Iată un prim text, care nu putea fi decât despre Ucraina.

Redescoperirea vecinului: Ucraina

De când cu EuroMaidanul de la Kiev, începând cu faza lui pașnică, muzical-cenaclieră, am redescoperit Ucraina, țara vecină care se afla, recunosc, destul de departe în biografia mea sentimental-afectivă. Pe nedrept. Pentru că am rude acolo (la Reni şi Cetatea Albă) și câțiva buni prieteni printre scriitori – Yuri Andruhovici, Andrei Bondar, Tania Malarciuk, Mykola Ryabciuk, Serghei Jadan …, oameni deosebiți, cu care am avut discuții interesante și deseori opinii convergente oriunde ne-am întâlnit prin Europa.

Continuare pe – http://www.ziarulnational.md/vasile-garnet-redescoperirea-vecinului-ucraina/

„Cazul Lupu” repune pe tapet problema tipului de schimbare care poate fi făcută în Moldova în acest moment. Este hazardat să credem că după Voronin vom putea instala în Basarabia o figură emblematică pură, cristalină, convenabilă tuturor, care să ne ducă voios-chiuind, aÅŸa cum îi place basarabeanului, spre Uniunea Europeană. Trecerea către un alt sistem de valori, între Prut ÅŸi Nistru, se va face – am această convingere – treptat, din aproape-n aproape, prin personaje de tranziÅ£ie, consensuale, care să nu deranjeze flagrant pe cei care controlează acest teritoriu (ÅŸi aici mă refer în primul ÅŸi-n ultimul rând la Rusia). Aceste personaje de tranziÅ£ie, care până mai ieri au simbolizat „statul”, „puterea”, sunt ÅŸi pe placul basarabeanului majoritar – conservator, imobil, plin de prejudecăţi, reticent la orice idee de schimbare. Pe de altă parte, scorul surprinzător de bun înregistrat de Lupu în alegerile anticipate – demnitarul care era privit de populaÅ£ie ca un fel de „succesor de drept” al lui Voronin – ne sugerează ÅŸi o schimbare de gust, de model, faţă de cum trebuie să arate un conducător (Voronin: primitiv, vulgar, rudimentar, românofob la vedere, flagrant rusofil; Lupu: cultivat, manierat, diplomat, vorbitor de limbi occidentale, ezitând să facă opÅ£iuni decisive). Această evoluÅ£ie de tip estetic a gustului pentru conducător indică, orice s-ar spune, niÅŸte mutaÅ£ii de mentalitate în electoratul prutonistrean.

Înţeleg foarte bine: cultivarea excesivă în aceste zile de după alegeri a imaginii lui Lupu, care s-a aflat poate o perioadă prea lungă în tabăra comuniştilor, îi deranjează pe mulţi, şi poate că cei mai îndreptăţiţi în iritarea lor faţă de această exhibare a numelui fostului speaker sunt liderii partidelor liberale, cei care au luptat din greu pentru a supravieţui în condiţiile ostile ale regimului Voronin, dar o analiză obiectivă a contextului postelectoral şi a imenselor provocări care decurg de aici ne sugerează că Lupu trebuie ajutat, stimulat, să-şi schimbe… şi năravul. Cred în înţelepciunea şi realismul liderilor noştri democraţi. Pentru ca Moldova să aibă o şansă.

- La intrarea în supermarket un tănăr împarte… fluturaÅŸi. Ce altceva? O foiţă tipărită alb-negru. E din partea MAE (MiÅŸcarea AcÅ£iunea Europeană). Un titlu justiÅ£iar-revoluÅ£ionar: „MAE susÅ£ine confiscarea averilor câştigate ilegal”. Un text redactat neglijent, câteva greÅŸeli de logică, flagrante, una chiar în prima frază a declaraÅ£iei: „PreÅŸedintele MiÅŸcării social-politice AcÅ£iunea Europeană (MAE), Anatol Petrencu, a declarat luni, 8 aprilie a.c., într-o conferinţă de presă…”. Păi suntem abia în 13 martie!? Lunea trecută a fost 9 martie, iar 8 aprilie va cădea într-o zi de miercuri, a treia zi după alegeri. Când totuÅŸi, mă întreb, a fost făcută declaraÅ£ia?… Mai jos, în acelaÅŸi text, numele PreÅŸedintelui miÅŸcării e ortografiat Petrenco. Cred că ortacii lui Voronin zâmbesc maliÅ£ios: nu degeaba preÅŸedintele lor a dilematizat ironic – „Petrencu sau Petrenco, cine să-l mai înÅ£eleagă”?

- Agitatori – din nou tineri, el ÅŸi ea – văd ÅŸi în staÅ£ia de trolebuz de lângă casa mea. ÃŽmpart mărÅ£iÅŸoare (probabil le-a mai rămas din stocul distribuit pe 1 martie) ÅŸi ziarul „Comunistul/Коммунист”. „Măi băieÅ£i, e bine că mai câştigaÅ£i ÅŸi voi un ban, dar nu răspândiÅ£i putoarea asta comunistă. N-aÅ£i găsit ÅŸi voi un partid mai onorabil?” Tinerii sunt încurcaÅ£i, au privirile rătăcite. Le pare rău că m-au acostat. „Sunt niÅŸte impostori, care speculeaza cu cinism saracia ÅŸi frica bătrânilor. Nu găseÅŸti nicio persoana mai de doamne ajută în partidul asta…”. ÃŽi las cu mărÅ£iÅŸorul ÅŸi „Comunistul” în mână. „A u nas dvuhmetrovîi communist, domnul Lupu!” (Dar noi avem în partid un comunist de 2 metri, domnul Lupu!) îmi strigă băiatul în limba rusă. Mă răsucesc spre el ÅŸi-l văd că zămbeÅŸte complice.
Domnul Lupu este (a fost) Preşedintele Parlamentului, un tip de aproape 2 metri, care vorbeşte româna din vârful limbii, afectat, făcând greşeli la fiecare a doua propoziţie, cu aerul cel mai firesc cu putinţă. Există, în cazul lui, o nepotrivire şi mai mare, pe care el însă n-o sesizează, sau se face a nu o vedea, ascunzându-şi privirea în spatele ochelarilor fumurii. Îl înţeleg. E mai uşor să suporţi aşa dojana mocnită a oamenilor.