Subiecte la literatură pentru mileniul trei

Într-o ţară în care jumătate din populaţie stă cu dinţii la stele nu e de mirare că instituţiile literare sunt cufundate în hebetudine. Scriitorii, absorbiţi de cotidian, abia de mai reuşesc să scrie câte ceva demn de luat în seamă. Şi ceilalţi muritori de rând sunt antrenaţi în cursa infernală pentru supravieţuire, neavând timp să citească. Cât despre oamenii bogaţi, aceştia îşi construiesc vile, călătoresc prin lume şi explorează Internetul. Starea literaturii din RM infirmă supoziţiile optimiste ale unor specialişti în materie cum că mizeria şi greutăţile de tot felul ar favoriza spiritul creator. Cu toate acestea, mă gândesc că nu trebuie să ne lăsăm pradă deznădejdii. Mai există încă în acest spaţiu mioritic şi ostil culturii oameni firoscoşi care ştiu cum să le provoace semenilor lor interesul pentru literatură. Ei pot fi găsiţi mai ales în licee şi universităţi. Sunt modeşti, nu se dau în spectacol, şi muncesc cu acribie pentru binele literaturii. Marele lor merit, cu care nu se prea pot lăuda scriitorii, este acela că ei reuşesc, în ciuda tuturor vicisitudinilor, să le cultive tinerilor dragostea pentru literatură, să-i facă pe copii mai sensibili, mai pricepuţi. Prozelitismul acestor fideli slujitori ai literaturii îşi găseşte materializare şi în subiectele/întrebările propuse liceenilor la examenele de bacalaureat şi candidaţilor la examenele de admitere în universităţi. Tinerii nu mai sunt torturaţi cu subiecte anoste referitoare la viaţa şi opera mastodonţilor proletcultişti. Profesorii erudiţi de astăzi formulează nişte subiecte/întrebări cu totul şi cu totul deosebite. Iată, de exemplu, un subiect rebusistic pe care unii candidaţi au avut plăcerea să-l întâlnească la examenul de admitere în una din universităţile de stat:

"Animalele nominalizate în poemul "Mistreţul cu colţi de argint" de Ştefan Augustin Doinaş sunt:

a) mistreţ, lup, vulpe, urs, iepure;

b) mistreţ, cerb, iepure, urs, lup;

c) mistreţ, căprioară, urs, lup;

d) mistreţ, iepure, cerb, linx, lup;

e) mistreţ, vulpe, iepure, căprioară, linx"

Este limpede că un copil care nu a citit poemul nu va putea alege varianta corectă şi este la fel de limpede că cel care a citit textul şi a memorizat animalele "nominalizate" ştie ce este literatura şi merită să fie student. Trebuie menţionată şi ingeniozitatea autorului acestui rebus de a plasa cuvântul "mistreţ"- prezent în titlu - în toate variantele, ceea ce complică lucrurile pentru un candidat care nu s-a obosit să citească poezia. Se întâlnesc şi alte subiecte interesante la examenele de admitere ca, de pildă, următoarele:

"*În romanul "Ultima noapte de dragoste..." de Camil Petrescu, Corneliu Gheorghidiu este pentru personajul-narator: a)frate; b) tată; c) unchi; d)văr; e)nepot;

*Personajul central al romanului "Zbor frânt" de Vladimir Beşleagă este:

a)Ilie; b)Ion; c) Sandu; d) Isai; e) Ignat"

Avantajul acestor subiecte-şarade faţă de subiectele din perioada sovietică este acela că tinerii sunt puşi în situaţia de a spune ceva esenţial despre opere. Căci, dacă ne gândim bine, cum să deduci că tema romanului lui Camil Petrescu este "absurditatea războiului", de vreme ce nu ştii cine este Corneliu Gheorghidiu pentru personajul narator?

Există chiar subiecte atemporale, care se perpetuează de la un examen la altul. Aşa se face că unele subiecte sunt îndrăgite de profesori datorită impactului benefic pe care îl au acestea asupra elevilor. Iată un asemenea subiect, fără de care e greu de imaginat un examen de bacalaureat în RM:

"Cum este descris Ştefan cel Mare de către Barbu Delavrancea în "Apus de soare"?"

Am observat eu însumi că această întrebare, deşi e foarte dificilă, este preferată de elevi. Ştefan cel Mare este un nume important în istoria neamului românesc şi nu e puţin să ştii cum l-au descris scriitorii.

Vreau să spun, deci, că viitorul literaturii interriverane depinde în mare măsură de aceşti profesori deosebiţi din liceele şi universităţile noastre, a căror erudiţie transpare şi în subiectele de mai sus. Ei fac o muncă de rutină pe care noi, scriitorii, nu avem timp s-o facem. O muncă făcută bine, nu mai puţin importantă decât lansările de carte sau simpozioanele literare. Fără îndoială, ar trebui să-i susţinem şi să colaborăm cu ei.

P. S. Un profesor universitar m-a informat că subiecte de felul celor prezentate de mine aici se întâlnesc frecvent şi la examenele din liceele şi universităţile din Rom`nia. Nu-mi rămâne decât să-mi exprim satisfacţia pentru faptul că ai noştri preiau din învăţământul românesc tot ce este mai bun.

I.C.

1