Vasile Gârneţ

1. Anatomia unei crime – MH17

În zilele când Comisia internațională de anchetă a dat publicității raportul preliminar privind doborârea avionului de pasageri malaysian Boeing 777 (cursa MH17) deasupra Donbas-ului, mulți oameni au postat pe Facebook fotografii cu victimele acelui act terorist. Niște copii zâmbitori, fericiți, bucuroși să pozeze în fața unor adulți care-i adorau. Toate aceste ființe nevinovate, inocente, aveau să moară în cumplita catastrofă din 17 iulie 2014. Au fost omorâți de o rachetă BUK, adusă din Rusia. Grupul de investigație a efectuat o muncă enormă și extrem de meticuloasă, prezentând filmul acestei crime abominabile, care îi are ca autori pe militarii ruși și pe separatiștii pro-ruși din Donbas, sprijiniți de Moscova.

Se vede clar, în filmul-reconstituire prezentat publicului, că instalația ucigașă a fost adusă din Rusia pe un traseu bine supravegheat și coordonat, iar după doborârea avionului de pasageri a fost retrasă pe teritoriul Rusiei. O crimă pe care propaganda de la Moscova continuă să o conteste, invocând cele mai absurde pretexte, acuzând „rusofobia” occidentalilor și „politizarea” acestui caz, dar nu o mai crede nimeni.Uciderea pruncilor în cerul Donbas-ului se adaugă lungului șir de crime în masă (ca să nu mai vorbim de cele individuale: asasinarea jurnaliștilor incomozi și a opozanților politici) din mandatele lui Putin: Cecenia, Beslan, Teatrul Nord-Ost, Georgia, Siria și, desigur, Ucraina.

Exista perspectiva unui proces răsunător, într-un tribunal internațional. Comisia de anchetă promite publicarea până la sfârșitul acestui an a numelor celor implicați în această crimă (peste 100 de persoane). Nu se știe dacă rechizitoriul procurorilor îi va include și pe politicienii de rang înalt din Rusia, dar diversioniștii ruși trimiși în Donbas, care au semănat haos și sânge, de teapa lui Strelkov-Ghirkin, Borodai și alții, vor fi trimiși pe banca acuzaților în baza unor probe incontestabile. Astfel, încep să apară „fotografiile mărite” ale „primăverii rusești” din Ucraina, un război alimentat de minciună și manipulare – armele favorite ale regimului Putin.

 2. Biserica împotriva clasicilor literaturii ruse

 Se pare că afirmația lui Lev Tolstoi – „Biblia este cea mai dăunătoare carte” – va fi răzbunată. Biserica Ortodoxă Rusă i-a pus gând rău marelui clasic. „Școlile din Rusia ar trebui să renunțe la studierea romanului Război și pace, precum și la o serie de scrieri ale lui Fiodor Dostoievski și în locul acestora să fie introduse opere cu tentă moral-spirituală. Și în primul rând Biblia”. Afirmația aparține Ludmilei Verbițkaya, președinta Academiei de Educație din Rusia, membră în Consiliului prezidențial pentru știință, tehnologii și învățământ, în trecut persoană de încredere a lui Vladimir Putin.

Romanul lui Tolstoi este considerat unul prea complicat pentru studierea în școală. Dar, te întrebi, cum să-i vorbești unui elev despre războiul cu Napoleon din 1812 fără a apela la Tolstoi? Un război ce părea pierdut care a fost transformat de un scriitor genial într-o victorie. Mărturisea Tolstoi: „Voi descrie un astfel de Borodino, care nici n-a fost”. Și Borodino e cel pe care l-a descris Tolstoi.

Revizuirea programei de literatură stă în atenția Bisericii Ortodoxe Ruse de mai mult timp. Clericii săi i-au introdus pe lista neagră pe Bunin, Kuprin și Cehov, blamându-i pentru sexualitate și libertinaj. Lucrările lor ar dinamita „sfintele fundamente ale familiei”.

Obscurantismul religios, din ce în ce mai agresiv, își dă mâna cu imperialismul și militarismul putinist, care face din valorile occidentale „răul absolut”. Poporul e înfricoșat și manipulat. Lipsiți de informație alternativă, țintuiți în fața ecranelor propagandei, rușii se lasă seduși de aceste fobii, pentru că e mult mai ușor să-i delegi responsabilitatea unui stat care știe totul, decât să judeci cu capul tău realitatea. Fiți de acord, e o stare de spirit care domină și la noi. Dar ce fac intelectualii?

 3. Mihalkov și „primăvara din Crimeea”

 Nikita Mihalkov, slujitor credincios al regimului Putin, are proiecte cinematografice în concordanță cu ideologia „lumii ruse”. De pildă, o superproducție despre anexarea Crimeii (pe care el o vede, desigur, ca pe o „eliberare”). Declară emoționat regizorul: „Am discutat cu mulți oameni, nu le dau numele, care mi-au relatat niște istorii incredibile despre ce s-a întâmplat în Crimeea. O privire din interior. Cum au fost percepute evenimentele de acești oameni, căror pericole s-au expus, ce amenințări au înfruntat. Toate acestea pot alcătui materia primă pentru un blockbuster de mare profunzime și valoare artistică. Mai devreme sau mai târziu acest film va fi făcut”.

Autorul „Soarelui înșelător” (ce autoironic sună acum acest titlu!), se află, începând din vara lui 2015, pe lista persoanelor din Rusia care au interdicție de intrare pe teritoriul Ucrainei, pentru propagandă șovină și xenofobă. Să recunoaștem, o postură glorioasă!