Vasile Gârneţ

Vladimir Sorokin, “Ziua opricinicului” (Deni opricinika). AcÅ£iunea romanului se desfăşoară într-un viitor nu prea îndepărtat, însă plonjează – sorbind sensul profund al epocii – ÅŸi în realităţile de pe timpul opricininei lui Ivan cel Groaznic. O Rusie eternă, arhetipală, în care timpul parcă a încremenit, o Å£ară care reproduce de-a lungul întregii sale istorii aceleaÅŸi forme ÅŸi conÅ£inut. AÅŸadar, o Å£ară fără memorie, condusă de opricinici. ÃŽn “Zâţul” lui Tatiana Tolstaia, aÅŸa cum îşi amintesc cei care au citit cartea, Benedict devine opricinic ÅŸi vânează literatura interzisă lecturii. La Sorokin cărÅ£ile clasicilor sunt arse în sobă de vizionara Prascovia – autoritatea supremă în ale spiritului. ÃŽnsă detaliile contează mai puÅ£in, esenÅ£ială este viziunea de ansamblu asupra Rusiei ca o Å£ară într-o veÅŸnică stagnare. E drept că în romanul lui Sorokin Siberia este locuită de câteva zeci de milioane de chinezi. China în general pare să fie Å£ara nr. 1 în lume. Europa e un deÅŸert, terorizată de niÅŸte bande de cyberpank de origine arabă. America e ÅŸi ea undeva la periferia civilizaÅ£iei, însă ura ruÅŸilor împotriva Americii n-a dispărut. ÃŽntreg folclorul ruÅŸilor, celebrele ceastuÅŸki, e construit pe imagini despre distrugerea Americii…
Sorokin demonstrează şi în acest roman că nu e doar un autor cu o imaginaţie/fantezie bogată, dar şi un excelent mânuitor al limbii ruse. Opricnicii poartă odăjdii de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, iar obiectele de care se folosesc zilnic sunt numite arhaic: celularul e numit mobilo; mercedesul e merin, televizorul – burduful cu ştiri. După beţii lumea se drege cu sucul de mesteacăn “Esenin”, iar cocaina e numită cocoşa. A fost reinstaurată monarhia, însă Rusia a rămas în teritoriile de după destrămarea URSS-ului. Epocile Gorbaciov şi Elţin sunt numite oficial drept “epoci puroioase”… Personajele poartă nume de hoţi, cu rezonanţe de puşcărie: Komeaga, Posoha, Vogul, Teaglo, Hruli, Sivolai, Zeabeli, Mokrâi, Ohlop, Vosk, Varionnâi… Eroii principali poartă, totuşi, nume vechi de boieri ruşi: Buturlin şi Urusov…
Influenţe din Soljeniţîn, în special îţi vine în minte „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”. Chiar şi titlurile romanelor se îngână: la Soljeniţîn – „O zi…”, la Sorokin – „Ziua…”.
Câteva traduceri.
Un scurt dialog. Komeaga o întreabă pe Praskovia, vizionara: „Ce va fi cu Rusia?” Răspuns: „Cu Rusia va fi nimic”. Înţelege cum vrei. Acest „nimic” poate însemna că Rusia se va salva, ori că Rusia va dispărea…
Finalul romanului, prin vorbele lui Komeaga, sună astfel în română: „O sută sau nu, dar voi mai trăi. Vom trăi, vom trăi. Åži altora le vom permite să-ÅŸi trăiască veacul. ViaÅ£a e fierbinte, eroică, statală, responsabilă… Trebuie să slujeÅŸti o cauză măreaţă. Trebuie să trăieÅŸti pentru a-i necăji pe ticăloÅŸi, spre bucuria Rusiei… Sunt vii oamenii, sunt vii caii, oh, vii… toÅ£i… toată opricinina, scumpa mea opricinină. Åži atâta timp cât e vie opricinina, e vie ÅŸi Rusia. Åži slavă Domnului”
Un roman remarcabil, care sper să fie tradus în română cât mai curând.

Notă: opricinic – ostaş din opricinină – forţele militare, poliţia de pe timpul lui Ivan cel Groaznic.