Trăim un moment cu adevărat unic

Trăim un moment cu adevărat unic: sfârşit de an, de veac şi de mileniu. Chiar dacă, văzute retrospectiv, actualele generaţii nu se vor remarca prin nimic deosebit, calitatea noastră de martori ai acestui spectacol cosmogonic cred că va conferi scurtei noastre existenţe pământeşti o calitate excepţională. Am încheiat un secol plin de contradicţii, în care mai ales răul a avut o arie de manifestare enormă, prin proliferarea extremă a experienţelor dezumanizării. Dar şi binele a cunoscut de-a lungul ultimei sute de ani segmente de împlinire, cel mai important fiind, din punct de vedere politic, compromiterea, să sperăm definitivă, a ideologiilor totalitare: fascismul, nazismul şi comunismul, chiar dacă pentru a se ajunge aici preţul plătit a fost prea mare. O altă realizare extraordinară a epocii moderne este crearea unui pol al prosperităţii economice şi al victoriei liberalismului democratic în Occident, ale cărui naţiuni au depăşit pentru totdeauna vechile duşmănii, reunindu-se în jurul unor valori comune. Statele Unite şi Uniunea Europeană prefigurează umanitatea secolului viitor, iar procesul de extindere oferă în sfârşit şansa popoarelor din fosta Europă de Est de a face, la rândul lor, marele salt istoric.

Cu ce se poate lăuda Republica Moldova în pragul mileniului III? Evident, în primul rând, cu ieşirea de sub jugul totalitarismului sovietic şi cu tentativa îndrăzneaţă de a-şi construi un destin demn şi independent. Lucrurile sună frumos luate ad-litteram. În realitate, bilanţul pentru Moldova este mai degrabă negativ: criza politică şi instituţională s-a adâncit continuu în ultimul deceniu, o dată cu ea s-au agravat problemele economice, despre integritatea teritorială nu putem face decât glume de prost gust, iar alăturarea Moldovei la polul prosperităţii şi democraţiei occidentale va fi încă mult timp un obiectiv inexpugnabil. Cred că nu are rost să aprofundăm cauzele acestei stări de fapt. Ele sunt bine cunoscute. Amintesc doar rădăcina lor comună: ambiguitatea moravurilor şi labilitatea opţiunilor care au săpat peste secole profilul poporului "dintre ape". O asemenea endemică ne-aşezare a firii la basarabeni se poate constata chiar în celebrarea sărbătorilor de iarnă. La Chişinău se fac show-uri de Crăciun în zile de lucru. Moldova ţine morţiş de stilul vechi, rusesc, adică persistă într-un anacronism absurd, care îi subliniază şi pe această latură decalajul faţă de ţările vestice. În zece ani nu s-a putut realiza măcar o reformă a calendarului religios, care nu implică nici un fel de cheltuieli. În această ordine de idei, conflictul din sânul ortodoxiei moldoveneşti pare o ficţiune, atâta timp cât preoţii Mitropoliei Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Române, nu promovează ideea trecerii la stilul nou, la calendarul gregorian, pentru a fi în deplină concordanţă cu Biserica-mamă, la urma urmei. Dacă îi preocupă în mod serios captarea credincioşilor, de ce, mă întreb, reprezentanţii acestei mitropolii refuză însufleţirea pe care un asemenea gest o poate trezi mai ales în rândul tinerilor şi al păturilor mai cultivate din Basarabia? Doar pentru că nu-şi pot învinge propria inerţie şi comoditate, preoţii ortodocşi invocă posibilitatea de a-şi speria enoriaşii, adică exact contrariul adevărului. Atunci cum se manifestă rolul de "înaintemergător" al Bisericii? Care mai este deosebirea de esenþã dintre cele douã mitropolii?...

Aceeaşi ambiguitate persistă şi în definirea identităţii naţionale a basarabenilor şi în promovarea reformelor economice în Republica Moldova.

Ce viitor imediat ne aşteaptă? Alegerile anticipate sunt iminente. Avem, aşadar, un temei de bilanţ şi pentru actualul legislativ. Rezultat în urma scrutinului din martie 1998, noul parlament debuta sub auspicii favorabile, întrucât reuşea să convertească victoria electorală a comuniştilor într-o înfrângere surprinzătoare, prin constituirea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme. Fusese deopotrivă o mişcare inteligentă şi curajoasă. Noua coaliţie de centru-dreapta s-a dovedit însă prea fragilă, din cauza intereselor divergente ale fracţiunilor componente, abil speculate de actualul şef al statului, care pledase - cine îşi mai aminteşte? - pentru o coaliţie de alt gen, anume cea dintre comuniştii lui Voronin şi partidul dlui Diacov. Decesul actualului legislativ a fost în cele din urmă provocat de contradicţia dintre cele două tentative de schimbare a sistemului de guvernământ: regimul prezidenţial urzit de dl Lucinschi şi, respectiv, republica parlamentară care a şi fost instituită. În ultimii doi ani preşedintele şi deputaţii au fost preocupaţi mai ales în a se faulta reciproc şi a-şi smulge iniţiativa politică - un "sport" ce nu s-a prea confundat cu rezolvarea adevăratelor probleme ale statului. Pentru acest motiv, toate guvernele sprijinite politic, din martie 1998 încoace, au eşuat, iar la putere avem, de circa un an de zile, un cabinet fără culoare politică (de fapt, un cabinet de obedienţă prezidenţială). Executivul dlui Braghiş a fost privit de toată lumea ca un guvern de criză, ca o administraţie provizorie şi, paradoxal, tocmai această calitate i-a asigurat longevitatea. Or, lipsa unui control politic al parlamentului asupra executivului constituie o notă proastă dată democraţiei moldoveneşti. Tocmai de aceea politicul este considerat la noi o zonă a deresponsabilizării generale, un mijloc de satisfacere exclusivă a unor interese personale şi de grup.

Alegerile ce vor urma vor trebui să reprezinte o cotitură în ce priveşte viziunea asupra politicului în R. Moldova. Anul 2001 va fi un an al opţiunilor fundamentale: Est sau Vest, tertium non datur. Sub acest aspect o victorie sau un scor important înregistrat de comunişti va îndepărta în mod grav Republica Moldova de fruntariile Europei. Responsabilizarea partidelor democrate are sorţi să se producă mai curând prin negocieri şi cedări reciproce, decât prin iniţiative de gherilă, cum a fost proiectul de scoatere în afara legii a partidului comunist, propus de creştin-democraţi celorlalţi parteneri din fostul ADR, proiect care nu avea cum să obţină suficiente voturi pentru a fi aprobat. Partidul comunist trebuie înfrânt în alegeri şi nu atacat, fără şanse, prin măsuri care nu vor face decât să-i sporească aura de martir şi atractivitatea electorală. Treziţi-vă la realitate, politicieni democraţi, avem cu toţii un serios subiect de reflecţie la acest început de secol în Moldova!

1