GUUAM: agenda pentru 2002

GUUAM - Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova - este o organizaţie regională, care are la bază interesul statelor de a participa la tranzitul de hidrocarburi din regiunea Mării Caspice spre Europa, inclusiv în cadrul proiectelor Uniunii Europene -TRACECA (Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia) şi INOGATE. Pentru Moldova, GUUAM este unica posibilitate de a lua parte la unul dintre cele mai de anvergură proiecte geoeconomice din Europa, care vizează conectarea pieţei europene la resursele energetice din Asia Centrală. Reuşita proiectului GUUAM ar duce la diversificarea accesului la resurse energetice pentru Moldova şi, implicit, la creşterea securităţii economice a republicii. Nu mai puţin importante sunt beneficiile economice directe de la includerea în căile de transport Asia-Caucaz-Europa, care vor aduce importante investiţii în infrastructură şi venituri din tranzit. Dezvoltarea TRACECA este considerată un factor important pentru întărirea independenţei economice şi politice a statelor GUUAM prin diminuarea dependenţei unilaterale faţă de Rusia, în achiziţionarea sau tranzitul de hidrocarburi.

GUUAM a fost institutionalizat în vara anului 2001 la Ialta, după 4 ani de cooperare informală. Structurile GUUAM sunt aproape inexistente, deocamdată; iar GUUAM rămâne foarte sensibil în continuare la evoluţiile interne din ţările membre. Pentru a încerca să facem nişte prognoze privind dezvoltarea GUUAM în 2002, e necesar să trasăm potenţialele evoluţii interne din statele-membre.

Georgia: acutizarea situaţiei din republica secesionistă Abhazia şi în Defileul Pankisi va ţine această ţară într-o permanentă încordare. În condiţiile în care suveranitatea Georgiei va fi sub semnul întrebării, autorităţile georgiene nu se vor putea concentra suficient asupra altor probleme. Relaţiile cu Rusia se vor ameliora în 2002, dar nu considerabil. Tbilisi va susţine orice iniţiave din GUUAM - politice, economice şi militare. O dată cu conectarea Georgiei la preconizata conductă de petrol Baku (Azerbaidjan) - Ceyhan (Turcia, coasta Mării Mediterane), care astfel se transformă în Baku-Tbilisi-Ceyhan, Georgia este atrasă într-un proiect alternativ la GUUAM. Acest proiect se bucură de spijinul sporit al administraţiei de la Washington şi al Turciei şi are şanse de a fi realizat intr-o perspectivă mai apropiată decât TRACECA.

Ucraina îşi va continua politica declarat proeuropeană şi va fi foarte atentă să nu deterioreze relaţiile cu Rusia. Relevante pentru evoluţia GUUAM vor fi relaţiile Ucrainei cu Occidentul, care este un susţinător al independenţei reale a Ucrainei faţă de Rusia. Relaţiile Kievului cu UE se pot deteriora, dacă alegerile parlamentare din primăvara 2002 nu vor corespunde întru totul "normelor democratice internaţionale", ceea ce este foarte probabil. Un factor care ar putea impulsiona politica Ucrainei în GUUAM va fi creşterea disensiunilor dintre Kiev şi Moscova privind tranzitul de gaze spre Europa ocolind Ucraina (prin Polonia şi Slovacia). Cu cât Rusia va supune Ucraina unor presiuni rezultate din eventualitatea construcţiei acestei conducte, cu atât Kievul se va vedea nevoit să activizeze eforturile de a avea acces direct la resurse energetice alternative, punând accent pe viitorul GUUAM şi pe relaţiile cu Turkmenistanul, care va acţiona ca aliat de facto al GUUAM, fiind şi el interesat de o ieşire directă pe piaţa europeană. Un factor ce va avea anumite repercusiuni asupra GUUAM va fi creşterea rolului Kievului în reglementarea conflictelor din Abhazia şi Transnistria. Aceasta va contribui la intensificarea cooperării militare dintre Georgia şi Ucraina, însă va menţine tensiunile moldo-ucrainene.

Uzbekistan: evoluţiile din această extremitate estică a GUUAM par sa fie destul de favorabile. Uzbekistanul va putea beneficia de un spijin consistent din partea SUA, datorită intensificării relaţiilor dintre aceste state. Trupele americane nu vor părăsi teritoriul Uzbekistanului în 2002, ceea ce va întări stabilitatea internă şi în primul rând regimul preşedintelui Karimov. Evoluţiile din Afganistan, dar şi garanţiile de securitate acordate de către SUA Uzbekistanului vor întări acest stat în rivalităţile sale regionale - în Valea Fergana şi în cele cu Kazahstanul pentru rolul de lider în regiune. Toate acestea vor garanta o implicare mai directă ca niciodată a SUA în spaţiul CSI printr-un stat-membru GUUAM. Un factor care lucrează indirect în favoarea GUUAM este că această structură poate fi concepută de către SUA drept unul din mecanismele de recompensă pentru un aliat fidel, cum s-a manifestat Uzbekistanul în operaţiunile militare din Asia Centrală.

Azerbaidjan se va afla în expectativă. Baku nu va împiedica dezvoltarea GUUAM şi va saluta toate iniţiativele pornite în cadrul GUUAM, însă nu va fi el însuşi un generator de iniţiative. Această conduită se va explica prin faptul că autorităţile azere vor miza predominant pe dezvoltarea conductei Baku-Ceyhan, considerată mai fezabilă decât TRACECA, care stă la baza GUUAM. Un alt factor ce nu favorizează activismul Azerbaidjanului în GUUAM este agenda regională dificilă, care nu permite plasarea GUUAM în topul priorităţilor Baku-ului: disputa prelungită cu Turkmenistanul privind delimitarea platoului Mării Caspice şi eforturile, întreprinse împreună cu SUA şi Turcia, de a conecta Kazahstanul la conducta Baku-Ceyhan pentru a mări eficacitatea acesteia.

Moldova îşi va păstra calitatea de membru GUUAM. Este probabilă blocarea unor iniţiative din cadrul GUUAM de către Moldova sub diverse pretexte - în special eventuale iniţiative de cooperare militară şi politică. Motivul real al unei atare conduite vor fi "relaţiile speciale" dintre Rusia şi conducerea de la Chişinău. Concomitent, beneficiile de la realizarea TRACECA nu vor fi evidente pe termen scurt sau chiar mediu, prin urmare interesele de scurtă durată vor face conducerea comunistă să nu acorde importanţa cuvenită GUUAM. Tensiunile moldo-ucrainene şi eventualitatea unui nou blocaj în reglementarea conflictului transnistrean vor diminua posibilităţile Moldovei de a se impune drept o verigă generatoare de stabilitate în tranzitul de hidrocarburi. Preconizata susţinere de către Chişinăul oficial a comuniştilor ucraineni la alegerile parlamentare din Ucraina în 2002, cu siguranţă, nu va contribui la stabilirea unor relaţii cordiale moldo-ucrainene. Comuniştii ucraineni nu vor câştiga aceste alegeri, iar forţele favorabile preşedintelui Kucima îşi vor menţine poziţiile în Rada ucraineană.

Cooperarea pe sfere dintre statele GUUAM va arăta în felul următor:

- economică:  în prim-planul cooperării economice se află resursele energetice şi proiectele de infrastructură. O atenţie deosebită se va acorda eforturilor de armonizare a standardelor în materie de transport şi tranzitare, pentru a se facilita circuitul resurselor energetice şi al mărfurilor pe teritoriul acestor state. Chiar dacă această măsură a fost preconizată pentru 2001, este improbabil că se va lua o decizie privind instituirea unei zone de liber schimb GUUAM. Realizarea unor compromisuri în legătură cu armonizarea prevederilor din domeniul economic va fi dificilă din cauza diferenţelor considerabile dintre state. Un alt impediment constă în faptul că numai Georgia şi Moldova sunt membri în Organizaţia Mondială a Comerţului, pe când celelalte trei state GUUAM nu vor adera în anul 2002 la OMC.

- politică:  în 2002 nu se va putea vorbi despre constituirea unei organizaţii internaţionale veritabile, nici a unui mecanism de consultaţii sau de integrare. GUUAM nu este o structură care ar putea servi, pe termen lung, interesele pur politice ale statelor membre. Priorităţile politice ale statelor GUUAM sunt prea diferite. Statele vor prefera rezolvarea intereselor lor în afara structurii regionale GUUAM. Moldova şi Ucraina, care îşi declară dorinţa de a se integra în structurile europene, vor prefera să poarte un dialog bilateral cu UE (Moldova mai are posibilitatea sa o facă şi în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est). Acelaşi lucru îl putem afirma şi în privinţa relaţiilor dintre statele-membre GUUAM şi Federaţia Rusă. Acestea vor fi mai curând bilaterale sau multilaterale în cadrul CSI, decât nişte relaţii GUUAM-Rusia.

- militară şi de securitate:  în 2002 nu se vor dezvolta relaţii militare multilaterale în cadrul GUUAM. Moldova, stat neutru, se va opune oricăror încercări de a se lansa o dimensiune militară sau de securitate în GUUAM, cum ar fi crearea unor trupe de pacificare sau constituirea unui centru antitero GUUAM (ambele probleme au fost abordate anterior). În schimb relaţiile militare pe axa Ucraina-Georgia-Uzbekistan se vor dezvolta. Se va observa o cooperare militară dintre statele GUUAM în cadrul programului NATO Parteneriat pentru Pace. Un alt factor demn de luat în seamă este dialogul în probleme de securitate dintre UE şi Ucraina, şi participarea eventuală a Kievului la Forţa de Reacţie Rapidă, realizată în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare, declarată operabilă la summit-ul UE de la Laeken în decembrie 2001. Nu este exclusă o apropiere în sfera militară şi de securitate dintre statele GUUAM şi Acordul privind Securitatea Colectivă CSI (Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan). Totuşi este necesar să menţionăm că realizarea obiectivelor economice ale GUUAM nu se poate imagina fără o cooperare în problemele de securitate dintre statele membre - fie bilaterală, fie în cadrul GUUAM, fie în cadrul unor foruri europene sau euro-atlantice. Existenţa unor coridoare de transport strategice necesită în mod obligatoriu nişte mecanisme viabile de menţinere a securităţii acestora, în special dacă este vorba de ţări care nu îşi controlează integral teritoriul. Prin urmare, teza invocată cu obstinaţie de către autorităţile de la Chişinău, că Moldova participă numai la proiectele economice ale GUUAM şi nu va admite apariţia unei dimensiuni de securitate în GUUAM, nu face decât să reducă din credibilitatea RM. Menţionăm că cooperarea în sfera securităţii  (nu a apărării) nu afectează statutul de neutralitate al republicii; cu atât mai mult cu cât această cooperare poate fi realizată şi în cadrul unor organisme mai largi, la care participă Moldova - OSCE, Parteneriatul pentru Pace, CSI etc.

- umanitară:  este destul de interesant faptul ca GUUAM capătă şi o anumită dimensiune umanitară. Această sferă este aproape inexistentă pe agenda guvernelor, însă anumite iniţiative de dialog între structuri ale societăţii civile ar putea fi susţinute de către Occident. În anii 2000-2001 au avut loc o serie de astfel de întrevederi între ONG-uri. Totuşi acest domeniu nu va cunoaşte o dezvoltare notabilă.

Factori de influenţă externi asupra dezvoltării GUUAM:

- SUA - (a) Un factor pozitiv este prezenţa politică şi militară a Americii în Uzbekistan, ceea ce se va resimţi nu doar în Asia Centrală, ci şi în Caucaz, şi în fond duce la întărirea uneia dintre verigile instabile ale GUUAM.  SUA a depăşit dilema administraţiei Clinton în această regiune, legată de conflictul între interesele geopolitice şi promovarea drepturilor omului. Implicarea militară în Afganistan; relaţiile îngheţate cu Iranul; problemele interne din Pakistan şi Arabia Saudită transformă Asia Centrală în regiunea-cheie pentru exercitarea influenţei americane asupra Afganistanului şi asupra regiunii Mării Caspice (regiune nu mai puţin importantă pentru Occident decât Afganistanul). În acest context, administraţia Bush este interesată primordial în "pro-occidentalismul" regimurilor de aici, şi abia apoi de performanţele lor în sfera drepturilor omului. (b) Asistenţa financiară prevăzută în bugetul SUA pentru "întărirea independenţei şi suveranităţii teritoriale" ale statelor GUUAM în 2002 se cifrează la $37 mln. Totodată SUA deţin şi alte posibilităţi de încurajare pe termen lung a statelor GUUAM: conectarea Georgiei la conducta Baku - Ceyhan, care astfel s-ar transforma în Baku - Tbilisi/Supsa - Ceyhan; opoziţia faţă de construcţia unor conducte Nord-Sud (Rusia-Iran) în zona Mării Caspice; acţiunea de lobby în Kazahstan pentru ca acesta să transporte mai mult petrol prin Baku - Ceyhan, şi nu prin conducta Tenghiz (Kazahstan) - Novorosiisk (Rusia). Apropo, posibilităţile acestei ultime rute sunt destul de limitate, dat fiind faptul că petrolul din Novorosiisk este transportat pe mare prin Bosfor şi Dardanele, iar Turcia limitează constant accesul tancurilor cu petrol prin strâmtori, din raţiuni ecologice, dar şi pentru a redirecţiona fluxul de petrol spre Baku-Ceyhan. Printre proiectele de tranzit discutate, nu este exclusă transportarea petrolului pe mare de la Novorosiisk la Constanţa (România), de unde acesta ar lua calea Europei.

- În toamna anului 2002 la Praga se va lua o decizie în privinţa extinderii NATO. Acceptarea sau neacceptarea României şi Bulgariei în NATO va avea anumite repercusiuni asupra GUUAM. Dacă aceste state (în primul rând România) sunt acceptate, aceasta va deveni un important factor de "power-projection" asupra Moldovei, Ucrainei şi Georgiei. Zonele separatiste Abhazia şi Transnistria vor fi luate în vizorul direct al NATO. Alianţa nu va fi cointeresată în păstrarea unor surse de instabilitate în proximitatea hotarelor sale. Dacă România şi Bulgaria nu sunt admise în NATO la Praga, guvernele acestor ţări şi-ar putea revedea anumite accente ale politicii externe în sensul unei orientări geoeconomice mai consistente spre Est, cu atât mai mult cu cât UE a refuzat la Laeken să includă măcar teoretic aceste state în primul val al extinderii Uniunii. Oricare ar fi rezultatele de la Praga, România şi Bulgaria vor avea un rol mult mai activ în jocurile legate de GUUAM/TRACECA după 2002.

- Rusia este principalul perdant economic şi politic de pe urma transformrii GUUAM într-un organism efectiv. Însă o anumită apropiere dintre GUUAM şi Rusia va avea loc - aceasta se va întâmpla atât din cauza diminuării intransigenţei Moscovei faţă de GUUAM, cât şi în contextul apropierii ruso-occidentale. Noua agendă a relaţiilor GUUAM-Rusia se va axa mai curând pe căutarea posibilităţilor de cooperare, decât pe boicotarea reciprocă. În ultimii doi ani Rusia a realizat faptul că nu poate şi nu este cointeresată să menţină monopolul asupra transporturilor de hidrocarburi din Marea Caspică spre Europa - nici politic, nici economic. Politic, Rusia nu poate juca împotriva tuturor actorilor prezenţi în bazinul Caspic - Iran, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Turcia, SUA, UE, China etc. Economic, Rusia nu poate asigura transportul întregului flux de hidrocarburi din regiunea caspică, şi chiar construcţia unor noi conducte prin Rusia nu va rezolva problema. Rusia va continua să utilizeze pârghiile economice - restructurarea datoriilor şi posibilitatea de a manevra preţurile la hidrocarburi -  pentru a face statele GUUAM mai receptive la doleanţele sale. O importantă pârghie politică rămân regiunile separatiste din Georgia şi Moldova. Totuşi Rusia nu este cointeresată în escaladarea tensiunilor, şi se pare că a renunţat la politica anterioară de menţinere a unei "instabilităţi controlate" în statele CSI, în numele unor interese pe termen lung în relaţiile cu Occidentul. În 2002 unele companii ruseşti şi-ar putea anunţa interesul de a participa financiar la anumite proiecte GUUAM, preferând să ia parte la procesul de adoptare a deciziilor pentru a obţine profituri. În cazul realizării TRACECA, prezenţa rusă în GUUAM va fi esenţială datorită implicării semnificative a companiilor ruseşti pe pieţele energetice ale statelor GUUAM. Câteva exemple: 4 din cele 6 rafinării din Ucraina aparţin companiilor ruseşti, guvernul Moscovei şi-a anunţat interesul pentru participarea la construcţia terminalului Giurgiuleşti, ca să nu mai amintim ponderea Lukoil pe piaţa produselor petroliere din Moldova, sau situaţia cu Moldova-Gaz. Prezenţa capitalului rusesc în GUUAM va avea un efect ambiguu: ea va duce la o anumită convergenţă de interese şi la o atenuare a rivalităţii, pentru că Rusia va deveni cointeresată (până la o anumită limită) în dezvoltarea GUUAM, însă posibilităţile sporite ale Rusiei de a influenţa evoluţia GUUAM din interior pot afecta şi interesele statelor membre.

Perspective imediate

La sfârşitul anului 2002, GUUAM nu va arăta cu mult mai diferit decât GUUAM-ul anului 2001. Totuşi în această perioadă de timp poate începe valorificarea acelei baze de cooperare care a fost edificată în anii precedenţi. Se va accentua dimensiunea economică a cooperării, în special în privinţa infrastructurii. Problemele politice şi militare vor fi reglate pe alte căi decât cele ale organizaţiei GUUAM.