Pricepi, Pixi?

motto:
"Am venissă Tntreb,// kestiile astea privite/ dintrun unghi special sau ceva,
sn cumva do frumuseţe/ tulburatoare?"

Npri mu rnd tre s spun k nu maşteptam laşa tscheva. PregateşTT Pixi: o carte cuadevă XXX-traordinară, o krT ce T lasă mut.

Fără exagerare, Deadevă de acest Caius Dobrescu, omu f. mare de statu, degrabă vărsătoriu de sânge şi.. este până acum cea mai serioasă carte experimentală din toate timpurile. E un experiment ce se aseamănă cu una dintre cele mai sofisticate arme ninziene, cu lame deschise în toate părţile, ca un arici-eu poetic supărat pe iubita eului poetic. Deadevă e un experiment ce combină în special două trăsături oximoronice. Caius Dobrescu exploatează cu aceeaşi insistenţă oralitatea (mai ales limbajul vorbit în Ardeal) şi limbajul scris, combinaţie cu adevărat revoluţionară, ceea ce îl face pe cititorul de elită, care chiar ştie, să exclame: Aşa ceva n-am mai văzut.

Înţelegi, Pixi, 99,9% din poeziile lui din Deadevă se bazează pe psihologie, în special pe psihologia noastră, a oamenilor de rând, de pe stradă, a oamenilor de bună credinţă, Pixi, pe talpa ţării, ca-n "După c lau impuscappe Ytzak Rabin", unde fotografia de pe ultima copertă prinde două caractere, două tipuri psi, în I rând cel al gagicii "caren/treabă de Piaţa Unirii are/ 1 mutră dubioasă şi/ se uită la mine". Până aici eul poetic, cel de-al doilea caracter, pare mai psihanalizabil. El e bănuitor pe cineva doar pentru că i se pare că celălalt e oarecum altfel, mai ciudat, suspect, ca şi "Metroun (care) se mişcan /CD tot". Însă rândul următor întoarce totul din punct de vedere psihanalitic. "Coboară/prea rpd - nu la Unirii", acţiune ce aduce în poem această situaţie fără nici o logică, ce, colac peste pupăză, se întâmplă, după cum vedem din titlu, tocmai după ce în celălalt capăt al pământului l-au împuşcat pe "Ytzak Rabin". Într-adevăr, "T poţi/ gndi la orice". "Suppă/ mânt te poţi/ întâlni cu oritschine". Tocmai de aici, din alianţa literaturii cu psihologia, rezultă şi această tentă politică, o nebunie socială mai la limită, mai de cartier decât în "Dragi tovarăşi un discurs de Nicolae Ceauşescu, AllenGinsberg & Janis Jopplin sau Recviem pentru anii '60", îţi aminteşti, Pixi?

Oralitatea susţinută de psih-ul din cerebelul personajelor lui Dobrescu - îndrăznesc să susţin că nu chiar în totalitate inventate, ci culese sau pr& simplu observate -, e aproape incredibil de egzact ilustrată prin ortografiere. În I rând, e intens utilizat principiul fonetic: câte sunete atâtea litere, combinat (ce idee!) cu principiile ortografice ale altor limbi (germană, engleză, cehă, franceză...). Ce mai! Kestii de Dostoievski, Pixi, T doare mintea şi kazi p jos d râs (dncndncnd).

Textele lui Caius Dobrescu prind o obsesie, fireşte neobişnuită şi complicată, cum ar fi curiozitatea şi insistenţa din "Alea erau vaci", unde personajul-eu poetic merge spre "Bucuccun tp cu masina lui" în care era şi un "tip careavea 1 tricou" cu vaci, dar "numa după ča/ cobo miam dasseama/ că alea erau vaci". Altele - o stare, ca-n "Fosferici" (de la şi-am fost fericit), unde protagonistul se îmbracă aiurea şi toată lumea "să prăpă d râs", dar el nu-i ia în seamă, "Aşa cam plecaşşam fosfericit/ toată ziua". În poemul ce dă (sau ia) numele cărţii, "Deadevă", Caius Dobrescu aduce în discuţie firescul, naturalul, reprezentat de proletarul ("Numi placeţi deloc, da deloc!") care duce într-o mână o damigeană murdară, iar cu cealaltă se scarpină la "kestia aia" (Caius Dobrescu îi zice altfel, dar nu putem să reproducem aşa ceva în revista noastră, fiindcă noi ne respectăm cititorii şi chiar îi iubim pe unii, mai ales pe cei de la noi din sat, iată de ce n-am să mai citez din acest poem burghez şi, în general, "rău", care, fie vorba între noi (doi), îmi place f.f. mult. nu stь d c). Majoritatea poeziilor din "Deadevă" sunt de context. O parte sunt interesante tocmai pentru că-s scrise de Caius Dobrescu, care..., şi care..., şi care..., aşa cum e chiar primul poem al cărţii, "PISIMA", în care Pisi l-a tuns ("Pisima tuns...") aşa de rău încât "cnd mă vad tipii d la/ VW să leşine şi săl/ iubeaxă şi mai tare pe Pleşu/ fiindcă dă burse/ la toţi oamenii" (celora care nu ştiu cine e Caius Dobrescu , cine e Andrei Pleşu, ce e New Europe şi ce burse au "studenţii" Noii Europe le vine destul de greu să guste această poezie, oricum f. interesantă).

Alt tip de poeme de atmosferă, de context sunt cele care conţin această situaţie caiusdobresciană în interiorul textului. Acum nu mai e nevoie de cunoaşterea biografiei autorului, a atmosferei şi a evenimentelor contemporane, aceste texte fiind de sine stătătoare 100%. "Ce ciudate/ Simţi cnd/ Compătimeşti p cineva cu/ Apă călduţăn/ Gură". Şi citeşti poezii de-ale lui Caius. "Vroia să spună (...) că/ 1 bărbat/ dintro civilizaţie străveke,/ atunci când stă - el/ NU SE/ odihneşte". "Poetul e un senior, iar omu d rând 1 porc". "Nkid okii şi mă/ Gândesc la Tine. Îi deskid rpd". "Nu cumva şi Tu, cnd T/ uiţi la mine, ai/ egzact aceeaşi senzaţie?" Prfkt!

Ştii, Pixi, Caius Dobrescu dăruieşte literaturii române o carte f. importantă, f. avangardistă, f. experimentală şi hiperrealistă, care la nivel de limbaj depăşeşte chiar şi "Levantul" lui Mircea Cărtărescu.

Pixi t bex, Pixi t bex, Pixi t bex, Pixi t bex, Pixi t bex

1