Despre Radu Andriescu şi alţii... (2)

Taj, dragă Taj, este cartea lui Radu Andriescu o carte despre prietenie? "Am scris despre prieteni, când am redescoperit valorile prieteniei" - aşa îşi începe Radu Andriescu cartea, care răspunde din titlu la această întrebare, la care ajungi abia după ce termini de citit ultimul poem (cu condiţia să fi citit la rând): Eu şi câţiva prieteni. E o prietenie tristă, narativă, aş zice. Eu şi câţiva prieteni nu e o carte despre prietenie, ci despre acest "Eu" singuratic şi prietenii lui, de aici mirosul de mâl al vieţii: "M-au ridicat de pe banchetă şi au con-/statat că viaţa miroase a mâl" şi acea singurătate de care încercăm să-l scăpăm pe "eu" cu un citat despre "prieteni": "Burs, adormit în hamac, ascultându-l la nesfârşit pe Monstaki; Ovidiu,/ scanând târgul prin filtre de cretă / şi catran; Dan, desprins / dintr-o gazetă interbelică, pregătit să pună ordine în / zăpăcelile noastre; Ada, "fata de foc", strângând tăcut şi fierbinte la piept/ punga cu scrum şi resturi de pâine; Oti, "fata de gheaţă", picurând boabe de / mercur peste ore; Mariana, răstignită între zâmbet şi disperare; Horaţiu, prins / în bolduri pe cartonul realităţii; Daniela punând zăbală metaforică aceleiaşi / realităţi; Mick, ghemuit ca un prunc în capcana amintirilor; Adam, intraductibil, râsul viu al lui Nancy; uriaşa Maike şi dosarele ei; piruetele nebunatice / ale lui Joan din Barcelona; Josephine Baker / într-o buclă de-a Ceraselei / şi a nenumăraţilor săi plozi; căderea veşnică a lui Radu; Râmnicu Sărat, / văzut de Mike; / sângele klingonian al lui Doroftei; chinul tăcerii lui Costică; Tony, anii '70, vifor lucid prins/ în proiect; traiectoria ireală a Codruţei; veselia marţiană / a căţelului Tico; / pălăria de pai a

Pagina precedentă

1 2