Interviu cu Johannes Kabatek

Johannes Kabatek (n.1965) este asistent la Catedra de lingvistică romanică a Universităţii "Karl Eberhard" din Tubingen şi face parte din ultima generaţie de discipoli ai profesorului E. Coşeriu. Între 1984-1991 studiază filologie romanică, politologie şi muzicologie în aceeaşi universitate, specializându-se ulterior în lingvistică romanică. În dec.1995 susţine teza de doctorat cu calificativul "Summa cum laude". J. K. este autorul a două cărţi: Die Sprecher als Linguisten. Interferenztund Sprachwandelphänomene dargestellt am Galicischen der Gegenwart (Tubingen, 1996) şi Die Sachen sagen, wie sie sind... Eugenio Coşeriu im Gespräch (Tubingen, 1997). A publicat de asemenea studii temeinice de lingvistică generală şi romanică, precum şi eseuri referitoare la situaţia social-politică din Germania. Prin volumele Paul Celan, Contraluz (Malaga, 1991) şi Bernardo de Etxepare, Linguae vasconum primitiae (Bilbao, 1995) s-a remarcat şi ca un excelent traducător. În prezent coordonează Proiectul care se ocupă de manuscrisele şi arhiva prof. E.Coşeriu, sprijinit de Deutsche Forschungsgemeinschaft (Consilul Superior de Cercetare al Germaniei).

- Dragă Johannes, Catedra de Limbi Romanice a Universităţii din Tubingen a iniţiat Proiectul ce vizează arhiva şi manuscrisele prof. Eugen Coşeriu. Cui aparţine această iniţiativă ?

- Iniţiativa, fireşte, nu-mi aparţine doar mie. E o idee pe care am avut-o mai mulţi, deşi cred că aş putea spune că iniţiativa a fost a mea. Prin 1985-86, când eram student aici la Universitate, frecventând cursurile prof. Coşeriu şi citindu-i studiile, mi-am dat seama de dimensiunea universală a operei Domniei sale. Totodată traiectoria vieţii sale personale atât de neobişnuite, precum şi vasta-i experienţă intelectuală mă copleşiseră. De aceea mă gândeam atunci că într-o zi voi scrie o biografie a lui Coşeriu. Cu câţiva ani în urmă, un coleg al meu, Adolfo Murgia, mi-a mărturisit şi el regretul că viaţa exemplară a lui Coşeriu şi aspectele inedite ale operei sale aproape că nu sunt cunoscute. De aceea, am convenit să facem împreună o carte de interviuri, un fel de Coşeriu par lui-męme. Astfel, două veri de-a rândul am înregistrat o serie de convorbiri care au apărut în 1997 la Ed. Gunter Narr din Tubingen cu titlul Die Sachen sagen, wie sie sind ("A spune lucrurile aşa cum sunt"). Pe parcurs am reflectat şi asupra altor posibilităţi de a salva opera şi manuscrisele coşeriene, iar lucrul cel mai important ni s-a părut editarea studiilor inedite cu prof. Coşeriu însuşi, fiindcă, dacă rămân lucrări postume - aşa cum s-a întâmplat în cazul multor oameni de ştiinţă - fără ca autorul să le poată revizui, există pericolul unor greşeli sau chiar al unei interpretări eronate. În 1997, împreună cu dna prof. Brigite Schlieben-Lange, şefa Catedrei de Romanistică de la Universitate, am prezentat un Proiect la Consiliul de Cercetări Ştiinţifice al Germaniei, cerând o subvenţie. După un an Proiectul a fost aprobat.

- Ce prevede Proiectul?

- Proiectul e preconizat pe trei ani şi a început în martie 1998. De obicei, prima fază e cea mai grea, deoarece trebuie să demonstrăm importanţa şi utilitatea proiectului, să-i justificăm necesitatea, apoi, într-o a doua sau a treia fază, el poate fi continuat, inclusiv amplificat. Deocamdată ne-am propus trei lucruri: 1) elaborarea unui Catalog al manuscriselor inedite, 2) publicarea imediată a celor mai importante manuscrise în faza avansată de elaborare, 3) pregătirea pentru tipar a lucrărilor care oferă o viziune de ansamblu asupra lingvisticii şi care au apărut din necesităţi didactice. Elaborarea Catalogului pare un lucru interminabil, pentru că în principiu, în cazul unei persoane normale, aceasta ar fi o muncă de o săptămână. În cazul lui Coşeriu, însă, acest travaliu poate să dureze ani de zile, deoarece, clasificând, am "descoperit" până în prezent sute şi sute de manuscrise , ceea ce nu reprezintă nici măcar jumătate. Probabil că în total ar fi peste două mii de manuscrise. Cele mai importante sunt El problema de la corrección idiomática - o carte extrem de interesantă atât prin tematica pe care o abordează, cât şi pentru a urmări dezvoltarea ideilor coşeriene - şi La teoría linguística del nombre propio - o abordare filosofico-lingvistică a numelui propriu şi modul cum trebuie încadrat acest fenomen în lingvistica integrală. Geschichte der romanischen Sprachwissenschaft şi Einfurung in die Geschichte der Sprachphilosophie - studii care oferă o viziune de ansamblu asupra lingvisticii ce s-au "născut" din preocupările didactice ale Profesorului, adică sunt manuscrise ale cursurilor pe care le-a ţinut în faţa studenţilor. Aceste manuscrise însă nu sunt destinate doar procesului didactic, ci constituie lucrări fundamentale care conţin o informaţie extraordinară şi foarte detaliată. Pe parcurs, însă, a mai apărut o idee - a patra, dat fiind că am descoperit multe hârtii care nu sunt tocmai manuscrise, ci mai curând fişe, dar foarte criptice - adeseori două sau trei cuvinte de felul: "llevar, portare, porter, a duce", sau fenomenul cutare în mai multe limbi şi nu ştim cu precizie ce înseamnă. Când îi arătam însă prof. Coşeriu aceste fişe, el spunea: "Desigur, e vorba de discursul repetat", de exemplu, şi vorbeşte apoi 15 minute, iar afirmaţiile lui pot alcătui un articol pe tema respectivă. Prin urmare, ceea ce vrem să facem în acest sens e să ne aşezăm în faţa Profesorului cu un microfon şi, arătându-i fişele, să-l rugăm să le explice, ca ulterior ele să fie transcrise, astfel încât orice persoană dispusă să elaboreze un studiu pe tema respectivă să poată profita de acest material, cu alte cuvinte, să nu se piardă.

1 2 3

Următoarea pagină