Travestiţii

Un fapt, înscriindu-se parcă în normalitate (Republica Moldova, ţara tuturor posibilităţilor, ce vreţi!), mă îngrijorează de câţiva ani buni şi, sunt convins, îi dezolează pe mulţi concetăţeni de-ai noştri. Este vorba despre apariţia unei noi categorii de oameni, pe care - dacă ar trebui să poarte un nume - aş numi-o travestiţii. O dată cu declanşarea în Basarabia a luptei de emancipare naţională, o dată cu zdruncinarea din temelii a imperiului totalitar, aceşti deghizaţi au cariat întreaga societate.
Cine i-a născocit? Răspuns: imperiul sovietic, pe post de spărgători de grevă. Fiind instruiţi de kgb (astăzi nimeni nu mai pune la îndoială acest fapt), ei trebuiau să tempereze, să zădărnicească aspiraţiile basarabenilor de a-şi regăsi identitatea naţională şi spirituală pusă la index în perioada postbelică.
Cine au fost (şi sunt) ei? Răspuns: cei mai fideli slujitori ai sistemului totalitar (astăzi, CSI-ist), protagoniştii de ieri ai criticii realist-socialiste, învestiţi cu autoritate inchizitorială, funcţionari pedanţi ai lit-ului (cenzurii). Ei supravegheau până la ultima virgulă tot ce se scria în Basarabia. Tot ce se gândea. Tăiau cărţi din planurile editurilor sau, şi mai rău, trimiteau tiraje la topit. "Întocmeau" ierarhiile valorice ale literaturii sovietice moldoveneşti. Dădeau lauri celor care se prostituau politic. Ei deformau limba română şi-i falsificau originea. Se luau "de piept", ca nişte voinici din poveste, cu "falsificatorii burghezi" din Occident, când aceştia din urmă ne atenţionau asupra genocidului spiritual, naţional şi lingvistic care se derula în rssm.
Apoi, la un moment dat, când patria lor (şiroká strana) s-a văzut în pericol, au adoptat o nouă, subtilă strategie. Au trecut, cu arme şi bagaje, la mişcarea naţională care lua amploare. Uşor de tot. Prin semnarea unui articol de presă filoromân sau, mai simplu, cu două-trei speech-uri mai înfierbântate, făcând astfel o "piruetă" ameţitoare de (!) 380ş faţă de linia dreaptă a concepţiilor lor de o viaţă, sau printr-o abia schiţată mea culpa. Iar intelectualii, inclusiv scriitorii, s-au făcut a nu le observa ipocrizia, luându-le "strategica regrupare" ca pe ceva firesc, ca pe o autentică "schimbare la faţă". Li s-au "uitat" biografiile imorale, pe-alocuri pătate de sânge. Li s-au trimis urgent tunicile la curăţat şi au fost înregimentaţi în rândul oamenilor de bine. Încet-încet, au fost din nou incluşi în diferite jurii, comisii, delegaţii, onoraţi cu premii, medalii şi sporuri la pensii pentru "merite deosebite" în activitatea culturalã naþionalã ºamd. ªi, aºa cum ºtim, destui dintre travestiþi s-au strecurat, cu multã abilitate, în posturile-cheie ale  tânãrului stat independent RM...
Să nu creadă cineva că-mi sunt străine sentimente precum toleranţa, iertarea ş.a. Că aş fi împotriva concilierii naţionale. Nu. Dar această tratare mioritică a unor realităţi dure dintr-o societate posttotalitară, unde nu există delimitări clare între nou şi vechi, între adevăr şi minciună, mi se pare greşită şi foarte dăunătoare. O asemenea neglijenţă, ne-am convins deja cu prisosinţă în ultimul timp, are consecinţe dintre cele mai dramatice. Exemple? Aceşti politruci ajunşi, unii dintre ei, în fruntea mişcării naţionale, au dezbinat-o şi au distrus-o din interior, folosind un bogat arsenal de specialitate: declaraţii extremiste (cu funcţie provocatoare), combinaţii de culise, atitudini duplicitare în situaţii de criză, calomnierea metodică a aliaţilor "naturali", manevre financiare dubioase. "Graţie" activităţii lor neobosite, speranţele noastre de mai bine de zece ani, astăzi, sunt "trecute" la capitolul iluzii pierdute. Ne-am trezit ferecaţi într-un cerc vicios, într-un labirint aparent fără ieşire. Tot "liderii" partidelor de dreapta, travestiţii, după eşecul electoral din 25 februarie, în loc să demisioneze sau cel puţin să-şi ceară iertare de la electorat pentru că au falimentat în Basarabia ideea de democraţie şi de partid de dreapta, ei - culmea! - o fac pe ţaţa supărată. O comportare laşă şi vulgară, un gest străin societăţilor democratice. (Ca fapt divers: în Marea Britanie, în urma eşecului din cadrul recentelor alegeri, liderul Partidului Conservator şi Unionist şi-a dat demisia, deşi partidul său deţinea în parlament aproape patruzeci la sută din mandate!)
Atâta timp cât nu va exista în Basarabia o Lege a lustraţiei (evident, o utopie!), atâta timp cât cei care aspiră la funcţii înalte în stat nu vor fi trecuţi prin filtrul unei selecţii riguroase în sensul competenţei profesionale şi al adecvării morale, nu vom avea o societate sănătoasă, nu vom fi luaţi în serios de comunitatea internaţională.

P.S. Mai zilele trecute (un alt exemplu la cele spuse mai sus!) săptămânalul de limbă rusă Vremea, ziar de orientare pro-CSI, pro-Rusia (apare la Chişinău), ne informa (fapt care a stupefiat lumea bună de la noi) că prima soprană a Basarabiei, Maria Bieşu, a susţinut un concert la Tiraspol, în faţa conducerii separatiste, alegându-se chiar cu o distincţie din partea tov. Igor Smirnov. Încântată de primirea ce i s-a făcut la reşedinţa căzăcească, de cupa de şampanie ciocnită, Maria Bieşu i-a mulţumit în limba rusă şi l-a invitat pe distinsul impostor transnistrean la Chişinău, la Festivalul "Invită Maria Bieşu".
Cu riscul de a fi acuzat de exces de patetism, mă întreb: cum e să cânţi şi să dansezi pe mormintele basarabenilor căzuţi în războiul din 1992 de pe Nistru?

1