Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10 (156), octombrie : Cultură şi management cultural în Uniunea Europeană : Grigore Chiper : Maraton european de poezie şi Festival în Cremona românească

Cultură şi management cultural în Uniunea Europeană

Grigore Chiper

Maraton european de poezie şi Festival în Cremona românească

Maratonul european de poezie

La Sibiu, capitala culturală europeană 2007, a avut loc un eveniment de excepţie, demn de Guinnes-book: Maratonul european de poezie, un recital desfăşurat non-stop pe parcursul a 15 ore, de la 9 dimineaţa până după 2 noaptea. Evenimentul nu se putea realiza fără aportul mai multor sponsori şi organizatori, între care vom pomeni de ASPRO şi USR (prima colaborare între cele două uniuni de creaţie), Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov şi bineînţeles animatorul acestui festival, poetul Andrei Bodiu, autorul, de altfel, al volumului de versuri Cursa de 24 ore – un volum, am putea spune, premonitoriu pentru artizanul evenimentului de acum, de la Sibiu.

Au fost invitaţi peste 80 de poeţi şi doar vreo câţiva dintre cei anunţaţi au lipsit de la apel. Greu de reproşat ceva şi selecţiei efectuate, chiar dacă au răsunat unele voci critice, explicabile în orice ierarhizare a valorilor.

Am revăzut un Sibiu cu un aer european nu numai în ce priveşte numărul manifestărilor culturale care se produc şi care vor mai avea loc până la sfârşitul anului. Centrul oraşului este complet primenit, transformat în corso. Dar mai este încă mult de renovat la Sibiu. Sunt clădiri situate la periferia oraşului istoric care ar merita să arate altfel. Există şi problema traficului automobilistic: la numai câteva sute de metri, pe malul Cibinului, camioanele grele mărşăluiesc zi şi noapte.

În dimineaţa de 5 octombrie, fix la nouă, cu o punctualitate germană, a început festivitatea. Numărul spectatorilor era egal cu cel al poeţilor sosiţi. Aceasta poate şi din cauză că evenimentul urma să se desfăşoare într-o altă locaţie, ocupată însă de o delegaţie de emisari europeni, şi că la Universitatea „Lucian Blaga”, actuala gazdă, se ţineau obişnuitele cursuri.

O altă surpriză a fost lipsa poetului Mircea Ivănescu, anunţat în program. „Maestrul este bolnav”. Nu ştiu dacă lectura poetului a putut fi substituită de cea a unui actor, dar a fost cert că, aşa cum se întâmplă în părţile noastre, onorurile nu vin niciodată la timp şi în proporţie cuvenită. Deşi poetul a fost înlocuit cu fraze gen „cel mai mare poet român din secolul XX”, rateul a  fost compensat parţial de poezia sa:

„acum foarte mulţi ani, am fost într-o seară în oraşul acesta                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         oraşul acesta

unde lumina soarelui este mai slabă, şi marea

la capătul vreunei străzi se deschidea, cum credeam eu

pe atunci că avea să mă privească, cine ştie când,

mai târziu, în viaţă, ochii albaştri ai vreunei iubite” (poveste scurtă)

Unii au exprimat ideea că nu mai este actual de a se recita versuri, decât poate în anumite împrejurări cu public select. Alţii au propus să se meargă „în popor” cu un performance poetic. Bunăoară, Kovacs Andras Ferenc din Târgu-Mureş şi-a cântat un poem, Ian Mysjkin, un poet belgian, a renunţat la traducerea poemelor sale şi s-a acompaniat de pantomimă, modulaţii ale vocii, de unele accesorii, terminând cu o urcare destul de periculoasă pe tribună. Răzvan Ţupa (Bucureşti) a prezentat, în loc de lectură live, video-clipuri cu poemele sale. Mai trebuie adăugat că în pauze se proiectau scurte filme de poezie, realizate sub egida LiteraturWERKstatt Berlin, organizatorul premiului internaţional bienal de poezie Zebra.

După masă, când se apropia calupul de scriitori în care evolua şi Mircea Cărtărescu, sala s-a umplut. E o dovadă cât se poate de elocventă a popularităţii  de care se bucură autorul Levantului. Mircea Cărtărescu continuă să rămână un poet foarte bun, chiar dacă a declarat şi cu această ocazie că nu mai scrie poezie.

În culoar, în discuţii particulare, Mircea Cărtărescu mi s-a părut mai abătut, mai dezamăgit şi mai scârbit decât în alte dăţi, zicând că suportă tot mai greu atmosfera din Bucureşti, din România. Am încercat să-l descreţesc niţel invitându-l să se mute la Chişinău.

O evoluţie originală au avut Ernst Wichner (Berlin) şi traducătoarea sa Nora Iuga. Fiecare şi-a citit poemele preferate care, de regulă, nu au coincis.

Maratonul a fost lung, a fost dificil să digeri atâta poezie. M-am concentrat în fond pe autorii cunoscuţi şi pe autorii necunoscuţi care au reuşit să-mi atragă atenţia. Nu cred că cineva a realizat mai mult. La început am crezut chiar că nu voi rezista până la capăt, dar nici nu am remarcat să fi plecat foarte mulţi din sală. Chiar şi după terminarea maratonului, publicul şi scriitorii nu păreau grăbiţi. E vorba de o mare dorinţă de efuziune şi de comunicare între literaţi sau numai de bun-simţ?

Ceea ce mi-a rămas de la festival sunt amintirile materializate într-un CD şi un album cu mult spaţiu alb în dreptul lui Mircea Ivănescu, Emil Brumaru (absent şi el) sau Mircea Cărtărescu (eclipsat de prozatorul Cărtărescu).

Festival în Cremona românească

A devenit o tradiţie în Transilvania de a sărbători arta, în general, şi poezia, în special. Şi această tradiţie e întreţinută mai ales de oraşele mai mici, unele dintre care nici măcar centre judeţene nu sunt. Între 10-15 octombrie curent, a mai fost inaugurat un festival, dar şi o fundaţie de cultură la Reghin, un oraş situat la vreo 30 de km de Târgu-Mureş. Festivalul s-a dorit a fi internaţional graţie câtorva prezenţe din Elveţia, Cehia şi Republica Moldova.

Reghinul e cel mai vechi oraş din zonă, înfiinţat de o comunitate de saşi în Evul Mediu timpuriu. Oraşul are o aşezare şi o arhitectură tipic săseşti: este situat pe o colină, înconjurată pe vremuri de o cetate care nu s-a păstrat, în preajmă curge un râu, Mureşul. Biserica evanghelică din oraş datează din 1330. Reghinul, ca şi Sibiul sau alt oraş german transilvănean, este extrem de compact, fără spaţii verzi intraurbane, cu clădiri vechi monumentale, unele renovate, altele care îşi aşteaptă programele de restaurare. Există şi aici o piaţă mare şi o piaţă mică. Oraşul e compus din mai multe comunităţi. La comunităţile germană şi maghiară, care constituiau pilonii comunitari, s-a adăugat şi cea românească, apărută aici, la început, pentru a furniza braţe de muncă meşteşugarilor locali. Mai recent a descins şi comunitatea rromilor, concentraţi mai ales pe două străzi din cartierul Apalina, lungi, cu case sărăcăcioase şi înghesuite una lângă alta. Străzile nu comunică, se duşmănesc: pe una se vorbeşte ţigăneşte, pe alta ungureşte.

Dincolo de problema etniei rrome, care poate fi circumscrisă acum unei arii mai mari, cu conotaţii europene, Reghinul e un oraş prosper, cu multă şi variată industrie. Deşi combinatul metalurgic şi-a închis porţile, iar cunoscuta bere de Reghin a încetat să se mai producă, există aici trei fabrici de viori, exportate în lumea întreagă, în special în America. Una dintre ele a făcut parte din programul cultural al Reghinului, invitându-ne la o excursie în procesul de producţie a instrumentelor muzicale.

Mai există o conjunctură prielnică la Reghin: edilii oraşului. Primarul (ales după un scenariu asemănător cu cel din Sibiu: acolo e german, aici e ungur) e o fire deschisă, majoritatea Consiliului Municipal este loială activităţilor cu accent cultural, iar unii oameni de afaceri sunt gata să cotizeze.

În astfel de circumstanţe, Radu Ţuculescu, romancier şi realizator TVR la Cluj, membru USR şi ASPRO, originar din Reghin, organizatorul festivalului şi directorul fundaţiei ce se numeşte Ars Maris, a trebuit să pună în ecuaţie factorii menţionaţi mai sus.

Ediţia din anul acesta a festivalului a fost una de tatonare, de încercare a unei temelii, de demonstrare a intenţiilor nobile în faţa electoratului pentru scrutinul ce va avea loc anul viitor. Actualul Consiliu îşi doreşte o fundaţie puternică, este hotărât să amenajeze un sediu într-o zonă pitorească în pădurea din imediata vecinătate a oraşului, într-un loc unde până în 2006 se afla o unitate militară.

Reghinul îşi trăieşte viaţa, inclusiv cea literară. Am asistat la o lansare de carte a unei poete de lângă Reghin, Magdalena-Dorina Suciu. Sala bibliotecii municipale „Petru Maior” era plină, atmosfera solemnă şi multe flori.

Festivalurile regionale nu adună, de obicei, celebrităţi, dar nici nu se gonesc după ele. Se observă acum în România un curent de descentralizare, sesizabil mai ales în Ardeal, descentralizare produsă după modelul oraşelor/landurilor germane. Lumea trebuie să se simtă confortabil, inclusiv în plan cultural, oriunde s-ar afla. Există numeroşi scriitori buni care stau la Botoşani, Piatra-Neamţ, Oradea, Sighet, Bistriţa sau Chişinău. Este foarte important ca creatorii şi cărţile să circule şi să se întâlnească. Festivalul e un asemenea loc.

Întâlnirile cu public de la Reghin nu au fost lungi, nu s-a citit poezie până la saţietate şi epuizare, nici nu s-a încercat de a substitui poezia prin anecdote sau parodii. A fost simplu, sobru, firesc.

Regret mult că nu am putut sta până la urmă, când trebuia să mergem undeva la ţară şi să vedem un festival agricol local şi o mănăstire. Dar sper că Ars Maris va supravieţui nu numai cataclismelor electorale şi că o voi putea face într-un alt an.

Dl Ilie Frandăş, consilier superior, care ne-a curtat cel mai mult din partea Primăriei, ne-a dăruit câte un album cu Reghin, iar „fratelui basarabean” a avut amabilitatea să-i mai dea un exemplar pentru a-l duce dincolo de munţi şi ape, însă am refuzat galant, zicând să-l păstreze pentru altcineva, eventual pentru alt frate, pentru care Reghinul nu va fi doar nişte imagini abstracte color.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova