Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 1-2 (75-76), ianuarie-februarie : Editorial : Vitalie Ciobanu : O anchetă (ca o rană) deschisă

Editorial

Vitalie Ciobanu

O anchetă (ca o rană) deschisă

Următoarea pagină

Cum bine se ştie, rolul unui intelectual şi totodată felul său de a se detaşa din masa omonimă a celorlalţi concetăţeni, cu care îşi împarte povara unei apartenenţe, a constat mereu în a formula întrebări asupra existenţei, a supune îndoielii certitudinile prestabilite. Prin extensie, funcţia unei reviste de cultură, ce-şi propune să dezbată idei, nu să colporteze cancanuri, este să dea expresie acestor interogaţii, chiar cu riscul de a tulbura nişte comodităţi de gândire, adânc înrădăcinate. Trăiam de mai mult timp cu sentimentul unei restanţe în legătură cu temele pe care încercăm să le oferim spre dezbatere din vreme în vreme cititorilor noştri. Mă refer la ancheta "Cultura rusă în Basarabia: un atu sau un handicap?", prezentă cu intermitenţe în câteva numere ale Contrafortului, în anii 1999 şi 2000. Rezultatele acestui "plebiscit intelectual" au rămas cumva în suspensie, în afara unor concluzii finale, greu de tras, este adevărat, pentru că realitatea îl relansează în fiecare zi prin alte provocări şi dileme. Oricum, nişte date generale şi constante de atitudine am putut surprinde în răspunsurile primite. Ceea ce înseamnă că discuţia a venit pe un orizont de aşteptare de mult pregătit, chiar dacă unora li s-a părut uşor depăşită. Voi încerca în continuare să "înfig" câteva steguleţe pe harta revelată de colegii care şi-au trimis gândurile la redacţie şi să evaluez rezonanţa anchetei în mijlocul intelectualilor basarabeni. Dar, mai ales, aş vrea să proiectez opiniile exprimate pe marginea acestui subiect într-o actualitate a fenomenului mult mai presantă decât, să zicem, amintirile vreunei tinereţi marcate de influenţe copleşitoare, pozitive sau deformante, o actualitate ce pare copilul vitreg al unei alienări originare.

O discuţie privind influenţele culturii ruse în Basarabia - evident, ne interesează mai ales perioada postbelică, cea care a afectat generaţiile de azi - ni s-a părut foarte necesară, aşa cum am notat şi în preambulul redacţional la anchetă. Ea reprezintă o datorie a intelectualilor basarabeni faţă de temele culturii şi existenţei româneşti, şi în raport cu o experienţă de care trebuie să dea seama la un moment dat orice inteligenţă ce se vrea respectată. După o perioadă de crâncene reconsiderări şi sublime recuperări naţionale, am crezut că putem ataca fără patimă şi acest subiect delicat. Însă cadrul în care încercăm să facem o discuţie nu este deloc unul "academic", în stare să îmbie la contemplare şi calme fagocitări. Se poate spune că recrudescenţa "moldovenismului" de tip sovietic, după 1991, ca şi întreaga evoluţie a Republicii Moldova transformă ancheta noastră într-o rană deschisă.

La dezbaterea iniţiată de Contrafort au luat parte 16 intelectuali, majoritatea tineri. Ezitarea scriitorilor mai vârstnici de a se alătura discuţiei noastre ne-a decepţionat. După cum ne-au dezamăgit şi răspunsurile altor confraţi, pe care le-am fi dorit mai articulate, mai puţin frivole. De parcă ar fi avut de mărturisit o boală ruşinoasă, pe care încerci să o camuflezi cu istorii amuzante. Mulţi dintre aceşti scriitori de la noi au întreţinut relaţii strânse cu literaţi de la Moscova (şi mai nutresc şi azi anumite nostalgii, ceea ce, omeneşte, se poate înţelege: pentru basarabeni, singura "deschidere" în epocã era spre... Est), au tradus din literatura rusă, clasică şi contemporană - traduceri bine plătite, preocuparea fiind încurajată la nivel oficial! -, cunoscând pe propria piele genul de contaminare, mai mult sau mai puţin "benefică", la care făcea referire ancheta. Fără depoziţia lor imaginea noastră despre acele vremuri rămâne incompletă. Păcat. Tăcerea condamnă o experienţă, inedită în multe privinţe, la uitare şi inutilitate. Întrucât problema culturii ruse în Republica Moldova, după 1991, se pune în alţi termeni.

Dar să le luăm pe rând.

Toţi autorii noştri, cum era şi normal, au căutat să distingă net între cultura rusă autentică şi realismul socialist, între bibliotecă şi poliţia politică. "Intuiþia mi-a sugerat sã nu fiu un nihilist care ar detesta arta din motive... politice. (...) Adevărata cultură şi literatură rusă trebuiau căutate în afara Basarabiei, pentru că, se ştie, cei câţiva condeieri ce scriau în ruseşte aici, la Chişinău, n-au dat pagini de rezistenţă; teatrul rus, implantat de cotropitori între Nistru şi Prut, nu a oferit spectacole memorabile", observă Leo Butnaru în textul său. Dar cum a profitat cultura basarabeană în aceste condiţii? Ne spune Valentina Tăzlăuanu: "Cultura noastră s-a născut pe o incertitudine de fond, pe o dedublare identitară. Incapacitatea ei de a adopta şi asimila până la capãt un model s-a dovedit nu numai din cauza cã modelul a fost unul artificial sau impus, ci ºi în virtutea faptului cã acestei culturi i-a lipsit formal o tradiþie ºi o legãturã de continuitate. (...) Cum ar fi fost în stare şi cu ce arme ar fi putut realmente să reziste unui asediu de asemenea anvergură o cultură care nu a ajuns să fie ea însăşi?"

1 2 3 Următoarea pagină

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova