Sunt m?ndră de Estonia, care, simţindu-se mereu ameninţată de o ţară vecină uriaşă, o înfruntă

- Dră Tricia Cornell, sunteţi jurnalistă la The Baltic Times, un ziar în limba engleză cu birouri la Tallinn, Riga şi în Lituania. Cum aţi ajuns la Tallinn şi ce calitate aveţi în cadrul redacţiei?

- Am 25 de ani şi sunt americancă. M-am născut în statul Massachusets. Anume aici au debarcat primii pelerini din Europa şi au întemeiat primele oraşe, precum Plymouth, care a fost reşedinţa grupului de călători britanici şi olandezi sosiţi în Lumea Nouă la bordul vasului Mayflower - un episod care face parte deja din "mitologia" americană. Am obţinut o bursă de studii în Tartu pentru un an, apoi în loc să mă întorc acasă, în Statele Unite, am decis să rămân să lucrez în Estonia. Sunt corespondentă doar de două luni în această redacţie.

- Care e politica ziarului Dvs.? Sunteţi mai apropiaţi de partidele de dreapta sau de stânga, în accepţiune occidentală?

-"The Baltic Times" are la bază modelul ziarelor americane, care nu se ghidează de ideologii politice. Prin urmare, nici "The Baltic Times" nu împărtăşeşte vreo ideologie politică, văzută ca un sistem de precepte şi norme foarte rigide, şi nu are legătură directă nici cu mişcările de dreapta, nici de stânga. Suntem apolitici, dacă se poate spune aşa. Adică democraţi în sensul larg al cuvântului şi imparţiali în relatările noastre. Ştiu că ziarele altor ţări - Franţa, Rusia - au o ideologie politică, noi urmăm tradiţia presei americane. Nu mă întrebaţi pe care dintre aceste modele îl prefer, cred că îmi bănuiţi răspunsul.

- Câţi corespondenţi aveţi şi cine vă finanţează?

- Sunt doi reporteri la Talinn, doi la Vilnius, unul la Tartu şi cinci la Riga. Ziarul e finanţat prin intermediul publicităţii. Aparţine unui businessman danez, deci este un ziar privat.

- Cum vi se pare Estonia după căderea comunismului? Ce credeţi despre dezvoltarea acestei ţări?

- În Estonia reformele economice s-au desfăşurat foarte rapid, comparativ cu alte ţări foste sovietice: trecerea la economia de piaţă, privatizarea etc. nu au cerut prea mari sacrificii din partea populaţiei, politicienii au ştiut dinainte ce vor şi nu s-au încurcat în lupte sterile. Nu sunt eu chemată să judec aceste lucruri, dar schimbările în bine sunt evidente şi dacă veţi merge din Estonia în Finlanda sau Polonia, veţi contabiliza mai multe asemănări decât deosebiri. Estonia încearcă să-şi definească poziţia în lume. Orientarea strategică a ţării este spre Vest, majoritatea oamenilor însă sunt de părerea că Estonia ar trebui să-şi creeze modelul său propriu, să nu se grăbească să împrumute pe cel al unui alt stat. Eu aş vedea aici o problemă de ordin intern - oamenii se împart în câteva categorii: cei care au beneficiat considerabil de pe urma schimbărilor şi cei care au rămas în urmă, nereuşind să se adapteze noilor condiţii.

- Care ar fi reperele mai potrivite pentru Estonia - ţările de nord sau America?

- Ţările nordice în prezent sunt partenerii de bază ai Estoniei în ce priveşte importul şi exportul. Şi deoarece aceste două procese sunt absolut necesare unei ţări în perioada de tranziţie, sprijinul unor vecini prosperi, cu care împarţi multe tradiţii comune, de cultură şi civilizaţie, este absolut vital. Ca model economic şi social, America este mult prea departe, de aceea Norvegia, Finlanda şi Suedia rămân exemplele cele mai la îndemână de urmat pentru Estonia.

- Ce ne puteţi spune despre sistemul politic din Estonia?

- Mi-e dificil să vorbesc despre ce prezintă partidele de dreapta şi de stânga în Estonia. În special, dacă le compar cu partidele de dreapta şi stânga americane sau britanice. Cred că divergenţele între aceste grupări sunt cauzate de conflictele personale, de interese, care datează de acum 10-15 ani, şi nu au origine politică. De altfel, numărul partidelor se micşorează treptat. În prezent există 18 formaţiuni politice înregistrate. Dintre acestea, patru fac parte din coaliţia guvernamentală. Orice persoană de pe stradă cunoaşte denumirile acestor patru partide. Există câteva partide ruseşti. În fond, are loc un proces de coagulare şi simplificare a sistemului politic, ceea ce este un semn cert de maturitate. Cred că peste vreo 3-4 ani în Estonia va exista un partid de dreapta, unul de stânga şi câteva grupări de interese.

- Cum explicaţi refuzul preşedintelui Lennard Meri de a participa la summit-ul OSCE de la Istanbul, de săptămâna trecută?

- A făcut-o în semn de protest. El simte că OSCE nu îşi îndeplineşte rolul său în cadrul comunităţii internaţionale în ce priveşte Cecenia - o problemă în care nu manifestă fermitatea necesară. De asemenea, tendinţele spre antisemitism în politica unor ţări membre ale OSCE, care continuă să persiste în pofida mai multor avertismente. Este punctul meu de vedere. Nu cunosc alte motive ale deciziei sale, dar nu le exclud.

- În acelaşi context se înscrie protestul parlamentului estonian faţă de intervenţia Rusiei în Cecenia - singura luare de atitudine de acest fel printre ţările ex-sovietice.

1 2

Următoarea pagină