* * *
Am văzut cum s-a conjugat o feerie
cu acţiuni minime aproape
cerul şi pământul în ochii mei
au făcut schimb de personalitate.

Am văzut cum se-nfiripă o iubire
dintr-un ecou şi-o inimă asediată
din mâini care-înnodându-se
îşi şoptesc
ce gura nu s-ar încumeta niciodată.

Am văzut cum a intrat în întuneric
ca un fulger o privire de safir
acum stau molcomită în surdină
şi nu încetez să mă mir.

Fruct copt
Fruct copt cu sucul dulce
nepământesc nectar
exist-o legătură sacră
între licoare şi cleştar.

Fruct de pe urmă lacom
cu ochii sorbit
a fost de-ajuns o picătură
şi nu m-am mai trezit.

Pedeapsa
Am fost ospăţ de paşti
nafură, cuminecătură
pat de odihnă
aer înecatului gură la gură.

Am fost uşă închisă
ploaie de dimineaţă
timp îndelung soare stins
chiar de viaţă.

Am un rai între coapse
şi Raiul gelos îmi poartă pică
m-a pălit în moalele capului
şi l-am găsit singurică.

Gol
Poate dimineaţa-i un copil răsfăţat
care de interdicţii nu vrea să ştie
mi-a smuls inima din piept
şi fără să spargă ceva
ca pe-o minge
o bate în poarta pustie.

* * *
Un caliciu, o sepală
din darurile toamnei vor rămâne
din cele ale vieţii
şi mai puţine.

Greieri şi mierle - toate
într-un târziu s-or ostoi
de bătăile propriii inimi
şi-n mormânt m-oi trezi!

N-am averi să mă facă bogată
în ochii lumii dar nici în Eden
După felul cum mă dărui -
n-am semen.

Îngemănare
Sunt amintiri care insistă
câini în lanţ şi pe sârmă
Departe sau Aproape
stau de pândă.

În cuvinte mă-ngemănez
c-o soră de-un veac moartă
durerea şi exaltarea mea
sunt ca două picături de apă.

* * *
Odată cu-Amurgul setoşi de soare
bucuriile noastre devin mai neruşinate
şi sângele poate face ravagii
ca apele revărsate.

Giulgiul la care Marele sceptic
trudeşte
noaptea-l mănâncă imanent molia
dar al nostru ca toate lucrurile precare
cât lumea va dura.

Slalom
Uneori e-nvăluit în ceaţă
asemeni cerului şi creierul meu
o mie de voci vibrânde-mi oferă
o deviere de la traseu.

Nu ştiu dacă e Vatra cea veche
sau poate un rai pe pământ
aici toţi îşi ţin făgăduiala
şi Faptă-i - orice cuvânt!

* * *
Veştile de la tine vin fără noimă
nimic nu le poate opri
inima mă poartă în toate direcţiile
dar visele nu pot minţi.

Scrisorile de-acreditare
ţi le-ai prezentat
precum ambasadorii
dar şi una ca mine ştie -
nu se negociază zorii.

* * *
Când cerul îşi desface pumnii
loveşte cică pe câte-un păcătos
să crâcneşti Biblia ne învaţă
e ceva lipsit de rost.

În această antică poveste
creadă alţii, cei în amorţeală
au în faţă întreaga viaţă
pentru iubire şi îndoială.

Vântul
M-a fascinat pentru că face
tot ce-i trece prin minte
ar muri de râs, Doamne,
auzind de cele sfinte.

Pudoare şi prejudecată.
ca mine n-are, zău,
în plină zi ridică fuste,
trânteşte câte-un zeu.

Strânge în braţe ce i-i drag
cu un extaz nesăbuit
lejer răstoarnă cerul
şi pare mulţumit.

Mă fascinează că-şi trăieşte
viaţa cu mintea lui
cei goi pe dinăuntru
invocă pecetea iadului.

Atâţia nuferi în stelarul praf
stârnit de-a genelor clipire
culegătorul de flori fatale
are de sus menire.

El cultivă frumuseţea şi speranţa
cu râvna
cu care alţii cultivă doar porumb
ca un incendiator se bucură
când luminile în ochii stinşi
se-aprind.

1