Cu România, e alta poveste

Studiul România: La fundul grămezii, semnat de Tony Judt, profesor de studii europene la New York University, şi publicat în România literară nr. 44 din 7 noiembrie 2001, relevă, în pofida unor mici inexactităţi, dar care la sigur nu vor aduce prejudicii procesului de aderare a României la UE şi NATO, o cunoaştere profundă şi globală a problemelor cu care se confruntă atât România, cât şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Acest studiu te poate face să reacţionezi oricum: să te revolţi, să te amuzi, să-ţi fie ruşine, oroare, dar numai indiferent nu te poate lăsa.

Pentru intelectualii din Basarabia Tony Judt nu este un nume total necunoscut. Acum câteva luni l-am avut ca oaspete la Chişinău. Însoţit de scriitorul timişorean Mircea Mihăieş, ilustrul profesor newyorkez şi-a lansat la Biblioteca Naţională două cărţi: Europa iluziilor şi Povara responsabilităţii. Blum. Camus, Aron şi secolul XX francez, ambele editate de Editura Polirom din Iaşi, condusă de Silviu Lupescu, prezent şi el la întâlnire. Dialogul care l-a purtat cu acest prilej Tony Judt cu auditorul ne-a scos în evidenţă o personalitate deschisă, nonconformistă, pe-alocuri caustică, dar obiectivă. Subiectele aduse în discuţie au fost tratate nuanţat, pe puncte şi subpuncte, încât ţi se crea impresia că profesorul, pus la curent în urma unei "scurgeri de informaţii", cunoştea din timp registrul tematic al întrebărilor pe care basarabenii aveau să i le adreseze.

Unul dintre subiecte a vizat bineînţeles şi problema reunirii Basarabiei cu România - una din obsesiile locului. Autorul Europei iluziilor a enumerat trei aspecte care, în opinia sa, ar putea sta la baza refacerii unităţii teritoriale a statului român: 1. În ce măsură unirea Basarabiei cu România poate destabiliza situaţia geopolitică din zonă? 2. Care este părerea vecinilor cu privire la acest act? şi 3. În ce măsură sunt pregătiţi românii de pe ambele maluri ale Prutului să realizeze acest deziderat? Tony Judt a ţinut să accentueze că punctul trei este cel mai important. Iar exemplul Germaniei e foarte concludent în acest sens. Nici imperiul sovietic, care la acea vreme încă nu sucombase, nici marile probleme economice şi financiare care se anunţau şi care trebuiau depăşite, n-au zădărnicit unirea nemţilor, visul lor de a trăi într-o singură ţară. Oare noi, românii, suntem pregătiţi pentru a le urma exemplul? Cu România, e altă poveste.

România: La fundul grămezii a stârnit reacţii vehemente mai ales în tabăra naţionaliştilor de meserie, cei care, în ultimii şaizeci de ani, prestează pentru poporul român servicii de patriotism. Cei care au tot interesul de a se preface că nu înţeleg ce mutaţii social-politice se produc după '89 pe bătrânul continent şi în întreaga lume. Totuşi, trebuie consemnate şi criticile ponderate, la obiect, ale unor intelectuali români respectabili, în revistele "22" şi "Observator cultural". Pentru românii obişnuiţi, din Ţară sau de aiurea, acest studiu vine ca o picătură ce e pe cale să umple paharul deziluziilor şi al aşteptărilor trădate. Asemeni lui Tony Judt, fiecare român ar trebui să se întrebe o dată în plus: De ce ar fi România diferită? De ce cu România, e altă poveste? De ce România este la fundul grămezii?

Probabil, ne-am fi simţit un pic altfel dacă acest studiu ar fi fost scris de un român. Dar un profesor străin are o altă credibilitate. Noi nu am avut curajul să ne facem un asemenea examen. Unora li s-a părut că studiul lui Tony Judt a fost scris pe un ton puţin zeflemitor. Poate că aşa şi este. Dar de ce ar trebui să ne supere pe noi acest lucru, când zeflemeaua şi băşcălia sunt în întreg spaţiul românesc la ele acasă. Sunt elementul în care unii se simt cel mai bine.

Ce se întâmplă cu românii? De ce suntem la fundul grămezii?

A fost România în ultimele decenii mai defavorizată decât celelalte ţări comuniste? Nu. Ne-o spune chiar T.Judt: "România a fost prima ţară a pactului de la Varşovia care a intrat în GATT (1971), avea relaţii cu Banca Mondială şi FMI (1972), a primit cea dintâi facilităţile Comunităţii Europene pentru comerţ (1973) şi statutul american al ţării celei mai favorizate (1975)". Cu alte cuvinte, a avut o susţinere majoră din partea Occidentului şi, lucrul cel mai important, nu a avut, de la un punct încolo, armată străină pe teritoriul său. Şi-atunci, de ce astăzi România este la fundul grămezii? Răspunsul îl găsim tot la Tony Judt: "În toate societăţile postcomuniste, o parte din membrii fostei nomenclaturi a reuşit să recâştige poziţii influente. În România, revenirea s-a produs cu mult mai mare uşurinţă decât în alte ţări (sublinierea mea - N.S.)." Şi acest lucru se întâmplă într-o ţară care şi-a redobândit libertatea plătind un preţ atât de mare - peste o mie de vieţi omeneşti! Şi mai departe: "Eforturile de înfiinţare în România a unui organism similar "Comisiei Gauck" (însărcinată cu studierea arhivelor Stasi în Germania Răsăriteană), care să cerceteze activităţile fostei Securităţi, s-au lovit de obstrucţii şi opoziţie de la cele mai înalte nivele". Asta era! Cu România, e altă poveste.

Obiectivele stringente ale guvernanţilor români n-ar trebui să fie UE şi NATO, privite ca un scop în sine, ci poporul român, readucerea lui în normalitate. Să nu căutăm Europa în altă parte, ea trebuie căutată în noi înşine. Nu UE şi NATO ne vor urgenta reformele economice şi ne vor îmbunătăţi imaginea în ochii investitorilor şi a lumii în general. Ci felul cum vom şti să ne schimbăm ţara. Ne vor ajuta eradicarea corupţiei şi economiei subterane, guvernanţii consecvenţi şi cinstiţi, funcţionarii conştienţi, drumurile asfaltate, străzile curate, o populaţie civilizată şi culturalizată ş.a.m.d. În această ordine de idei, mă întreb: cum s-ar derula în România reformele economice şi social-culturale dacă aceste organisme internaţionale nu ar exista?

Vorbim de România şi ne legăm speranţele de evoluţia şi viitorul ei, pentru că în Republica Moldova situaţia este mult mai deplorabilă. Basarabia reprezintă un coşmar, o catastrofă girată de guvernanţi incompetenţi, având însă o aroganţă dusă până la paroxism. Prin comportamentul lor duplicitar şi iresponsabil, ei vor izola pentru multă vreme această palmă de pământ de restul civilizaţiei. Lipsa interesului pentru Republica Moldova din partea unor politologi de talia lui Tony Judt ne arată ce loc ocupă Basarabia pe harta lumii.

Cu toate criticile lui Tony Judt, să sperăm că semnele bune pe care le înregistrează România în ultimul an vor fi confirmate în perioada imediat urmãtoare prin acþiuni mult mai decise pe calea reformelor. ªi atunci poate zeflemeaua din studiul lui Tony Judt... se va topi. Iar sintagma "Cu România, e altă poveste", se va transforma cu siguranţă în: "România e în rând cu lumea".

1