Îmblânzirea "piticului"

Campania electorală din acest an mi-a adus aminte de nuvela satirică "Piticul" a scriitorului suedez Per Lagerkvist. Piticului îi convine să creadă că toţi oamenii sunt făuriţi după chipul şi asemănarea sa: "toţi sunt diformi, numai că nu se vede". În felul acesta îi poate calomnia, discredita şi urî pe toţi, fără a-şi face scrupule. Toţi sunt răi, iar dacă noi conştientizăm acest lucru, înseamnă că suntem mai buni, credeau liderii şi fanii partidelor de pe întreg eşichierul politic basarabean, atât de drastic fisurat după încheierea scrutinului.

"Libertatea este făcută pentru a mă inventa pe mine însumi şi a-mi da mie ceea ce eu îmi cer", spunea Jean-Paul Sartre. Puţină libertate parcă am avea, numai că basarabeanul nu prea ştie cum s-o descifreze, cum s-o facă "producătoare" de bunuri, cum să se reinventeze pe sine însuşi. El încă nu s-a hotărât cine să devină şi ca nu cumva acel cineva să deranjeze, să umbrească relaţiile seculare de prietenie cu vecinii. El mai trăieşte, graţie firii sale mioritic-conservatoare, în tiparele procustiene şi vetuste ale "omului nou", omul care ţine doar de idealurile colective, de hurtă, care nu are nevoie să gândească de sine stătător, pentru că alţii gândesc pentru el şi cu toţii "luptă pe viaţă şi pe moarte" pentru "prosperarea cauzei leniniste".

Românul basarabean, vorbind eufemistic, nu prea are timp, iar de cele mai multe ori, nu vrea şi nici nu prea dispune (după cincizeci de ani petrecuţi în saloanele de terapie intensivă, acum este imun la orice "virus" de personalitate) de pregătirea necesară pentru a analiza "la rece", pentru a "cerne" prin minte circumstanţele prin care îi este dat să treacă. Iar cei care ar trebui s-o facă în intervalul dintre campaniile electorale, nici ei nu prea au timp. Ei abia de reuşesc să-şi ridice o (citeşte: două-trei) căsuţă(e) cu trei-patru etaje, să agonisească pentru o rablă de jeep şi alte bunuri de primă necesitate. Sunt prea ocupaţi cu alte activităţi mai profitoonorabile. Contactele dintre aşa-zisele elite politice şi păturile de mijloc şi cele de jos abia de sunt sesizabile, dacă între timp n-or fi dispărut cu totul. Astăzi basarabeanul este precum un jucător de noroc. Ştie doar atât: să arunce zarul, adică votul său, şi trăieşte cu gândul la marele câştig, adică să trăiască mai bine, să acapareze un mic confort. Iar acest lucru nu vrea să se întâmple. Peste patru ani zarul va fi aruncat într-o altă direcţie. Iar şi iar. Se ştie doar: pentru a ieşi dintr-o stare deplorabilă, trebuie mai întâi să cunoşti cauzele adevărate ale situaţiei în care te-ai pomenit.

Neinventându-se încă pe sine însuşi, basarabeanul poate fi uşor manipulat. El le ia pe toate de bune. Inamicii noştri ne-au studiat, au pătruns până în adâncurile fiinţei noastre. Ei ne cunosc calităţile, dar mai ales carenţele. "Capul plecat sabia nu-l taie", "Mielul blând suge la două oi", "Din două rele, am ales răul mai mic", "Mintea românului cea de pe urmă", "Ce bine era când era rău", "Asta-i situaţia!" ş.a. sunt doar câteva dintre "justificările" care îi dau ghes omului nostru în puţinele sale clipe de "război interior".

Rezultatele catastrofale ale scrutinului din 25 februarie a.c. te fac să remarci cu stupefacţie că basarabeanul are un "talent" extraordinar de a nu dori să însuşească marile adevăruri ale vieţii. Uimitor de uşor i s-a putut şterge cu buretele minciunii toată istoria, toate suferinţele prin care i-a fost dat să treacă de la 28 iunie '40 încoace: deportări, colectivizare forţată, foamete "programată", închiderea bisericilor, condiţia de a trăi în minciună, cu căluşul în gură ş.a. Iar lucrul cel mai trist este că i s-a confiscat identitatea adevărată, pe c`nd cea nouă, "prescrisă" de Stalin, marele vraci al popoarelor, nu l-a făcut pe moldovean mai fericit în marea uniune de noroade slobode. Ba din contra. Eroii celor mai năstruşnice, mai absurde bancuri erau ciukcii şi moldovenii.

Ai putea să nu înţelegi ce înseamnă partid de dreapta, partid de stânga, să nu pătrunzi în doctrinele şi programele acestora. Sau să-ţi dai seama în ce măsură şi le respectă. Dar să nu înţelegi, ajuns la 60-70 de ani, cine îţi este duşman, din cauza cui ai suferit, ţi-ai ratat viaţa, ţi-ai pierdut prin siberii fiinţele dragi, cine ţi-a pângărit credinţa şi lăcaşurile sfinte, din cauza cui ai ajuns la statutul de "ţară în curs de dezvoltare", din lumea a treia, mi se pare o absurditate totală.

"Libertatea este făcută pentru a mă inventa pe mine însumi şi a-mi da mie ceea ce eu îmi cer". Istoria ne-a oferit câteva şanse de a ne inventa, iar noi de fiecare dată le-am ratat. Ne va mai oferi şi altele?!

1