate plină de haz, cretina, ziceai că nu ai prejudecăţi, păi, uite ce pofteşte, secătura, - vrem ouă de hi-hipopotam!, în mod declarativ, de ce anume de hipopotam, că-s mai mari, să ne săturăm, are gusturi fine, de unde ştii, of!, dă ochii peste cap, îmi închipui, aflux de zevzeci, mai lasă reticenţele la o parte, obscenităţile sterile sunt deja un loc comun, să nu spui nimănui că te ia aşa pe la lingurică ori că ţi se face greaţă, acceptă comportamentul de histrion oligofrenic, altfel nu te încadrezi, nu-ţi bate capul cu subtilităţi, zgomotele denaturate îl împresoară, va dirija tot circul după cum va găsi de cuviinţă, însă pornirile lor atavice ar putea încurca până şi cele mai simple scheme, va mai avea şi un rival, tipa limbută, asta nu ţine cont de reguli, îi găsesc eu ac de cojoc, iar până una, alta, lasă-i să se mai fâţâie niţel, să se elibereze de febra de peste zi, să-şi mai vânture tabieturile, şi-amândoi ne-om tăvăli, ştiu eu lumea ce-o gândi, la tăvălit ne pricepem, locatarii de la nivelul de jos se ofuscă, îi preîntâmpină pentru ultima oară, cel cu glasul dogit şi nebărbierit de câteva zile, ameninţările ricoşează de pe carapacea lui cât un pumn, are replica pregătită, aşa îi va spune şi poliţistului, dacă va avea curajul să se arate, noi suntem oameni liberi - noi nu ne temem de nimeni, are bufeuri, gogomanul, patetismul e un produs inestimabil al civilizaţiei, primul avertisment trece neluat în seamă, la a doua lor apariţie cei de jos vor fi mai agresivi, vor înjura de mamă, chefliii vor ceda şi ei, data trecută s-au ales cu o mustrare de la sectorist, facem sonorul mai încet, nu hodorogim, şi degrabă o închidem, concesiile sunt operate în scopuri de securitate, până la următoarea lor intervenţie, au şi scuza beţiei, este solicitată de către publicul înfierbântat formaiţia Talia scroafei, matahala de lângă casetofon se bâlbâie vizibil, scremându-se să spună ceva inteligent, nu mai au răbdare să-l asculte cum molfăie cuvintele, pune-o mai iute, bă, se execută, o babă graţioasă cu puţa cam grasă, hei-hei!, intră într-o transă de voluptate imbecilă, incongruenţele sunt anihilate succesiv, frivolităţile se conjugă cu spontaneitatea lor haioasă, alcătuind o realitate cam deocheată, nu mai e nevoie de un efort anume să o adecvezi, alterând-o, pentru a părea verosimilă, e gata stropşită, asfixiată, regurgitată, o decupezi aşa integral, "nevătămată", mai reală decât ţi-ai fi putut închipui, e realitatea lor, dar în acelaşi timp e şi a ta, de vreme ce tinzi să pătrunzi acolo, fie şi cu ajutorul, unele idiosincrasii se suplinesc prin altele, o prizăritură sulemenită se înghesuie între doi bărbaţi, acoperindu-şi urechile cu mâinile, zbierăturile astea o să-mi spargă tâmplanele, ce o să-ţi spargă?, în haina lui flauşată stăpânul ţopăie ca un urs din pădure care nu a mai auzit muzică pop-trosc-dance în viaţa lui, tâmplanele, măi!, salturi precipitate, eteroclite, da ce-i asta?, chiar nu ştii, aproape stupefiată, dacă eşti "î", omul schiţează involuntar o reverenţă, ai vrut să spui - timpanele, care timfane, gafa e net ireparabilă, am zis: tâm-pla-ne, şi am încheiat-o!, complexiuni instructive, merită să-ţi scormoneşti creierii în tempo de fâţ-bâţ-văleu, iar el nici gând nu are să estompeze cumva anomaliile iminente, chiar dacă relaţia lui cu cei din coridor e pur simbolică, s-ar putea stabili între ei, pe unele segmente, un regim de complementaritate, n-o să se lase nici în ruptul capului subjugat de o plăsmuire, altfel nu va izbuti să-şi exercite rolul de diriguitor, căci de fapt el dorea să-i ţină mereu în şah, se inverseze totul, să transforme realitatea fictivă din odaie, în ficţiunea reală din coridor, şi dacă ar încerca să mai dreagă puţin lucrurile, să-i cheme în cameră, rând pe rând, şi să-i instruiască, cu apucăturile lor demente le-ar prinde bine o şedinţă de psihoterapie, vrea să tragă de hăţuri, să însăileze nişte crochiuri cât de cât simpatice, nu se lasă modelaţi, oare ce se mai întâmplă acolo, imploraţiile celor de jos sunt tratate condescendent, haida-de!, vorbă de clacă, ţipă toţi în toate părţile, nu mai mânca la căcat, ripostează cu întreg efectivul, pare-se s-au luat la pumni, i-au alungat pe cei nepoftiţi, la sindrofia precedentă bărbaţilor li s-a turnat în pahare iar femeile au fost invitate la dans, de data asta însă au căutat cearta cu lumânarea, ori poate harababura s-a stârnit din alt motiv, dar nu mai e timp pentru meditaţii, otreapa accede victorios în faza ilarităţii, panta e abruptă, aluneci fără să ştii, decibelii sunt utilizaţi la maxim, sula-n mână o ţinea şi din gura-aşa vorbea, folclor stilizat şlagăr de top, deosebit de apreciat de către melomanii înveteraţi, refrenul este cântat la bis, piciul care abia de reuşea să se agaţe de fusta mamei sale, se înroşise de atâta răcnet, şi zgheară, zgheară, sub acorduri de, - fiecare cu repertoriul său, unele dificultăţi de coordonare, spiritul lui de ordine urma să fie comunicat celor din coridor, să insinueze ceva fin, nişte clişee indispensabile, căci improvizaţiile lui treceau mai mult pe alături, se ciocneau de incapacitatea speculativă de a fi înfăţişate, să le indice limita general tolerabilă, până aici, măi, dacă nu vor respecta totemul, le strică afacerea, o să înceapă cu femeia locvace, chiombule, nu vezi pe unde calci, risipă de rafinament, nu se intimidează, să simplificăm procedura, vom trimite un hăbăuc să se dea pe lângă dânsa, să o îmboldească, să o pişte, se lasă îmboldită, pişcată, asta mai zic şi eu cooperare, ia-l mai degrabă pe găgăuţă ăsta burtos, care clipeşte des de o bucată de vreme, pa, pa, la culcare, huiduma se porneşte spre, răsare însă cel cu ulciorul, bagă-i în capul lui plin de alcool că e timpul să se rotunjească, lumea e exasperată, copiii vor să doarmă, dar cum să-i ceri să fie rezonabil când totul huruie şi se clatină în jurul lui, gata, îţi confiscăm uneltele, îi propunem să danseze, nu e amator de zgâlţâială, oferă-i o ţigară, o ţigară de import, să bată la tine la uşă, nu-i acasă, ştiu, dar poate are de fumat, am, pofteşte, te rog, ăsta s-a prins, îi apare mâna butucănoasă, apoi burta proeminentă, pieptul păros, palmierul tatuat pe umărul drept şi numele iubitei de mult uitată, încă o mişcare şi ar fi trecut hotarul, ar fi intrat pe mâinile lui, dar, ca un făcut, se stinse lumina, o explozie vehementă de instincte subversive, convenienţele sunt făcute zob, în semn de protest au început să chiuie, să le fie de bine!, ifose de zurbagiu, cineva bate darabana într-un lighean de aluminiu, praful din coridor pătrunde în odaie, i se pune pe obraji, i se bagă pe nări, se ridică din pat, deschide geamul să iasă putoarea, mirosul persistent, oare ce mai pun la cale, cât loc pentru speculaţii, ura şi angoasele vor fi date afară, jocul contrariilor se transformase într-o fleşcăraie fără claritate, - marafeturi interşanjabile, piesa cea mai în vogă este interpretată pe mai multe voci, se foiesc în sala de baie, e alături de camera lui, ţaţa dejghinată se sprijină de peretele igrasios, crăpa-ţi-ar fesele, mai vine încă unul, e turmentat şi e întuneric şi se răstoarnă cuprinzând cada de plastic din cui, şi‑l doboară şi pe celălalt mascul, fufa iese cântând, frenezii carnale, tocmai în momentul când au aprins o lumânare, exhibiţia continuă, au rămas totuşi mai puţini, cei mai înrăiţi petrecăreţi, nu toţi rezistă, hai, căraţi-vă!, dacă s-ar lăsa sugestionaţi ar avea doar de câştigat, o gospodină a deschis uşa, îşi cheamă soţul iubăreţ acasă, eu nu-s vinovat, se îndreptăţeşte, s-a ales cu un cucui în sala de baie, femeia e montată rău împotriva lui, - gelozia, va fi stigmatizat în public, nu zice nici pâs, este împins în odaie, ciorovăială, ţipete, câteva izbituri înfundate şi bărbatul revine, nu-şi luase doza pentru ziua de astăzi, încă un pahar!, era un băutor clasa-ntâi, în mintea lui nu mai încăpea decât gândul amar că-i nefericit, apăreau unele goluri în optimismul lui răvăşit, mă doare-n fund ce unelteşte ea acolo, o să-şi scoată pârleala din plin, abia acum începe socio-psiho-eroto-melodrama, îl numeşte cum îi vine la gură, injuriile îi stimulează încrederea în sine, sar în sus de bucurie, pana de curent a încetat, nevasta acceptă scrâşnind ultimul dans, motive balcanice îmbinate cu cele sud-americane, apoi ultimul pahar, atât cât încape, nici o picătură mai puţin, şi vor mai juca o periniţă, delirul oricum pare fără ieşire, e ceva foarte dificil de comunicat, şi el, aici, în cameră, reproduce ca un apucat mişcările lor smintite, e o aiureală fără scăpare, contează doar prezenţa de spirit, se pun în genunchi, se pupă, ptiu!, le curg balele de plăcere, de s-ar face şi el acolo, stai!, nu ţi-a cerut nimeni să te implici, alte dăţi îţi era greaţă, se cutremură pereţii, echilibrul universului e în primejdie, ei sunt mult mai tâmpiţi decât îţi imaginezi tu, în aceste clipe rişti să deformezi viziunile ce nu şi-au găsit în coridor un echivalent pe măsură, ofertele aleatorii vor falsifica în mod sigur perspectiva, începe să-şi dea seama că între timp vor ieşi la iveală nişte dedesubturi de-a dreptul şocante şi atunci se va instaura un climat de consternare, libertatea de a modifica acţiunea după bunul său plac nu-l mai încălzea, nu mai poate continua în acest ritm alert, s-a dus dracului sincronia, simţi o durere ascuţită în prag, nu e pentru prima oară, nici nu vrea să se gândească la cât o să mai rabde biologia sa, mă strânge grozav, nu e de glumit, se culcă pe o rână, spera că nu va ajunge să se vâre în acest viespar infect, s-ar fi putut infiltra destul de lejer, îţi fixezi masca pe chip, pui capul pe-o ureche şi intri în hora lor, sari ca un bezmetic într-un picior, baţi din palme lăsând să transpară elanul tău devorator, numai că, îi va lipsi voinţa, nu degeaba îl consideră ei un mototol, şi va fi excesiv de politicos, să nu priceapă că s-a săturat până-n gât de mitocăniile lor, şi nu-l vor asculta nici de data asta, cel mai bine e să joci până în pânzele albe, pentru mai mult confort au stins becul din coridor, răzbat câteva raze de lumină de la bucătărie, fundalul semiobscur e mai potrivit, cel care s-a pişat pe el de plăcere îşi face nestingherit numărul mai departe, stă cu pantalonii în vine, se apleacă şi le arată celorlalţi fundul, îşi pipăie într-un mod aproape lasciv fiecare fesă, o cură de masaj este recomandabilă sănătăţii dumneavoastră din toate punctele de vedere, nu vă sfiiţi, produsul e natural şi de calitate, preţuri avantajoase, spotul publicitar era însoţit de o piruetă demonstrativă, i se bălăngănea mădularul, unele amănunte scatologice nu pot fi nicidecum omise, oricât am dori noi, i se trage de la slăbiciunea de a se deda unor practici dubioase, mie-mi spui?!, am contemplat şi eu această scenă, nimeni nu s-a şifonat, dacă nu mă crezi, du-te şi vezi, întredeschide uşa, să te convingi, nu ne vor observa, cui nu-i place să nu se uite, atenţie!, doamnelor şi domnilor, onorată asistenţă, spălaţi-vă curul cu detergent ieftin şi bun şi pielea dumneavoastră va arăta întotdeauna proaspătă şi albă, cum e smântâna din paharele firmei Zer, e ghiduş, zăludul, n-ai ce zice, sună mai mult a parodie, ba nu, sună real, orice intervenţie se va dovedi inoportună, te complaci în a-ţi etala lipsa de scrupule, zău, dacă vrei să ştii, anume eu i-am afumat un picior la noadă, şi ţâfnoşii s-au indignat, să nu mă bag, că le-am dejucat reprezentaţia, că vrea să se deosebească de dânşii, ce corvoadă a mai fost, par contrariaţi, inadvertenţele o fi având şi ele vreun rost, rolul de statist nu-i convine, ar fi păcat să nu participe, să-i lase să se consume până la capăt, să-şi irosească energiile malefice de vreme ce nu şi le pot înfrâna, curiozitatea va învinge însă reticenţele, va expedia fantoma cu aerul ei încântător pe coridor, acum o să afle cu certitudine ce se petrece dincolo de uşă, nu va mai umbla cu tot felul de aproximaţii şi presupuneri obscure, trecând alternativ de la firesc la abnorm, ce mai tura-vura, pune-i la dispoziţie un gen special de eleganţă şi dexteritate ce o va face invulnerabilă în acel mediu imund, nevoia de a se uşura este acută, şi de aici încolo nici o supoziţie miraculoasă nu va mai fi de prisos, să evaluezi deviaţia, abominabilul şi să nu te laşi dezgustat, i-a insuflat celui cu one man show să sfideze deschis publicul, ceva nemaipomenit pentru gaşca lor, mă piş eu, vorbele i-au fost impuse, fireşte, să-şi "remodernizeze" programul său tradiţional, da, da, da, mă piş!, fără supărare, şi când a vrut să le arate cum îşi va îndeplini promisiunea, l-au luat pe sus şi l-au închis în WC, să se destindă, nu mai relatăm câte a avut de tras, spunem doar că smucea din mâini şi din picioare, se visa prins în tumult, icnea şi bolborosea crispat, trăiască zoaia din care am băut, din ce în ce însă mai puţin animat de propriile declaraţii, s-a înmuiat rău de tot, n-a mai rămas nici urmă din temeritatea lui de odinioară, se simte destul de comod instalat pe scaunul closetului şi singura lui dorinţă e să nu-l deranjeze nimeni, norocosul, cât aş da să fiu în locul lui, încă un hit din muzica uşoară indigenă, măscările curg şuvoi, vopseaua de pe pereţi se cojeşte, plesnind, pasiunea pentru frust e un fel de toană hiperspeculativă, onoarea dumneavoastră nu este în pericol, urechile noastre funcţionează perfect, numai noi, numai voi, unde-i paharnicul?, lumea face spume la gură, se trambalează neîncetat, fantoma e ca şi picată din cer, o vor lua drept el, să-i injecteze o uşoară nuanţă de zeflemea în glas, să corespundă prototipului, vocea primează acum, să se apropie de fiecare, învrăjbindu-i unul împotriva altuia, se strecoară între doi vecini care până în seara aceasta fuseseră certaţi, cel umflat ca un pepene gata să crape vomase pe pragul ţârului de alături şi a puţit câteva zile, împăcarea e şubredă, o să i-o întoarcă el, ia aminte, şi-i şopti celui cu fălcile late, dacă maţul ăsta sfrijit care ghiorăie pe la hopuri va scoate din el pe gură mâncarea de o săptămână încoace, se va dezumfla împrăştiindu-se ca o balegă de vacă, moale, moale, peste care, din neatenţie, a călcat un netot, burdihănosul rânjeşte aprobator, întocmai, spre mirarea celui pipernicit, desluşi o voce ce i se păru familiară, caşalotul ăsta de prăsilă, la dejun, o să-şi mănânce propria borâtură, urează-i poftă mare, jigăritul chicoti revigorat, de acord, şi se hlizeşte, împăcat cu sine, nu, nu merge, stai că schimb eu acuşi placa, să auzim ce o să mai cântaţi, sări agitat din pat şi se apropie de uşă de parcă ar fi avut intenţia să iasă, spune-i desfrânatei oxigenate care-şi ondulează fusta în falduri, ridicând-o astfel încât să i se zărească marginea chiloţilor, spune-i că bărbatul pleşuv o urmăreşte în scopuri perverse, umblă cu degetul său cârn să i-l bage, aşa s-a lăudat el, l-a luat erosul pe dinainte, fii şi tu oleacă bădăran, bravează, şi ca să-l tempereze îi agăţă de brâu un corn răsucit, unora le cresc coarnele-n frunte, iar ţie pe buric, se pipăie pe burtă, pezevenchiul, orgoliul lui pleoştit răcneşte la urechea celei ce îi turuia gura încontinuu, că o să se opărească între buci de atâta pălăvrăgeală, nu e în stare să-i strunească, un vid iremediabil, ţicneala ţine loc de amuzament iar jocurile duble nu mai constituie o performanţă, n-ar trebui să divulg, el s-a dat în spectacol pentru mai mult suspans, să nu i se aplice o interpretare voit defectuoasă, subiectul oricum pare inepuizabil, deşi starea de euforie n-o să dureze, se vor ogoi de la sine, dar faptul că degrabă se vor risipi ar fi putut fi şi meritul lui, cum ţi s-a părut petrecerea?, întrebarea de serviciu de a doua zi, şi dacă va zice că a lipsit, cel cu faţa tumefiată va confirma că au dansat "cot la cot", invocând şi alte momente ce atestau prezenţa lui la festin, nu-l fă pe deşteptu', le sugerase insistent să pună punct, apucă hotărât mânerul, încă o mişcare şi uşa s-ar fi deschis, va ieşi în coridor sub pretextul că nu mai rezistă, şi până la urmă li se va alătura lor (el, da, eu însă - nu, categoric), să-i lucreze artistic, mai spre dimineaţă, în bucătărie, cei doi vecini blazaţi, încurci ceva, băiete, nu emanau aburi de alcool şi doar o adiere acră de mucegai şi urină îi mai putea susţine bănuielile, numai că miasma era incertă, aproape insesizabilă, e prea puţin pentru a stărui şi se va lăsa păgubaş, duhoarea în cazul dat va servi drept o figură de stil, totuşi, chestia cu mirosul specific nu este o divagaţie fortuită, ştiu eu ce vorbesc, fu-u, ce o să mai pută, n-are nici o şansă să ajungă la toaletă, dar cui îi pasă de toate astea, să fim serioşi, u-uf, am rezolvat-o, aşa se simte mai în apele sale, pe loc repaus, şi mai mult nici o vorbă despre putoare şi alte delicii...
|
Iurie Bodrug
Inapoi la cuprinsul numarului